Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȚIPA
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 254 pentru ȚIPA.
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Lui N. Nicoleanu
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Lui N. Nicoleanu Lui N. Nicoleanu de Bogdan Petriceicu Hasdeu 1866 Râde omul cât e june; Cât e june, omul plânge; Și râzând-plângând, Cântă cântece nebune, Cântă cântece de sânge, Cântă vrând-nevrând! Râsu-i o speranță plină, Plânsu-i urma de speranță Ruptă din apus: Iar speranța-i o grădină D-unde cântecul se nalță Drept la Cel-de-Sus! Însă iată fără veste Focu-n spuză se preface, Spuza piere-n vânt: Când speranța nu mai este, Tace plânsul, râsul tace... Cum vrei să mai cânt! Am ajuns o căzătură Și privesc cu nesimțire Împrejurul meu: Fără teamă de tortură, Fără dor de fericire, Voi să cuget eu! Suflet veșted, minte rece, Mi-a rămas atâta-n lume S-o tot cântăresc: Orice țipă, orice trece, Să despoi de mândru-i nume, Masca să-i răpesc! Tot ce-i falnic, tot ce-i mare, Tot ce-ți place în natură, June cântăreț, Nu-i așa precum se pare! Totul merge cu măsură! Totul are preț! Ziua zboară, noaptea vine; Când din marea vieții june Vei sosi la mal, O să vezi și tu ca mine, Și ca mine tu vei spune: ...
Cezar Bolliac - Cugetare Cugetare de Cezar Bolliac Nous naissons, nous vivons, bergère, Nous mourons sans savoir comment; Chacun est parti du nĂ©ant: Ou va-t-il?... Dieu le sait, ma chère. Voltaire Prieteni! priviți zidul acela chinezesc, Și templii, elefanții, colosuri egiptene, Pagode suterane, pagode indiene, Ce se mai lupt cu timpul ca neamul omenesc, Și spuneți, unde-i omul ce-odată le-a zidit? Priviți Memfis, Efesul, priviți Babilonia, Cetățile gigantici din Indii și Asia, Cui vreți a le ști vârsta din stilul ce-a pierit! Priviți! Sidonul, Tirul ce pe profeți au dat; Gândiți l-a lor putere, pe lumea cunoscută; - Cătați-le-ți ruina! A! este prefăcută 'N acele elemente din care s-a creat! Oari unde e mulțimea ce-atuncea le mărea? Și unde l-e comerțul? Unde le e oștirea? Unde le este legea? Ce s-a făcut mărirea, Știința, avuția ce-atunci le înflorea? Mirați-vă-ți acuma de cărămida lor! Împleți-vă-ți muzeul de săpături, inscripții! Cătați chei d-alfabeturi! Croiți-vă-ți descripții! Râdeți d-a lor credință, de epopeea lor! ...
Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)
Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac) Muncitorul de Cezar Bolliac Informații despre această ediție „Cînd mă născui în lume, murise al meu tată ; Căci mult el se luptase cu iasma încruntată Ce-i zice Sărăcia ! El locuia cu dînsa din frageda-i junie ; Și s-a luptat, sărmanul, cu multă bărbăție ; Dar, vai ! l-a-nvins pustia ! Bătrîn de june încă, iertatul meu părinte Cătă la cer și zise : — «Oh ! Fie-ți milă, sfinte, De bietul muncitor !» Atunci veni la dînsul trimisul ce desface Și-i zise : «Ia-ți iertarea : ești liber ; du-te-n pace La bunu-ți Creator !» Și biata maică-atuncea, în lacrimi și sudoare, Cu mine-nsărcinată, privea la el cum moare. Apoi groapa-i săpă... Fără nimic de hrană rămase-n văduvie, Și nu putea să lupte cu iasma Sărăcie, Ce și mai rău turbă... Puțin după aceasta, în ziua sorocită, Prin munci m-aduse-n lume, flămîndă, părăsită, Săraca măiculiță ! Plîngea pe două paie pe care mă născuse ; Căci n-avea fașe, mica ; acum întîi făcuse ; N-avea nici cîrpuliță ! Apoi vărsa ea lacrimi cu mult și mai amare, Văzînd că-i seacă pieptul, că ...
Cincinat Pavelescu - Cântecele unui greier
Cincinat Pavelescu - Cântecele unui greier Cântecele unui greier de Cincinat Pavelescu În viața mea de pribegie, Gonit mereu de-al soartei bici, Am îngânat cântece mici De dragoste și ironie. Și, cum trăiam mai mult în vis, Făcui risipă de simțire Și-n versuri șchioape am închis O lacrimă lângă-o zâmbire! Am îngânat cântece mici, Fără pretenție să fie Gustate la Academie, Căci toate versurile mele Mici diamante, mici mărgele, Buchete fără de panglici, Garoafe, crini și ghiocei, Sunt scrise doar pentru femei Și pentru patru-cinci amici. Când iarna am simțit că soba Pe versu-mi cald nu pune preț, Cu grabă m-am drapat în roba De magistrat, ca să nu-ngheț. Și-am colindat întreaga țară Cinstit c-o leafă de aprod, Purtând sub robă o chitară Și-o inimă în loc de cod. Azi iarna-mi bate la ferești Și vântu-n recea-i simfonie Parcă mă-ntreabă: Unde ești, Poete, plin de veselie? Hambarele mi-s goale, nici N-am strâns, cu cântecu-mi de greier, Grăunțe s-am până la treier. Dar simt o umbră grea pe creier: Uitarea celor mari și mici! Și-n stepa iernii argintie, Când singur, trist, fără ...
