Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DAR DE CE
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 1840 pentru DAR DE CE.
... lor, Te-au pus străjer la vie; Cei răi cu gândul, din popor, Ne-au zis într-o mânie: Ea are rochia până-n pulpi. Ce vrea cu el băiata? Sunt ambii tineri, dar sunt vulpi! Veniți să prindem fata! De ce așa? Căci m-ai iubit. Vigilii de la poartă Bătutu-te-au și te-au rănit De te-au lăsat mai moartă; Oh, nu ieși-n Ierusalim, Căci ei îți rump vestmântul! Dar ce ne pasă! Ne iubim Chiar de-ar pieri pământul! Și noaptea eu la voi am mers, Tu nobilă mireasă, La poartă rugătoru-mi vers Cerea să intr-un casă. Și tu ... atunci tu toat-ai tremurat. Mâncați și beți, tovarăși, Că eu d-acum nu sunt cu voi! Mă bate noaptea vântul Și, cum sunt plin de-a nopții ploi, Îi picură vestmântul, Și părul meu de rouă-i ud Voi, patimi, mai dormi-veți? Deșteaptă-te, tu vânt de sud, Ridică-te, tu crivăț! Eu ard în flăcări, ard detot! Prin mii de mări aș trece, De-aș ști că ele-n parte pot Iubirea să-mi înece! Aș vinde sceptru și popor Și-n joc mi-aș pune soartea, Dar ...
... Alexandru Vlahuţă - 1907 1907 de Alexandru Vlahuță Minciuna stă cu regele la masă... Doar asta-i cam de multișor poveste: De când sunt regi, de când minciună este, Duc laolaltă cea mai bună casă. O, sunt atâtea de făcut, vezi bine, De-atâtea griji e-mpresurat un rege! Atâtea-s de aflat! Și, se-nțelege, Scutarul lui nu poate fi oricine. Ce țară fericită, maiestate!... Se lăfăiește gureșa Minciună. Că numai Dumnezeu te-a pus cunună De-nțelepciune și de bunătate Păstor acestui neam ce sta să piară, Ce nici nu s-ar mai ști c-a fost, sărmanul, De nu-și afla sub schiptrul tău limanul, De nu-ți sta-n mână bulgăre de ceară. Că tu sălbatici ai găsit aice, Sălbatici, și mișei, și proști de-a rândul, Ș-o sărăcie cum nu-ți dai cu gândul... Dar faci un semn, și-ncep să se ridice Oștiri, cetăți, palate lume nouă, Izvoarele vieții se desfundă; De pretutindeni bogății inundă; Și tu le-mparți cu mâinile-amândouă. Azi la cuprinsul tău râvnește-o lume. E-o veselie ș-un belșug în țară ... ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira IV
... păstorii sufletești S-ar cuveni să aibă, și datoria lor Neapărată este năravuri să-ndepărteze, Dar ei păzesc tăcere, nu vor să-și bată capul; De ce dar noi cu lumea să batem tot război? Când prin așa urmare nu poți a căpăta Nici lemne de ars iarna, nici ghiață-n timp de vară. De-i vrea să-mi arăți însă c-acei vestiți satirici — Pers, Juvenal, Orațiu, francezul Boalo -- Nu numai nu avură din scrieri neplăceri, Ci câștigară ... păzește-n câmp, Nemângâiet se află; ai săi ochi lacrimi varsă. Pân' ce Irisa vine și cu un gingaș zâmbet, Ea mândră îi ațâță văpaia de amor. De nu găsești plăcere în versuri de-acest fel, Aruncă o privire și vezi trecuta-mi viață. Deși întâi norocul mi-a fost mai cu priință, Dar pân-în sfârșit aspru el tot m-a părăsit, Și încă nu-ncetează de a mă prigoni. Cu-acest nou soi de versuri ce nasc melancolie, Noi poate vom aduce la cititori plăcere. Tristețea este dată la omul muritor, Căci el pe tot minutul pășește spre mormânt! Să aibi ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Păcătoasa
... ca-ntr-o apă; De cursele destrăbălării Nici tânăr, nici bătrân nu scapă. Nu-i știe inima mustrare, Precum nu știe nici rușine, Și frumusețea de vânzare O ia pe aur orișicine... Ascultă ce vorbesc mesenii, Ea tresărind de fudulie. Și iată-n vârful petrecănii Vorbește cu obrăznicie Către-a mesenilor mulțime: „Nu m-am temut încă de nime Și nu știu ce-i stăpânitorul; Vreți? Vie-vă Învățătorul Aicea într-această vreme -- Eu nici de Dânsul nu m-oi teme!â€� IV Se varsă vinul; zgomot, tunet, Cântări și din chimvaluri sunet, Verdeață, fumuri, soare, flori... Dar iată-ntre petrecători Sosește-un cuvios bărbat. Și fața lui cea minunată, Și chipul lui cel minunat, Și ochii, mersul, toate-arată A tinereții ... Privirea lui te săgetează, Departe vede-n viitor... Ca la un înger vestitor, Nevrând, femeia frica simte, I se sfiește-a ei privire, Dar iată își aduce-aminte De ce-a vorbit și, cu zâmbire, Din scaun repede se scoală Cu un pahar de vin în mână Și, fără orișice sfială, Rostește, de ...
