Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CĂ
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 2894 pentru CĂ.
Ion Luca Caragiale - Corespondența sentimentală
... de cănd se ține de capu meu să mă insinuese uă familie, insa amorul de care poate cineva muri nu mă lasă, mi se pare că inaintea ochiloru este uă nălucă cănd ’mi pomenesce ’mi spune de uă altă ființă. — Nu vezi Mari, nu observi, că te iubescu, ah dumnezeulu meu, aibi indurare, și fă ca acea ființă pe care uă am, să cadă astfel cum sum, găndeștete Mari că poate să moru și atunci, atunci cănd poate cellu de susu’ți va reaminti suvenirea o să fugi de vederea ori și cărei ființe, careți ... pe cănd fratele sÄ•u domicilia in familie, insă nu e bine Mari! ca să blami uă ființă asemenată ție, și mai alesu că mai toate sunteți feble. Mari sum in nisce momente, așa de intunecoase, in cătu par-că sunt aruncat in abisu. Fă ca tu să fii acea lumină prin care să-mi arate accellu drumu ca sa-mi potu veni ... eară-și cum eram cănd făcurăm prima cunosciință. Deară ce se zicu, poate se crezi că m-am supăratu, da, eu nu, sum mai vesel ...
... lămurirea lor să ajungă obiect de ceartă între învățați. Gândiți-vă la înțelesul cuvintelor filologie, filozofie, literatură... În cazul de față, mă impresionează mai întâi că literații francezi s-au oprit iarăși asupra acelui vers din Racine. Foarte de demult e admis, între francezi, că la fille de Minos et de PasiphaĂ© este o frumusețe poetică fără pereche. Pierre Mille povestea deunăzi că a citit versul întâia oară când încă nu împlinise doisprezece ani, și că a simțit o mare zguduire (un transport singulier et je le crains, presque charnel un tremblement voluptueux de tout mon Ä™tre un ... cu Dumnezeu e cele mai de multe ori obscură. Obscură, se înțelege, desigur, din punctul de vedere al intelectului și al logicii; și fără îndoială că această obscuritate este perfectă tocmai în muzică. Un glumeț a spus că Bergson a greșit spunându-și filozofia în vorbe: trebuia s-o scrie de-a dreptul în muzică. Și asta e mai ... următoare: poezia nu mă impresionează decât atunci când seriile pe care ea le desfășoară serii de idei, de sentimente, de imagini - rămân deschise. Aceasta înseamnă că
Alexei Mateevici - Chestia preoțească
... atât moral, cât și material. Rugămintea scrisă, cu expunerea tuturor acestora, fusese trimisă mai de timpuriu. Preasfințitul îi răspunde văduvei în mod nesigur (nelămurit), zicând că uneori cu străinii te împaci mai bine decât cu ai tăi și că el nici nu-i făgăduiește, dar nici nu-i respinge rugămintea. Și văduva, nemulțumită, se întoarce acasă. De aici se începe o istorie interesantă, care ... imediat ce se deschise Zaimul, ei se tulburară. Preasfințitul se pomeni cu o mulțime de cereri de „prihod“ cu caracter amenințător: unul scria că, de nu va primi Zaimul, o să se împuște; altul că se va spânzura etc. Mai mulți erau de cei bătrâni cu cruci și cu „camilafce“. Firește că stăpânitorului lor nu-i venea prea bine; el sta la cumpănă: pe de o parte, atâția preoți bătrâni și „cinstiți“; de nu-i ... care-l rugase să-l mute de acolo, neputându-se împăca cu diaconul său. Vizitând Zaimul la 3 septembrie, părintele Tocan a găsit că Zaimul nu e mai bun decât Chiștelnița și i-a spus preasfințitului, că ...
Anton Pann - De cînd ploaia cu cîrnații
... o spuie au putut Și așa mai toți aflară Și tot satul au știut. Deci cel ce găsește banii, Trăgînd c-urechea prin sat, Văzînd că știu și dușmanii De ceea ce s-a-ntîmplat, Pricepu că vestea asta De la altul n-a ieșit, Ci chiar proasta lui nevastă Ar fi spus-o negreșit. Și atuncea cum fusese La ... în grabă acasă, Să face speriat nespus, Strigă nevastă să iasă, Îi arată un nor sus, Zicînd: - Luai la tîrg veste De la oameni învățați Că norul ce vine este Plin de ploaie cu cîrnați, Și cum că vin le e teamă Niște păsări după el, Cu aripile d-aramă Și cu ciocul de oțel, Și dau toți cu socoteală Că de mulțime ce sînt, Viind într-a lor iuțeală, Vor face rău pre pămînt. Nevasta-ncepu să zică : - Ce spui ? așa să trăiești ... după ce trecu norul, Mergînd, groapa a deșchis Și în mînă cu toporul Către nevasta a zis ; - Ai, acuma ieși afară, Că eu făcui ce făcui, Mă luptai pînă zbuiară Și apucai ce putui. Ea, ieșind îngălbinită, L-a-ntrebat ...