Cincinat Pavelescu - Dlui Enășescu
Cincinat Pavelescu - Dlui Enăşescu Dlui Enășescu de Cincinat Pavelescu I Caragiale Cimitir către Enășescu Botoșani Mă Enășescule, tu m-ai rămas, Și te felicit mort, că nu sunt viu: Eu m-am trudit o viață ca să scriu; Tu te-ai făcut celebru într-un ceas. II Lui Eminescu De o vreme Eminescu Țipă-n bronz un plâns enorm: Gloria lui Enășescu Nu mă lasă să mai
Cincinat Pavelescu - Madrigal Madrigal de Cincinat Pavelescu Eu nu te-nvălui c-o privire În care dorul meu să țipe Când al tău suflet e un înger Ce-ar tinde albele-i aripe, Și, înălțându-se pe-o rază În slava visului himeric, Din fericita mea lumină M-ar prăvăli în întuneric. Nici ochii-n care infinitul Și-a-nchis adâncurile-albastre... N-o să-i asemăn ca pierduta Melancolie a unor astre. Nici glasu-mi n-o să plângă-n ritmuri De rugăciune sau durere; Nici madrigale-nflăcărate De dorul tău n-o să rostesc; Simțirea-mi gravă și adâncă Să izbucnească în tăcere, Și din cuvintele nespuse Să înțelegi cât te
Cincinat Pavelescu - Poetul (Pavelescu, 2)
Cincinat Pavelescu - Poetul (Pavelescu, 2) Poetul de Cincinat Pavelescu Vezuviul în marea albastră își răsfrânge Și casca lui de aur și pana ei de fum; Iar lava când din beznă spre vârf își face drum, Cu negru-mpestrițează văpăile-i de sânge. Poetul e asemeni vulcanului stingher: În preajma lui mulțimea naivă se îmbată, Trăiește, țipă, cântă și-ntreabă-apoi mirată La ce slujește lumii sterilul său crater? El, calm și mândru, fruntea spre ceruri și-o ridică, Simțind că poartă-n coaste o rană sângerând De-a cărei adâncime și cerului i-e frică. Apoi zbucnind de-odată în viforul de șoapte Și spintecându-și sânul cu bulgării arzând, Aprinde marea-ntreagă cu soarele-i de
Cincinat Pavelescu - Seară turbure
Cincinat Pavelescu - Seară turbure Seară turbure de Cincinat Pavelescu Coboară seara peste câmpuri Cu ceața ei de toamnă. Mie Îmi clocotesc în minte gânduri De umbră și melancolie. Cu ochii umezi, de la muncă, Spre sat vin boii în cirezi. Ce searbădă și goală-i viața, Ce van e visu-n care crezi! Ce de mai zbuciume și ură, Ce chin, ce lupte fărde rost! Dar într-o clipă moartea ninge Uitare peste tot ce-a fost. Nimic din tot n-o să rămână, Din gând, din visul tău gigant... Ce-ai plăsmuit a fost țărână, Părere, umbră și neant! Și tu, fantomă de o clipă, Privind la lună, stele, cer, Te-nalță-n ura ta și țipă Blestemul celor care pier! Dar pe când sufletul meu geme În prada groaznicei torturi, Senină, noaptea se așterne Pe deal, pe câmpuri și păduri! Iar taina stelelor te-mbie La gânduri pașnice și clare; Și-ncet, încet îți schimbă ura În umilită adorare. Și-adânc pătruns de sfânta lege Ce-aprinde aștri-n golul boltei, De-odată sufletu-nțelege Deșertăciunile revoltei. Și trist, dar liniștit, ascultă, Setos de vraja mângâierii, Cum cade dulce peste câmpuri Armoniosul imn ...
Cincinat Pavelescu - Sunt lângă tine
Cincinat Pavelescu - Sunt lângă tine Sunt lângă tine de Cincinat Pavelescu Sunt lângă tine, te iubesc Și văd cum altul te sărută, Și-n loc să țip eu vă zâmbesc C-o bucurie prefăcută... Ca și cămila sunt, ce poartă, Prin largi pustiuri africane, Apa întregii caravane: Și ea de sete pică
Cincinat Pavelescu - Tinerețea mea
Cincinat Pavelescu - Tinereţea mea Tinerețea mea de Cincinat Pavelescu Tinerețea mea acum Parcă este o ruină, Abătută de la drum Pe o creastă de colină. Sub ferestre nu mai cântă Rândunicile zglobii... Prin grădină se frământă Vântul serii-n bălării. Și când țipă cucuvaia Mi se pare, tremurând, Că e glasul tinereții Veștejite prea
Constantin Stamati - Leul și țânțarul
Constantin Stamati - Leul şi ţânţarul Leul și țânțarul de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Leul nu băga în samă cât de puțin pe țânțar, Deci s-au mâniet țânțarul, nemaiputând suferi, Hotărî să-i dea răzbel măcar de ar și pieri; Și fiind însuși ostașul și tot el și trâmbițar, Bâzâiește cât ce poate, cheamă pe dușman la luptă; Leul face haz și râde; țânțarul mai rău se-ncruntă, Și când pe la ochi îi țipă, când la urechi, când la spate, Căutând loc să-l rănească și timp mai îndemănat. Și apoi ne-ncetat, Ca vulturul se repede și înfige cât ce poate Pliscul său în nări la leu. Leul răsare, răcnește, răsucind coada mereu, Dar țânțarul nici ca cum de leu nu se îngrozește, Bea a vrăjmașului sânge cu gust, și se fudulește. Leul scutură cu capul, și a sa coamă clătea, Iar țânțarul, ca un erou, de pe nas nici se clintea, Și ca să-l mai necăjească în ureche i-au intrat, Ș-acolo cântând dulce în sfârc pliscul și-au băgat, Încât leul Însuși cu a sale gheare capul său își drepăna, Și de durere groaznic ...