Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CĂCI
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 1686 pentru CĂCI.
Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu)
... Cum izvorau lumine; Cum izvorând îl înconjor Ca niște mări, de-a-notul... El zboară, gând purtat de dor, Pân' piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naște. Nu ... Și lăudat pe veci să fii Pe-a lumii scară-ntreagă; O, cere-mi, Doamne, orice preț, Dar dă-mi o altă soarte, Căci tu izvor ești de vieți Și dătător de moarte; Reia-mi al nemuririi nimb Și focul din privire, Și pentru toate dă-mi în schimb ... moare, Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarăși soare; Părând pe veci a răsări, Din urmă moartea-l paște, Căci toți se nasc spre a muri Și mor spre a se naște. Iar tu, Hyperion, rămâi Oriunde ai apune... Cere-mi ... vezi ce te așteaptă." * În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse Și, ca și-n ziua cea de ieri, Lumina și-o revarsă. Căci este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă; Răsare luna liniștit Și tremurând din apă. Și împle cu-ale ei scântei Cărările din crânguri ...
Ștefan Octavian Iosif - Zmeoaica
... Zmeoaica Zmeoaica de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție — Zorește-ți fugarul, o, drag Făt-frumos ! Zorește-ți fugarul și-aține-te bine ! Căci iată Zmeoaica cu chipul hidos Pe urmele noastre pornit-a, și vine Purtată în goană, ca norul de vînt, C-o falcă în ... iată-l cum crește cu vîrful în cer — Să-l roadă Zmeoaica cu dinții de fier ! — Zorește-ți fugarul, o, drag Făt-frumos ! Căci muntele, iată, se clatină, crapă : Zmeoaica cumplită, cu chipul hidos, Prin borta deschisă se vîră și scapă. Ea varsă catran și pucioasă pe nări, N ... de crai ! N-ai teamă, căci leac îi găsim noi îndată ; Aruncă-i oglinda vrăjită ce-o ai, Să crească o baltă adîncă și lată : Căci apa cea lată va pune hotar Pe care-o să-ncerce să-l treacă-n zadar ! — Zorește-ți fugarul, o, drag Făt-frumos ! Se ...
Alexei Mateevici - Cuvântarea la primul congres al învățătorilor moldoveni din Basarabia
... puțini — români. Ei bine, dacă ați luat asupra d-voastră sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie să dați poporului idei adevărate, căci altfel întreg învățământul e fără rost. Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului, așezat prin România, Bucovina ... Transilvania și Macedonia nu se numesc după locurile unde trăiesc, ci-și zic români. Așa trebuie să facem și noi! (Aplauze.) Asta nu însemnează separatism, căci și cei din Transilvania, și cei din Bucovina, și cei din America se numesc tot români. Trebuie să știm de unde ne tragem, căci altfel suntem niște nenorociți rătăciți. Trebuie să știm că suntem români, strănepoți de-ai romanilor, și frați cu italienii, francezii, spaniolii și portughezii. Aceasta trebuie ... vi-l dau este: să stați cu mare putere la straja intereselor naționale. Să trăim bine și cu străinii, dar să nu trădăm interesele noastre, căci altfel vom cădea pentru totdeauna. Dacă vom fi slabi în lupta pentru viață, vom fi înghițiți de cei mai tari. Să nu ne alipim la ... meu e: să nu uităm norodul, țărănimea care a suferit atâta până acum! Să-l luminăm, să mergem mână în mână cu el, ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Odă la ciocoi
... III Și tu râdeai, jupâne, cu fală și rângire: Râdeai precum un gâde, Când vede capul jertfei zburat dintr-o izbire, Se laudă și râde; Căci nu știai că viața, închisă-n nemișcare, E cea mai cu putere; Căci nu credeai c-un suflet se face și mai tare, Călindu-se-n tăcere!... IV Suspinul, ca scânteia ce cade jos în paie Sau p ... Un nor în depărtare, Așa privea ciocoiul cu genele-adormite Suspinul României, Și iată că-ntr-o clipă din neguri grămădite Dă flacăra urgiei! VI Căci el zicea în gându-i, ca toți apăsătorii În scurta lor vedere: "Nu-mi pasă de nimica! Nu mă-nspăimântă norii! E aburul ce piere ... a patruzecea vară S-au dus p-a vremii roată, De când prin mii de echuri suspinului din țară Răspunse țara toată; Căci sunt anume timpuri în care o idee Își află un răsunet, Ș-atunci, ori niciodată, ia foc dintr-o scânteie, Suspinul naște tunet! VIII Așa ... C-o trâmbiță de înger odată va să sune Pe stârvuri și morminte; Ș-un sunet, numai unul, va face să re-nvie Încenușata fire, ...
