Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN TIMP CE
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 628 pentru ÎN TIMP CE.
Dimitrie Bolintineanu - Mihnea și baba
... intră curajos. II În peșterea Carpaților O oară și mai bine Vezi templul pacinaților Ce cade în ruine. Aci se fac misterele De babe blestemate, Ce scot la morți arterele Și hârcele uscate. Aci se fierb și oasele În vase aurite, Aci s-adun frumoasele Când nu mai sunt dorite. O flacără misterică Dă palidă lumină; Iar stâlpii în biserică Păreau că se înclină. Și liliecii nopților Ce au aicea locul, Ascunși în hârca morților, Umblau să stingă focul. O babă, ce oroarele Uscaseră în lume, Tot răscolea vulvoarele, Șoptind încet un nume. III S-aude un zgomot de pași pe aproape, Cum calcă strigoiul când va să dezgroape O ... vrei tu, barbare; Na, soarbe, sau eu sorb p-al tău, de nu vrei. IV Toți morții din mormânturi, Cu ghearăle-ncleștate, Ca frunzele uscate Ce zbor când suflă vânturi, Spre Mihnea alerga; Iar vârcolacii serii, Ce chiar din lună pișcă Când frunzele se mișcă În timpul primăverii, Țipând, acum zbura. Șoimanele ce umblă Ca vijelii turbate, Colore deșirate Cu forma ca o turlă, Din munți în văi călca. V Un glas în
Dimitrie Bolintineanu - La piramide
... III Dar mai colo se zărește Cel deșert spăimântător, Unde viața își oprește Pasu-i verde, râzător. Amblemă de tăcere a tristelor mormânturi În care tot adoarme, plăcere, lungul chin; În care numai pasul fantasticelor vânturi Deșteaptă un suspin. Unde vântul ce omoară Nalță munții de nisip, Ce pe fiecare oară Schimbă forma, se risip. Dar luncile deșarte atât sunt de mărețe, Atât de melancolici, cât ochiul privitor, Ce cată tinerețe, Se-nturnă să ascunză o lacrimă de dor! IV Dar ziua se abate. — Pe undele pălite A mării de nisip ... surdă nechezare De ageri cursieri; Cambis pășește-n capul popoarelor barbare, Mii țipete se-nalță în sânul desei seri. O luptă cruntă-ncepe și armele în vânturi Răsună cu tărie pe brațele de os; Iar cetele-egiptene reintră în mormânturi Și aerul răsună d-un zgomot fioros. Eroul macedonic în urma lor apare. El trage dupe caru-i popolii cei cuprinși. Aceste turme sclave se luptă cu turbare Să-nvingă în robie alți popoli neînvinși! Oh! nu mai e speranță d-această omenire! Tu, dulce libertate ce
... amor, Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În zboru-i puternic și mare, Cu nara arzând, Cu coama pe vânt, O dată-ncă pinten l-împunge Și-ajunge. Iar junele sare ușor de ... să-ți semene Ca vis cu dor. În tine vede-se că e în ceriure Un dumnezeu, Purtând simetria și-a ei misterure În gândul său. Mână dar coardele unele-ntr-altele, Mână-le lin. Căci ca în sufletu-ți n-a găsit altele Regele Lin. Cântă cu doliul, ce-l varsă belele Când plâng de-amor, Să creadă lumile, să creadă stelele Că-i tactul lor. Cum zboară îngerii din stele-n stele, Barzii ... aur Tezaur! Idee, Pierdută-ntr-o palidă fee Din planul Genezei, ce-aleargă Nentreagă! Să-nvii vii Și stânca de care râd timpii Și tot ce mai e-n nesimțire În fire? Vin' dară, Căci ochiu-ți e viață și pară, Și sufletu-ți, blândă magie Ce-nvie. Să cânte Ce
Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie)
... amor, Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În zboru-i puternic și mare, Cu nara arzând, Cu coama pe vânt, O dată-ncă pinten l-împunge Și-ajunge. Iar junele sare ușor de ... să-ți semene Ca vis cu dor. În tine vede-se că e în ceriure Un dumnezeu, Purtând simetria și-a ei misterure În gândul său. Mână dar coardele unele-ntr-altele, Mână-le lin. Căci ca în sufletu-ți n-a găsit altele Regele Lin. Cântă cu doliul, ce-l varsă belele Când plâng de-amor, Să creadă lumile, să creadă stelele Că-i tactul lor. Cum zboară îngerii din stele-n stele, Barzii ... aur Tezaur! Idee, Pierdută-ntr-o palidă fee Din planul Genezei, ce-aleargă Nentreagă! Să-nvii vii Și stânca de care râd timpii Și tot ce mai e-n nesimțire În fire? Vin' dară, Căci ochiu-ți e viață și pară, Și sufletu-ți, blândă magie Ce-nvie. Să cânte Ce