... ca-ntr-o apă; De cursele destrăbălării Nici tânăr, nici bătrân nu scapă. Nu-i știe inima mustrare, Precum nu știe nici rușine, Și frumusețea de vânzare O ia pe aur orișicine... Ascultă ce vorbesc mesenii, Ea tresărind de fudulie. Și iată-n vârful petrecănii Vorbește cu obrăznicie Către-a mesenilor mulțime: „Nu m-am temut încă de nime Și nu știu ce-i stăpânitorul; Vreți? Vie-vă Învățătorul Aicea într-această vreme -- Eu nici de Dânsul nu m-oi teme!â€� IV Se varsă vinul; zgomot, tunet, Cântări și din chimvaluri sunet, Verdeață, fumuri, soare, flori... Dar iată-ntre petrecători Sosește-un cuvios bărbat. Și fața lui cea minunată, Și chipul lui cel minunat, Și ochii, mersul, toate-arată A tinereții ... Privirea lui te săgetează, Departe vede-n viitor... Ca la un înger vestitor, Nevrând, femeia frica simte, I se sfiește-a ei privire, Dar iată își aduce-aminte De ce-a vorbit și, cu zâmbire, Din scaun repede se scoală Cu un pahar de vin în mână Și, fără orișice sfială, Rostește, de ...
... pe-ntunecate căi; Târziu în noapte-abia pleca Și fata la ai săi. O fi bolnav! O fi murit! O, Doamne, el ar fi venit De-atâta timp! mai știu și eu! Și doru-i plângător mereu Creștea de presimțiri hrănit, Din ce în ce mai greu. Trecu și vara, și trecu Și toamna, și pe văi căzu Zăpada iernii, și-apoi iar Sosi-nfloritul Cireșar Dar nici acum voinicul nu, Doritul ei drumar! Dar totuși, azi el va veni... Nici azi nu vine... unde-o fi? Dar mâine va veni! Știu eu, Că-mi spune inima! Și-al meu, Al meu de-acum în veci va fi; Ce bun e Dumnezeu! Tu, vânt de seară,-n calea ta Nu l-ai văzut venind cumva? Și nici tu, nor, nu l-ai văzut Prin multe lumi câte-ai trecut? Să ... Năvalnic tropotit de cal! Și sună văile-ndrăzneț, O, ăsta e voinic drumeț! Și-n zarea lunei vezi pe mal Un tânăr călăreț? Ochi dragi, de-atâta timp pustii! Mi-ai zis plecând: aici să fii, Și-aici, aici tu mă găsești! Dar uite, obosit ce ești! Știam eu doar că ai să vii Știam că mă iubești!
Constantin Stamati - Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam
... Constantin Stamati - Dialogul unui holtei cu un boierenaş avut, însoţit cu o cucoană de înalt neam Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam de Ignacy Krasicki Traducere-adaptare de Constantin Stamati Holteiul Ca să te urez dă-mi voie pentru tânăra soție, Cu care te-ai însurat, De neam mare și-nvățată, frumoasă cu avuție. Iată dar c-ai căpătat Ce doreai cu fierbințeală. Mulțumește soartei tale... Și nu sunt la îndoială, Că nu ești fericit, frate? Dar tu taci și oftezi foarte. Cauți în jos cu-ntristare, au nu ești mulțumit poate? Ori doar a ta însurare te-au făcut ... la drum ce să iau, să m-apuc de încărcat? Cucoana Tot ce trebuie să aibă o damă de neam înalt; Oh! dar cât sunt de mâhnită, și mamzela m-au lăsat, Dar prințului Furtunatic nu te-ai dus să dai de știre De-a mea în grabă pornire? Dar mai ales cu cuzinul' ce și ție ți-au plăcut? Bărbatul Ca să mă fac eu și crainic, timpul nu m-au încăput. Cucoana Bârfești, mă rog dumitale, mai mult ...