Ioan Slavici - Propaganda semitică
... societate Acest fel de a vedea lucrurile e atât de comun în societatea noastră, în cât e greÅ să găsești oamenÄ, care admit, că el e semitic.. CeÄ maÄ mulțÄ sunt convinșÄ, că așa e omul din fire și că alt-fel nicÄ nu poate să fie. Până chiar și în cărțile noastre de citire rostul viețiÄ comune e presentat din acest punct de vedere ... țara aceasta, în care putem să ne facem toate chefurile – ca nicăierÄ aÄurea în lumea aceasta. Ceea ce ne lipsește nouÄ• e conștiința, că tot ceea ce e al totorora e și al fie-căruia în deosebÄ și că lovitura, pe care o primește unul, pe toțÄ îÄ atinge. Deși ține mult la țară și la neamul luÄ, săteanul român a perdut ... e al comuneÄ, al județuluÄ și amaÄ ales al statului și că propriile sale interese le servește purtând grijă de avutul comun. Ear aceasta pentru-că noÄ ceÄ-l’alțÄ l’am deprins prin faptele noastre cu gândul, că avutul comun e al celuÄ ce are dibăcia cuvenită, ca să pună mâna pe el. AÅ fost, ce-Ä drept, și sunt azÄ între noÄ ...
... ascundea. Pe prispa astei case la lună pe recoare, Acea fetiț-o dată iubitu-și sfătuia : Nu te mai duce, dragă, în munți la vînătoare, Că de ai ști cum tremur tu milă ai avea !... Iubire, mult mi-e frică că vre o stîncă mare Sau vre o vijelie în rîpi te-or arunca, Sau vre o gîrlă iute trecînd, din rea-ntîmplare Te-o înghiți ... ea se va afla. Își aducea aminte d-a lui făgăduință Că numai două zile și vine negreșit, Ș-apoi știa ș-aceasta că, Niță ca să mință O dată în viață-i măcar n-a îndrăznit. Așa ea strămutată într-o viață dulce Din niște gînduri ... a înjuga, Apoi cît vezi cu ochii pe cîmp cară-nșirate Se duc se-ncarce grîul în arii a-l băga. Se pare că chiar cîntul voi acum s-aline Ca cum ar vrea s-asculte ori lumea a privi : Că cerul și pămîntul de cîntece sînt pline, Natura toată mișcă, că zioa se ivi. Era această zioă atîta de frumoasă Ca zioa acea sfîntă cînd omul se făcu. Ca zioa-n care Domnul țărîna mocirloasă Luînd ...
Petre Ispirescu - Hoțu împărat
... sa. Între altele, unul spuse că se va căi cât va trăi el, pentru că a osândit pe un om drept, învinovățit fiind că ar fi furat niște lucruri, pe când altul a fost hoțul, precum se dovedi mai în urmă. Cum auzi împăratul care dedese ospățul ... odihnească. Când, ia ipângeaua de unde nu e. Se uită prin prejur, și nici o frunzuliță măcar nu se mișca. Fiul împăratului horcăia de socoteai că o să deștepte și pe morți. Bietul hoț rămase ca lovit de trăsnet. Simți că alt n-are cine să-i fi jucat renghiul acesta, decât ucenicul lui. Se suci, se învârti, dete târcoale prejmetelor; ipângeaua nu e. În cele ... ca de când începui să vă povestesc și abia, abia se deșteptă. Somnoros cum era, și tot frecându-se la ochi, începu să se jeluiască că n-are parte să doarmă și el măcar un somn, și că din pricina asta o să se ducă de la un asemenea stăpân, cre nu-i dă răgaz cât ar aromi cineva. Hoțul văzu că ucenicul lui are să-l întreacă, și zise: - Ia lasă astfel de vorbe, ci dă-mi ipângeaua,
Ion Creangă - Ioan Roată și Vodă Cuza
... tolocănea, mustrându-i: ba că nu vorbesc drept românește, cum vorbeau părinții lor, ci au corchezit graiul strămoșesc, de nu-i mai înțelege nimene; ba că "umblați cu șurubele, să ne trageți butucul"; ba că "face omul cu cineva o tovărășie cât de mică, și tot urmează învoială între părți, iar nu așa cu ochii închiși", căci, "dacă n-ai ... mare în sat la ei, de-i horopsește și-i țuhăiește mai rău decât pe vite! Ciocoismul și străinii să trăiască, și las' pe dânșii, că ne scot ei la covrigi!" Ba că "vai de țara care ajunge s-o puie copiii la cale"; ba că "vorba multă, sărăcia omului", și, dacă li-i treaba de-așa, facă ei ce-or ști, că el mai bine se duce acasă, că-i plouă caii în spate și-i stau vitele cu dinții la stele, din pricina slugilor, cărora puțin le pasă de munca stăpânului; și câte ... m-a scuipat drept în obraz, de față cu slugile sale și cu alți oameni ce se aflau atunci la curte, încât am crezut că a căzut cerul pe mine de rușine! Ba încă m-a și amenințat ...