Mihail Kogălniceanu - Prefață la Letopisețele Țării Moldovei
... Kogălniceanu - Prefaţă la Letopiseţele Ţării Moldovei Prefață la Letopisețele Țării Moldovei de Mihail Kogălniceanu Dacă vreodinioară studiul istoriei a fost trebuitor, aceasta este în epoca noastră, în acest timp de haos, când și oameni publici și oameni privați, bătrâni și tineri, ne-am văzut individualitățile sfâșiate și iluziile ce ni erau mai plăcute, șterse. Într-un asemenea timp, limanul de mântuire, altarul de răzimat pentru noi este studiul istoriei, singurul oracol care ne mai poate spune viitorul. Acest mare adevăr îl simțesc mai ... refugiul în contra urâtului, un azil în contra întâmplărilor și a prigonirilor din afară, precum și a tulburărilor din lăuntru. Înșelat în toate speranțele mele, închis în Râșca, de două ori desțărat, studiul letopisețelor, singura istorie națională ce avem până acum, a fost pentru mine o nevoie și o mântuire. Nici că mă căiesc, dar, de munca materială ce m-a costat adunarea manuscriselor, confruntarea și colaționarea deosebitelor texturi, și, în sfârșit, publicarea unei ediții pe cât cu putință corectă și deplină. Dimpotrivă, mă bucur cu răsplătirea cea mai frumoasă ...
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul I. Ionienele
... tînăr-adorată În templul de la Sestos, locaș dezmierdător, Ascultă preoteasa pe Hero-namorată Și vin în ajutor! Această lungă noapte Leandru meu nu vine! În dar veghez în turnu-mi și farul am aprins! Sufla pe mare vîntul, și prin întunecime Ast far de vînt s-a stins! De ce nu vine încă, poți tu a-mi spune, zee, Rămas-a în Abidos de vînt împotrivit? Sau marea amorată de dînsul, Cytheree, În unde-i l-a sorbit? De juna preoteasa ce-ți servă, zi și noapte, O, zee, te îndură și spune un cuvînt. Phebus acum apare și niște surde șoapte Aud trecînd pe vînt.â ... Ast sîn plin de iubire, de fermece, de vise; Perfida Cytheree, pe fruntea astui loc Făcînd ca să plutească cosița sa de foc, Prefumul voluptății în aer revărsase: Tot sufletul de dînsul în Sestos se-mbătase. O, timp de fericire ce nu poci să exprim, Amor, o, foc din ceruri, o, simțimînt sublim! Cum vă schimbărați cursui și cum divina miere În cupa vieții mele s-a prefăcut în
Dimitrie Anghel - A. D. Holban
... reflecțiile sale pline de răutate la adresa artiștilor noștri de astăzi. Îl cunosc de cînd eram copil; pot zice că m-am trezit cu el în casă, căci, cît timp a trăit tatăl meu, nelipsit a fost din casa și de la masa noastră. În anii din urmă însă, îl pierdusem din vedere aproape cu desăvîrșire ; glasul lui parcă amuțise în larma uriașă ce o fac luptele zilelor noastre, cu alte aspirații, cu alte idealuri, cu altă pornire de muncă. Arar doar, ca un clopot dogit, îl mai auzeam ... simpli, modești, nelustruiți de cultura apusană... În mijlocul acestui bizar amestec, el trona, și nici unul din cei pe cari obiceiul, întîmplarea sau cine știe ce interes îl aducea la masa noastră nu scăpa de fulgerile lui... Toți îl temeau și-l tolerau, fără să-l poată suferi, văzînd în el un viitor "om mare". Tatăl meu avea o adevărată slăbiciune pentru el. Într-un moment dat, chiar îi pusese la dispoziție o casă alături ... a noastră, unde într-o bună zi s-a instalat cu arme și bagaje. Mi-aduc aminte de vălmășagul ciudat de lucruri ce ...
