Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AL CERULUI
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 1004 pentru AL CERULUI.
Alexandru Macedonski - Zi de iarnă
... Alexandru Macedonski - Zi de iarnă Zi de iarnă de Alexandru Macedonski Se-nnorează ceru-albastru, Nici o floare, nici un astru, Căci și cer ca și pământ Pus-au vara în mormânt. Toate frunzele-adorate Zboară-n vânt amestecate... Corbi și ciori-nnegresc pe sus... Rândunelele s-au dus ... de ninsoare În pustiile ogoare, Urlă crivățu-n copaci... Vai de oamenii săraci. De la munte pân' la baltă Numai crivăț ce te saltă; Numai cer posomorât Peste câmpul mohorât. Bătătura e pustie De belșug și veselie, Și de-al verii cântec viu Orice suflet e pustiu. Sus la stânele din munte Pe zăpadă își fac punte Lupi prădalnici și mișei... Vai de turmele de ... pădurea troienită Nu e cracă nenflorită, Dar în loc de ghiocei Pretutindeni e polei. De prin coșuri iese fumul Ce mereu își trage drumul Sub al iernii cer senin... Vai de cei fără cămin. Prin orașe umblă-n sănii Fel de feluri de jigănii Ce-năuntru nici nu-ncap De samur și de ...
... a întrebat: Să vie la dînsul cum s-a întîmplat ? Gherlanul atuncea compliment făcînd, Către el răspunse în asfel zicînd : -Luminate soare al naltului cer, De-ți fac supărare, iertăciune-mi cer. 'Eu sînt, cum știi bine, marele Gherlan, Care peste șoareci sînt azi capitan, Și am bogăție, trăiesc fericit, Numai despre una sînt nemulțămit. Că nu ... în lume, la alți nesupus. D-aceea la tine dintr-atît loc viu, Că toți de mai mare pe tine te știu. Soarele răspunse la al său cuvînt : -0, mare Gherlane ! precum ziseși, sînt Înalt și puternic, de toți mă slăvesc, De nimeni n-am frică, precum voi trăiesc, Dar cum ... că nuorul chiar Altuia mai mare este supus iar, Să pogorî-ndată la marele vînt, Care atunci groaznic sufla pe pămînt. Primindu-l vîntul într-al său palat Și d-a lui venire fiind întrebat, Începu Gherlanul și la dînsul iar Să-i zică întocma ca si la nuor ...
Ion Heliade Rădulescu - Elegie I. Trecutul
... ceri, o cauți, ea se unește Cu-a mea-mpreună, și tu oftezi. Dincoaci eu mâna plin de sfială Destăinuindu-mă o întinz, Cer a ta mână, tremur, coprinz, O strâng, mă strânge ea cu-ndrăzneală. Și ochii noștri se rătăcesc, Aprinși de flăcări se-ntunecează, Se ... asta vine, Minuturi sfinte sărbătorim: Cerul ne face părinți să fim, Brațele noastre acum sunt pline. Numele tată de două ori Coboară focul ce-n cer viază, Ce p-a mea inimă văpăiază Ca doi puternici flăcărați sori. Doi fii făloasa-mi mână mângâie Și strâns la pieptul meu ... pe cer s-arată Și când lucește, atunci și-ndată Zice adio, piere, s-a dus! Astfel nădejdea-mi cea mângâioasă, Ce cu-al meu înger îmi răsări, Atunci apuse când se ivi În a mea inimă dureroasă. Înger! cerescul meu serafin! Ce-mi fuse oare a ... sau umbră, vis, nălucire? Ah! izvor vecinic de lung suspin! Din cer aicea ai fost o rază? Cu vro solie ai fost pornit? (Ca-ntr-al ...
George Coșbuc - Un cântec barbar
... Și-om face să fie odată Toți corbii și lupii sătui! Căci vultur să fii, un colos, Cu aripi de repezi furtune Și cuibul în cer de l-ai pune, De-acolo noi da-te-vom jos! Ce-i viu sfâșia-vom în dinți; Aprinde-vom templele tale; Vom naște pustiul ... Pe gâtu-mpăraților tăi! Vom face cât cerul de nalt Mormanul cadavrelor crunte Și munte vom pune pe munte Și cerului da-vom asalt. Pe-al vostru Zalmoxe-pigmeu L-om prinde de barbă-nhățându-l, Cu tronu-i cu tot răsturnându-l Din cer, căci acel Dumnezeu Ce lasă pe-al vostru pământ Să crească atâta urgie, Acela nu poate să fie Nici mare, nici tare, nici sfânt. Ah, dac-am putea măsura Pe cât ni ... vei ce multă ni-e ura, În ziua din urmă a ta! Că dacă voi toti ati muri De spaimele morții nainte De-al nostru sosit, din morminte V-am scoate de-oriunde veți fi! Și răzbunătoarelor sorți Le-am face cu palma dreptate, Căci fețele voastre le-am ...