Constantin Stamati - Mincinosul
... nici știi acolo când este noapte, Și anul întreg petreci frumos ca luna lui mai, Iar să sameni sau să ari nici trebuință nu ai, Căci toate cresc de la sine, gata de mâncat și coapte, Precum, de pildă, la Roma am văzut un castravete Într-o grădină sub un perete ... n-ai văzut altădată. Vezi tu peste acea gârlă podețul acel înalt, Pe care avem să trecem? Deci măcar că este prost, Însă este minunat, Căci la noi, în țara noastră, orice mincinos au fost, Vrând ca să treacă pe dânsul, n-au ajuns la jmătate, Și podul s-au prăbușit ... â€� „Și cât casa nu se poate, Însă orișicum să fie, Dar tot, mi se pare mie, Podul mai curios este decât minunile toate, Căci el nu poate să ție nicidecum pe mincinoși, Precum în vara aceasta de pe dânsul au căzut Doi călători lăudoși: Apoi aceasta îi mai de ... crezut Decât că pepenii Romei sunt mai mari decât la noi.â€� „Oh, să mă ierți, frățioare, dar, zău, tu nu știi ce zici, Căci tu nu știi că la Roma casele sunt așa mici, Că abia pot să încapă în ele un om, sau doi?â€� „Fie, însă ...
Constantin Stamati - Omul și pământul
... cu mângâiere acel glas de minune: "Copilul meu! fiul meu! vrei să ai cunoștință Cu mine, a ta rudă acea mai de aproape? Căci te-am purtat în sânu-mi pe când nu te născuseși, Și mie prea mi-i milă de a ta mâhniciune. Deci trup ... curmă de suspinuri... Dar mai apoi îmi zice: "Spune bieților oameni Să-și podobească viața cu fapte onorate, Spune să se iubească frățește între dânșii, Căci pe cel de aproape cine iubește-n lume Porunca împlinește acea dumnezeiască, Iar eu ale lui zile le voi umple de bine, Dându-i belșug ... de lege, ce nu vor să m-asculte, Le voi vesti sfârșitul cu groaznice furtune. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Deci tu la nevoi grele pe pieptul meu te culcă, Căci nu găsești în lume alt pat mai de odihnă; Eu să-ndulcesc pot numai amarul vieții voastre, Eu sunt sticla de balsam pentru sufletești rane ... poftește, Poate să întreprindă pentru-a sa fericire, Iar ce zice pământul sunt fabule și bârfele. Așa răspunde omul acel fără de lege, Căci
Dimitrie Anghel - Triumful vieții
... puteri în mine ca să pot renaște. Visurile, pe cari le-am visat și am încercat să le încheg, va trebui să renunț la ele, căci nu poți visa de două ori același lucru, precum nu te poți scălda de două ori în același fluviu, cum spune un vechi adagiu. În ... manent e o tristă ironie, și manuscrisele mele au dovedit-o îndeajuns. Dacă am perdut atîtea însă, sufletul meu a avut și bucurii, căci numai în asemenea împrejurări se cunosc prietenii și simpatiile. Ele au urcat unanim înspre mine, și acum, că reîncep să cred în viață și să ... norii de praf pe care-i ridică târnăcopul lucrătorului, piatră cu piatră poate să se dărîme. Vîntul de ici-colo poate să plimbe cenușa răscolită, căci altă clădire se va ridica la loc. Și precum mîni harnice vor veni mîine grăbite ca ridicînd piatră peste piatră și înălțînd schelele să ridice ... ambițiile lui Solness, nici orgoliul celor ce sfidau cerul ca să înalțe turnul lui Babei, poți spera și nu ești încă perdut. Și eu sper, căci afară e iarăși primăvară, crenguțele zvelte de liliac au început să înverzească, cornii, pretutindeni după zaplazuri, par împodobiți cu mimoză și cine trăiește încă nu ...