Petre Ispirescu - Zâna munților
... puțin în aripă, care, așa rănită, se duse de nu o mai văzu. Cum se duse turturica, simți, nu știu cum, nu știu de ce, că îi tâcâia inima. După ce se întoarse acasă, era tot cm galeș. Împăratul văzând că tânjește fiu-său cu sănătatea, îl întrebă ce are, iară el răspunse că n-are nimic. Turturica aceea era Zâna Munților care se îndrăgostise de frumusețea lui. Ei nuÂi venea la socoteală să se arate lui aievea ... care o uitaseră; dară împărăteasa, aducându-și aminte de dânsa, îi porunci să se încalțe și ea cu condurul. Când îl trase la călcâi, pare că fu de acolo. Era turnat pe piciorul ei. Ea începu a se văicăra și a tăgădui că nu era condurul ei. Feciorul de împărat cum auzi, porunci să i-o aducă, și cum o văzu strigă: - Asta este, mamă. Ea, deși tagăduia ... dar întețită de rugăciunile împăratului, ale împărătesei și ale fiului lor, în cele din urmă mărturisi că ea este stăpâna condurului. După ce îi povesti că este zână măiastră, că ...
Ion Creangă - Capra cu trei iezi
... Nănașul nostru și prietenul dumitale, cumătrul lup, se și arată în prag ! - Cine ? Cumătrul meu ? El ? Care s-a jurat pe părul său că nu mi-a spărie copilașii niciodată ? - Apoi da, mamă ! Cum vezi, i-a umplut de spărieți ! - Ei las', că l-oiu învăța eu ! Dacă mă vede că-s o văduvă sărmană și c-o casă de copii, apoi trebuie să-și bată joc de casa mea ? Și pe voi să vă puie ... cu măseaua... Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el : n-am sărit peste garduri niciodată de când sunt. Ei, taci, cumătre, că te-oiu dobzăla eu ! Cu mine ți-ai pus boii în plug ? Apoi, ține minte că ai să-i scoți fără coarne ! - Of, mămucă, of ! Mai bine taci și lasă-l în plata lui Dumnezeu ! Că știi că este o vorbă : "Nici pe dracul să-l vezi, da' nici cruce să-ți faci !" - Ba nu, dragul mamei ! "Că până la Dumnezeu, sfinții îți ieu sufletul." ș-apoi ține tu minte, copile, ce-ți spun eu :
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian (2)
... ce și-a călcat cu nedemnitate condițiile contractului, ne lovi fără milă în onoarea noastră de cetățean, fără a să gîndi că putem dovedi, prin persoane onorabile, că de cînd am părăsit serviciul teatral, am avut totdeauna stalul nostru, plătit cu monedă sunătoare. După aceasta, celebrul scriitor zice că publicul cunoscător de muzică a fost foarte mulțumit în anul trecut, și ca să dovedească ceea ce zice, arată că toți amatorii de muzică să întrec în anul acesta a-și procura loji, chiar Ă tour de rĂ´le . Daca celebrul scriitor fără ... care silește pe amatorii de operă a-și procura loji, chiar Ă tour de rĂ´le și cu orice preț, vine d-aci că avem numai un teatru și publicul e silit a vehi chiar atunci cînd artiștii nu sînt buni; se vede însă că a fost scris în cartea ursitelor să cază celebrul scriitor în eroarea de care ne acuză pe noi fără dreptate. Mîndru că a pledat cauza clientului său mai bine decît Cicerone, celebrul scriitor vine din nou a ne insulta, zicînd ...