Ion Luca Caragiale - %E2%80%9EMoftul%E2%80%9D făcător de minuni
... nu o aveam atunci, dar pe care o avem astăzi! Ce mai sf. Dumitru și sf. Paraschiva? Vrea statul, vor agricultorii să potrivească mersul regulat al robinetelor cerului, n-au decât să intereseze foaia noastră, asigurându-i o convenabilă situațiune cu o modestă subvențiune. Plouă prea mult? Să se trimiță redactorii ...
Cezar Bolliac - O dimineață pe Caraiman
... de azur. Dar însă acum nu e nici bardul Tesaliei, Ce vede zbârlind munții acel imens Titan, Ce-aude umblând Scila pe vântul Siceliei; Nici al Scoției bardul, bătrânul Osian; Profeții de ai Iudeii ce pot să compareze Troienii de calcair, graniții ascuțiți Cu capete aprinse mergând să adoreze, Cu trâmbe ... de mâhnire, Ca ce fel de senzații aș mai putea afla? ............................... * Se schimbă decorarea. Cortine aburoase Se-ntind, se trag, ș-un munte ascund cu al lui cer; Îl lasă-apoi p-acela, se pierd și, neguroase, Se-ntorc și se-ndesează ca munți în vag eter. Se leagănă, s-oprește, se lasă ... pe val oceanic, Se simte totd'odată că nu mai e nemernic; E mare cât și lumea, nu-ncape-n firmament; Dă mâna cu principul al Totului puternic; E univers gândirea-i; amoru-i, element. În el e și registrul epocelor trecute, În el e și putința natur-a scormoli ... Și cum ea poate toate până a nu se-mparte, Ș-o dată împărțită, puterile-i se stric? De ce e nimicită, d-al ...
Ștefan Petică - La poalele crângului
... Soarele trimite raze fierbinți cari-ți amintesc momente de profundă senzualitate... Ridic capul. Un nor cenușiu s-a înfipt în albastrul clasic, adânc al cerului, precum se înfige un cuget rău într-o inimă nevinovată. Sunt fericit. Senzații dulci mă năvălesc și pare că mă doboară, atât sunt de ...
... Gârleanu Iarnă. Noapte lucie pe o lume ca din povești: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă. Și-n cuprinsul larg, uriașul policandru al cerului își aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans. Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta: păsările zbor ca ziua ...
... saharian. Lângă ruina calcinată A unui templu părăsit, Lingându-și laba-nsângerată, Oftează greu un leu rănit. Dar, iată, luna se arată Urcând al cerului calvar, Pustia tace-nfiorată Și numai leul solitar, Neavând durerea cui să-și spună Curgându-i balele fierbinți, Ridică laba către lună, Scrâșnind strident ...
Vasile Alecsandri - Soarele și luna (Alecsandri)
... se-nălța sus, Se lăsa tot spre apus Și-n mare se cufunda La soră-sa Ileana, Ileana Cosânzeana. Iară Dumnezeu cel sfânt, Sfânt în cer și pe pământ, Mâna-n valuri că băga Mreana-n mână-o apuca Și-n ceruri o arunca Și-n lună plină-o schimba, Apoi ... e o ființă din ceruri. Între cărțile vechi și noi ce s-au tipărit pân-acum în țările românești, cea mai populară este micul poem al lui Arghir și al
... argint ca-n soare să lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din năsipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un gând al mării sfinte, reflectat de cerul cald Ș-aruncat în depărtare... Colo se ridic trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ... privește peste-a vremurilor vad. În zadar guvernă regii lumea cu înțelepciune. Se-nmulțesc semnele rele, se-mpuțin faptele bune; În zădar caut-al vieții înțeles nedezlegat. Iese-n noapte... ș-a lui umbră lungă-ntins se desfășoară... Pe-ale Nilului lungi valuri. - Astfel pe-unde de ... clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. Și în templele mărețe - colonade-n marmuri albe, Noaptea zeii se preîmblă în vestmintele lor dalbe, Și al preoților cântec sună-n harfe de argint; Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatec ... din trecut străbate l-a prezentului ureche, Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. Ș-atunci Memphis se înalță, argintos gând al pustiei, Închegare măiestrită din suflarea vijeliei... Beduini ce stau în lună, o minune o privesc, Povestindu-și basme mândre îmbrăcate-n flori și stele De ...