Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU MARE GRIJA
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 292 pentru CU MARE GRIJA.
Ion Luca Caragiale - Cum devine cineva revoluționar și om politic...%3F
... mergi de-a dreptul? pân Piața Teatrului, pân Știrbei-vodă... — Nu se poate, coconașule; pe-acolo e revoluție... — Iar?... — Revoluție mare! Cu toată cunozitatea ce am să asist la așa spectacole, de astă dată m-am gândit că nu e vreme de petrecere: trebuie să caut pe ... văduvii a făcut isprăvi mari la revoluție, și acum e ținut la secret sub învinuiri grave... Acum doarme în arest. A avut mare noroc d. Niță cu mine: cunoșteam personal pe comisarul și mă găseam și cu ceva parale asupră-mi. M-am rugat, iar m-am rugat; în fine, am facut ce-am făcut, și am obținut liberarea tânărului pe garanția ... vedea. Fără să ia seama cum calcă, Niță sparge un sac — se revarsă cărbunii. Atunci, de necaz, începe să scrâsnească dinții și să-njure cu pumnii încleștați. Turburarea era în toiul ei — țipete, huiduituri, blesteme... În toată învălmășeala, un jandarm călare se repede spre Niță cu sabia ridicată să-i despintice capul. Niță s-apleacă în căruță, ia de la picioare un grunj mare de cărbune și plesnește drept în ochi pe jandarm, care, cu ...
... ursul tu prin sate. Alecu Prea bine. Zamfira Vom petrece noi Tot împreună, amândoi; Dar e târziu și nu-i nici lună, Să ne culcăm cu seară bună. Lumina cea de zi răsare; Moșneagul s-a sculat îndată. Trezind și pe iubita fată: — Zamfiro, scoală! Ziua mare! Sculați voi de acum, sculați! Și de gătit vă apucați. Odată toți au năvălit, Și șatrele au ridicat; Au strâns degrab', au înhămat Și iar ... A laudelor glăsuire! Din neam, la depărtatul neam! Ori după moarte tânguire! Sau în sfârșit istorisire Sub șatra a unui țigan?!! Uitând cu ură lumea mare, Acum Alecu de doi ani Petrece tot între țigani Într-o firească desfătare. Cu dânșii bine s-a deprins Și rareori el, ca prin vis, Abia mai aducea aminte Petrecerea de mai nainte. Vieții lui soție bună ... eu eram Și să-ți închipuiesc nu pot Cel dintâi foc ce s-au aprins Întru simțirea mea nestins. În scurt, ceea ce-am dorit Cu mare chef am dobândit, Dar un minut de fericire, A fost un vis, o nălucire. Nevasta mea numai un an Mi-a arătat ...
... ursul tu prin sate. Alecu Prea bine. Zamfira Vom petrece noi Tot împreună, amândoi; Dar e târziu și nu-i nici lună, Să ne culcăm cu seară bună. Lumina cea de zi răsare; Moșneagul s-a sculat îndată. Trezind și pe iubita fată: — Zamfiro, scoală! Ziua mare! Sculați voi de acum, sculați! Și de gătit vă apucați. Odată toți au năvălit, Și șatrele au ridicat; Au strâns degrab', au înhămat Și iar ... A laudelor glăsuire! Din neam, la depărtatul neam! Ori după moarte tânguire! Sau în sfârșit istorisire Sub șatra a unui țigan?!! Uitând cu ură lumea mare, Acum Alecu de doi ani Petrece tot între țigani Într-o firească desfătare. Cu dânșii bine s-a deprins Și rareori el, ca prin vis, Abia mai aducea aminte Petrecerea de mai nainte. Vieții lui soție bună ... eu eram Și să-ți închipuiesc nu pot Cel dintâi foc ce s-au aprins Întru simțirea mea nestins. În scurt, ceea ce-am dorit Cu mare chef am dobândit, Dar un minut de fericire, A fost un vis, o nălucire. Nevasta mea numai un an Mi-a arătat ...
Vasile Alecsandri - Ceasul rău
... Grija ce duc eu, Oastea că-i purtată De bătrânul tată Și de dragul meu? Ei se duc în vale Unde țara-n jale Geme cu amar, Căci au intrat iară Sabie în țară, Paloș de tătar. De pe munți în poale, Cu armele goale, Ei mi se cobor, Și prin cea urdie, Dragă, o să fie Mare, mult omor! Căci tata bătrânul Nu cruță păgânul Când s-aruncă-n foc. El e român tare, Ca Ștefan cel Mare, Și om cu noroc. Pentru el n-am teamă... Dar îmi fac de seamă Când stau de gândesc La dragul Lisandru, Că-i un copilandru, Și mult îl ...