Ion Heliade Rădulescu - Prolog la serbarea numelui preaînălțatului nostru domn Alexandru D. Ghica 18
... care, supuse legilor, au știut a prețui dorul și ostenelile oblăduitorilor lor, a-i iubi și a-și încredința în mâinile lor a lor soartă; pentru care le-am recomandat în veci celor ce doresc a-și vecinici a lor slavă și fericire. Strămoșii voștri, românilor, din marea și vestita Romă vă sunt pildă la ... buna guvernare, Pe cea rea o fac spaimă, Satan pustiitor. Lira-mi dulce suspină plăcuta pomenire, Zefirii p-a lor aripi o duc în veselii; Fiori sunt a ei coarde la fapte de-ngrozire, Și sunetul ce scoate e vifor, vijelii! Virtutei eu dau viață, o fac sfântă ființă, Templu-i ardic, altare, și o-ndumnezeiesc; Iar răutatea, groază din neagra locuință ... la glasu-mi înviază, Și faptele lor toate p-urmași însuflețesc. Târgoviștea e templu l-a mea călătorie Și p-ale ei ruine în pace mă așăz, Și lupte fără număr pă-ntinsa ei câmpie Și biruințe-atâtea în fața mea le văz. În tainica-mi privire, în ...
Nicolae Gane - Hatmanul Baltag (Gane)
... acest titlu din neam în neam, har de care nu se bucurau nici unul din ceilalți boieri și slugi credincioase a domniei lui. În acelaș timp Ciubăr Vodă, care era un domn cu dare de mână, îi dărui tot pământul ce el, hatmanul, putu să vază cu ochii roată împrejur de pe un vârf de deal, pământ în care se cuprindeau nenumărate păduri, șesuri, lacuri și ape curgătoare. Pe acel vârf de deal, el își clădi casa spre amintire de răsplata domnească; însă ... Ei asemine purtau mintene albe, însă de-o abÅ• mai proastă, și ciubote de iuft, cu talpa mai groasă. Când hatmanul Baltag suna din corn în zori de ziuă pe vârful dealului, cei doisprezece ciraci ieșeau grabnic în calea sa, cu durdele în spate și cu ploștele la brâu, și din grăsimea celui întăi urs ucis în bârlog, hatmanul își ungea mustețele. În toate sările ei beau vin vechi de Odobești pănă ce cădeau sub masă, iar hatmanul, care dintre toți era cel mai aprig sugător al gărăfilor pline, rămânea totdeauna cel din urmă în ...
Dimitrie Bolintineanu - La Danubiu
... La Danubiu La Danubiu de Dimitrie Bolintineanu I O, râu de timpuri mândre, Danubiu maiestos! Tu ne rechemi cu fală trecutul glorios Cum un bătrân ce timpul îl uită să răpească Recheamă celor tineri mărirea strămoșească! Dar rechemând virtutea străbunilor eroi, În timpuri de cădere, cât dor deștepți în noi! II În aurora timpului, În zile mai senine, Nu cunoscuseși fiarele Popoarelor străine. Pe malurile fragede Creșteau flori parfumate, Eroi și blânde vergine, De grații cununate. Iar undele cu vasele ... străine tună când și când, Tu tresări pe patu-ți, volvori spumegând, Sânge și cadaveri râuri printre valuri. Dar prin toate-aceste feluri de popoare Ce pe lata-ți față când și când combat, Fiii României în deșert îi cat, În
Grigore Alexandrescu - Memorial de călătorie
... boier, anume Vintilă, ce ocupa postul de jude sau de judecător, după cum se zicea în idioma părinților noștri. Simțămintele lui religioase și patriotice erau în genere cunoscute, căci nu era sărbătoare să lipsească el de la biserică, și nu era ocaziune în care să nu declame împotriva tiranilor lui Moise I. După moartea acestui din urmă, și după luptele interne din Transilvania. "Tiraniile" de care vorbește Alexandrescu ... rândul lui ucis în lupta de la Viișoara de o armată turcească, adusă de boieri împreună cu un nou domnitor, Vlad "Înecatul", care se sfârși în undele Dâmboviței, alegătorii prinților, ca să înceteze neunirea ce domnea între ei, deteră tronul acelui boier din Slatina, și Vintilă I fu unul din domnii cei mai tirani și vărsători de sânge. În scurtul timp ce zăbovirăm acolo până să ne aducă caii, văzurăm pe noul prefect, care trecea în județ, ocolit de o ceată întreagă de dorobanți. Tistul sau șeful lor venea, în urma trăsurii, ținând deasupra capului și înfățișând fără rușine orășenilor vederea unei mobile misterioase, ce da tuturor să înțeleagă că dl cârmuitor este supus la slăbiciuni care îl apuc adeseori ...