George Coșbuc - Coloana de atac
... 14 apr.) Porniserăm din văi adânci Și ne târam acum pe brânci Să nu ne prind-Osman de veste, Că năzuim la deal spre creste, Căci veste de-ar fi prins ai săi, Noi n-am mai fi ieșit din văi. Și-așa cu-ncredere vegheată Noi răsărim pe deal deodată ... n front; iar pe colină Noi după dânșii, cot la cot, Suiam orbiș, noi, leatul tot. Cat ai clipi, muream o sută, Muream mai mulți, căci din redută Nu plumbi curgeau, ci râu de foc, Și linii-ntregi cădeau pe loc. Și-un căpitan, cel nalt, sărmanul, Căzuse vârfuind mormanul, Iar ... cârp-aveam la cap legată. De ce și când, de mâna cui? Și-atâta drum eu când făcui? Voiam să-ntreb, n-aveam pe cine, Căci tot străini pe lângă mine. Dar cârpa, orice taină-avea, Atâta știu: c-a fost a mea Și-acu la șanț ... în jos În piept cu patul puștii, fiara Și-atunci pocnind se rupse scara Și bietul căpitan căzu Pe spate-n șanț, și-atâta fu. Căci s-adunau păgânii gloată Și-un om era reduta toată, Și-ntregul parapet un fes, Atâta se-ngloteau de des. Cădeam ca frunzele de brumă ...
Grigore Alexandrescu - Mormintele. La Drăgășani
... Prin care-a-nvins barbarii creștinul Constantin. Și mă gândeam l-aceia ce umbra-i învelește, La Grecia modernă ce ei au sprijinit; Căci jertfa pentru nații la cer se priimește, Căci sângele de martiri e plantă ce rodește Curând, târziu, odată, dar însă nelipsit. Precum cei dintâi preoți ce crucea o purtară. Din peșteri, din pustiuri ... văzut-o a Oltului oștire, Și semne de frăție, dovadă de iubire Le-a dat ea îndestulă în ziua de omor. Căci nu gândiți, o umbre de lume depărtate, Că locul morții voastre e luptelor străin; Oștirile creștine de cruce însuflate, Adesea se văzură aici împreunate Sub ... Cât vor număra grecii între vestite zile Ziua când Leonida căzu la Termopile, Și cât va purta Oltul diadema-i de munți, Voi veți trăi; căci vouă Grecia e datoare, Căci voi ați dat semnalul la libertatea sa; Și-n vremi de suferință, în vremi de apăsare, Nădejde și credință, virtuți mântuitoare, A voastră ...
Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului
... dator, Când au greșit despoții, nelegiuirea lor A o plăti, atuncea orașul osândit Și numele-i din lume de mult ar fi pierit. Căci mii de glasuri stinse de-al tiraniei fier, În strigări dureroase s-au înălțat la cer; Căci ploi ce în torente de veacuri s-au vărsat Sângele după pietre încă nu l-au spălat. Oricum va fi, mi-e scumpă cetatea ce ... departe sub pământ, Prin drumuri rătăcite în loc necunoscut Își are răsuflarea: în sânul ei găsești Averi nenumărate, comorile domnești; În preajmă-le ard focuri, căci ele se păzesc De iesme, tauri negri, ce iadul locuiesc; Și când vrun om aproape a merge-a cutezat, El la ...
Ivan Andreievici Krâlov - Mincinosul
... nici știi acolo când este noapte, Și anul întreg petreci frumos ca luna lui mai, Iar să sameni sau să ari nici trebuință nu ai, Căci toate cresc de la sine, gata de mâncat și coapte, Precum, de pildă, la Roma am văzut un castravete Într-o grădină sub un perete ... n-ai văzut altădată. Vezi tu peste acea gârlă podețul acel înalt, Pe care avem să trecem? Deci măcar că este prost, Însă este minunat, Căci la noi, în țara noastră, orice mincinos au fost, Vrând ca să treacă pe dânsul, n-au ajuns la jmătate, Și podul s-au prăbușit ... â€� „Și cât casa nu se poate, Însă orișicum să fie, Dar tot, mi se pare mie, Podul mai curios este decât minunile toate, Căci el nu poate să ție nicidecum pe mincinoși, Precum în vara aceasta de pe dânsul au căzut Doi călători lăudoși: Apoi aceasta îi mai de ... crezut Decât că pepenii Romei sunt mai mari decât la noi.â€� „Oh, să mă ierți, frățioare, dar, zău, tu nu știi ce zici, Căci tu nu știi că la Roma casele sunt așa mici, Că abia pot să încapă în ele un om, sau doi?â€� „Fie, însă ...