... lasă, mamă plînsul și vezi de te gătește, Te-mbracă și te spală că poimîni o să-l vezi ; Și-ndată-ți fac și nunta, cu el tu te-nsoțește, Apoi și zi și noapte tu tot cu el să șezi. Ca cînd îș văz cum vine p-acelii muchi verdeață Cu ochii lui cei veseli, cu păru-i cel bălan, Și țint-apoi la tine, te ia, te strînge-n brațe ; Dar însă rabd-o noapte că doar n-o fi ... A sufletului pace un dulce somn i-aduce Și ochii îi închide, Floric-a adormit... Bătrîna îngrijată l-al fie-sii dor mare Își blestema minutul în care-o a născut ; Eu nu știu ce-o fi asta, zicea ea cu mirare, Ce-o fi de capu-i, Doamne ? De n-ar fi frun făcut ! El dus a fost ș-aldată pe cîmp pîn ... se scoală Că-n calea luminată pot toate-a se urni, C-a Domnului mari taine și sfîntă rînduială Întunecoasa noapte cu totul o goni. În luncă turturica, în crîng privighetoarea Întrecere fac ...
Paul Zarifopol - Alecsandri (Zarifopol)
... a produce ce era atunci de nevoie. Caracterul românesc, naturalețea poeziei lui Alecsandri se datorește, cum știu toți, faptului că întâia oară, din îndemnul, mai cu seamă, și cu ajutorul lui Alecu Russo, el caută în poezia populară ajutorul literar trebuincios pentru înființarea unui stil literar liber de orice artificialitate pedantă. Pentru că vorbim ... părintească. Acel ce a construit asemenea text avea evident un auz literar rafinat, pentru valoarea vocabularului românesc avea un simț de o siguranță cu totul nouă ambele aceste daruri scriitorul le pune, cu perfectă conștiință, în slujba intenției de a făuri o proză poetică cu sonoritate arhaic-religioasă, însă care să fie imediat înțeleasă de cititorul contemporan. Capacitatea literară a limbii române apare verificată până în capăt într ... nu-ntrece-a ta mândrire, Nici spada nu întrece cumplita-ți nesimțire! Observați că un vers ca: Chiar soarele fierbinte de-ar vrea cu fericire... ne duce îndărăt până la stângăciile unui Cârlova, și mai observați întrebuințarea abuzivă a infinitivelor substantivate mai cu seamă în rimă: este un inocent obicei rău al epocii lesne prinseseră de veste grăbiții noștri poeți de pe atunci că infinitivele substantivate furnizează rime ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița
... loc. De-aceea pronia cerească ni l-a păstrat ca pe-un zălog. Acolo unde în urgie se-avântă Ștefan-Voievod, e pas cu pas în bătălie urmat de-un credincios aprod. Și ei vegind la datorie cu cinste slujba și-a-mplinit făcându-l una cu țărâna pe acel dușman nelegiuit ce-asupra domnului său mâna să și-o ridice-a îndrăznit. Dar mila-l prinse când sărmanul văzu ... de tânăr și frumos! "Păcat de el că înainte mi-l scoase ceasul blestemat! Altminteri, zău, l-aș fi cruțat..." Și-a spus cu-ncețoșată minte, cu sufletul împovărat, Ștergându-și lacrima fierbinte aprodul trist și-ngândurat. Cu somnoroasele lui unde Se scurge Sociul liniștit, Dă soarele în asfințit, Și după dealuri se ascunde. A nopții mantie-nstelată o-mbracă zările ... mult mai bun mi-ar fi ca traiul trândav al patimei lumești În care nu poți să-ntâlnești decât trădarea, putregaiul Și amici din cei cu două fețe, cu suflet sterp și venetic, nesimțitori la frumusețe, vicleni și lași și de nimic. Rănit în bătălie, Radu ...
Gheorghe Dem Theodorescu - Tudorel
... punga, Ci da sacii Cu mâna, Lăscăi Cu dimirlia, Parale Cu banița, Dar de biruri Nu scăpa, De haraci Nu se plătea. Tudorel îmi sărăcea, Mare greu îl cuprindea Și, de vedea și vedea, Din guriță că-mi grăia —Voico, soțioara mea, Io pe tine când te-am luat, Eram ... mi-a plecat, Nimeni nu m-a sărutat, Ibovnic nu mi-am luat, De vinul ce s-a vândut Grijă mare c-am avut, Și la tine c-am venit, Banii-n mână i-ai primit. Soacră-sa n-o asculta, Lumânare c-aprindea, O frânghie ... ni-s arse gurile! Tudorel nu le răspunde, Că n-are, măre, de unde; Numai Voica se scula, Soacrii-si de veste-i da Și cu roche se-mbrăca. Zorile Se revărsa, Porțile Se descuia Și averile Intra Saxanele Cu parale, Sămărași Cu gălbenași, Cirezi multe De boi grași Și turme de juncănași. Toate-n curte de intra, Loc de pus nu se găsea, Așa multe că erea ... p-altul Se-ntreba, Când... vătaful Neculcea În gârlici se scobora, După buți că-mi căuta Și pe Tudor mi-l găsea, Înghețat și omorât, Cu ...
... Dimitrie Anghel - Fantome Fantome de Dimitrie Anghel Publicată în "Sămănătorul", 7 ianuarie 1907 Cu pînzele-ntinse, să-și afle scăpare, Vin nave grăbite de vînt și de frig; Iar albe fantome se-nalță din mare, Și-aleargă de-a lungul înaltului dig. Fluide și zvelte aleargă și urlă, S-ație cu grijă intrarea în port, Iar altele urcă spre farul din turlă, Să ceară drept vamă ca plată un mort... "Lumina s-o stingem, lumina, lumina... Și ...
... crugul sună de slăvitu-ți nume. Ia uită-te, pământul ce-mbrăcat e... Cresc flori pe unde calci, și râde firea. Tu-mparți norocul numai cu privirea. Încai țăranii zburdă pe la sate!... Și-i place regelui. E lucru mare Cum farmecă pe regi Minciuna. Drept e Că ea, de mult, pe-a tronurilor trepte A fost cea mai aleasă desfătare ... flori... Afla-vei tu vrodată Cumplita vremilor destăinuire?... Și ce speranțe se puneau în tine, Ce vesel ți-a ieșit poporu-n cale, Cu pâine și cu sare!... Osanale! Mântuitorul lui credea că-i vine. Ce vesel ți-a ieșit poporu-n cale! . . . . . . . . . . . . . . . Și ce credință trist-o să-i ... de la sine se-nțelege. * Trec anii. Și ce dulce-i amăgirea! Tu zeu ești printre regi! Mărire ție!... În jâlțu-i moale, tolănită, scrie Cu pana ei de aur Lingușirea. De-abia se isprăvește-o sărbătoare, Și-ncepe alta. Muzicile cântă... Îmbracă-te-n podoabe, țară sfântă, Să nu mai ... o lume Clădită pe minciuni. Dar ce mânie! Cum șuieră cumplita vijelie! Sar frații între ei să se zugrume. Uscata brazdă cere iarăși sânge. Femei ...
Antim Ivireanul - Dedicație la cartea lui Ioan Cariofil, Manual despre câteva nedumeriri, tipărită l
... adevărului, ca și biruitorii și purtătorii de trofee împotriva oricărei falange de eretici și în contra oricărei alte rătăciri grecești și ateiste, înarmați nu numai cu arme convingătoare și cu dovezi ale sfintei și divin inspitei Scripturi, ba chiar și cu raționamente logice și de neînvins, infailibile și de necombătut, folosindu-se în toate de adevărul însuși, fie ca refugiu, fie ca apărător. Adevărul [care] a ... chiar modești, care însă se scandalizau de pe urma unor dogme grecești, ca de pildă, să spunem, norocul și ursita și mai ales în legătură cu menirea calvinistă și atee, ca și în legătură cu alte câteva chestiuni necesare, a vrut să-l pună la osteneală pe preaînțeleptul, preaînvățatul și pe preacinstitul mare logofăt al marii biserici a lui Hristos, pe chir Ioan Cariofil, altădată aflat la București, în cursul unei slujbe divine, să răspundă în ... sus-zisului boier, având drept scop folosul din aceasta, ce urma să rezulte pentru credincioși ca și informarea, el a depus râvnă și grijă multă cu ocazia acestei învățături. Cu acest prilej, el a dizolvat și împrăștiat, cu ...