Ignacy Krasicki - Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam
... Ignacy Krasicki - Dialogul unui holtei cu un boierenaş avut, însoţit cu o cucoană de înalt neam Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam de Ignacy Krasicki Traducere-adaptare de Constantin Stamati Holteiul Ca să te urez dă-mi voie pentru tânăra soție, Cu care te-ai însurat, De neam mare și-nvățată, frumoasă cu avuție. Iată dar c-ai căpătat Ce doreai cu fierbințeală. Mulțumește soartei tale... Și nu sunt la îndoială, Că nu ești fericit, frate? Dar tu taci și oftezi foarte. Cauți în jos cu-ntristare, au nu ești mulțumit poate? Ori doar a ta însurare te-au făcut ... la drum ce să iau, să m-apuc de încărcat? Cucoana Tot ce trebuie să aibă o damă de neam înalt; Oh! dar cât sunt de mâhnită, și mamzela m-au lăsat, Dar prințului Furtunatic nu te-ai dus să dai de știre De-a mea în grabă pornire? Dar mai ales cu cuzinul' ce și ție ți-au plăcut? Bărbatul Ca să mă fac eu și crainic, timpul nu m-au încăput. Cucoana Bârfești, mă rog dumitale, mai mult ...
George Coșbuc - Șarpele-n inimă
... Și-am stat puțin, și ce mai vrei? N-am voie nici atât, eu nu? Dar ce crezi tu, Și ochii să mi-i scot de-acu? Ai răsărit ca din pământ — Ei, Doamne sfânt, Îți sunt nevastă, soră-ți sunt, De nu mă lași din ochi mereu? Nu pot și eu Să mă-ntîlnesc cu cine vreu? "De unde viu? Ce cat în prund? Ce flori ascund?" Ești mamă tu, ca să-ți răspund? Și-uitându-te și-n jos și-n sus Scrâșnind mi-ai spus: „Săracă fată ... dus. Săracă! Dar de ce să fiu? Pe suflet viu, Cu nici o vină nu mă știu. Apoi de ce tot spui și spui Că, de tăcui, E semn că vinovată fui? Ce semn? Tăcui așa mereu, Că-mi fu cu greu, Și ce-ți puteam răspunde eu? De-aș fi jurat pe-un rai de sfinți, Tu, printre dinți, Mi-ai fi răspuns la toate: minți! Că și ce nu-i și nu-i, tu vezi! Te-nveninezi, Și toate câte-ți par le crezi! Și-am plâns și ieri, gândeam că mor Că ... mi afli vina-n fața lor. De ce
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui V. II
... Avându-și întru toate plăcerea de măsură, La fumul ce se-nalță se uită, se gândește, Și slava drept nimica, drept fum o socotește. Tu dar, apostol vrednic al acestei doctrine, Care ne izbăvește de grijile străine, Spune-mi prin ce mijloace natura-mi pot preface Și zilele ca alții să le petrec în pace. Cum să mă scap de muze, de vechea tiranie, De-ale lor capricii, de-a lor cochetărie, Care întotdeauna mi-au fost supărătoare, Și pricini felurite de lungă întristare? În ce muzele noastre pot să ne folosească? Nici chiar de un datornic nu știu să ne plătească! În zadar mai deunăzi, am vrut, prin poezie, Să scap de-o bagatelă, de-o mică datorie; Ș-am arătat acelui care cerea parale Că viața e scurtă și vrednică de jale; Că aurul, argintul, metale păcătoase, La omul ce-o să moară nu sunt trebuincioase, Că averea n-o ducem în lumea viitoare; I-am făgăduit încă o elegie mare, Care pe larg să ... foarte bine; Însă de vă e teamă, ca nu cumva prin mine Să se-ndrepteze lumea, greșeala vă e proastă; Puteți să luați pildă chiar de
Vasile Alecsandri - Radu Calomfirescu
... veselii. Dar știi, Doamne, ori nu știi Că tătarii m-au lovit Și tătarii mi-au robit Copilașii Drăgălașii, Măiculița Drăgulița. Rău mă doare inimioara De copii, de soțioara, Dar mă doare și mai tare De măicuța ce mă are, Că-i creștină și bătrână Ș-a să-ajungă-a-fi cadână, De râsul căpcânilor Prin casa păgânilor. [2] Rogu-te, măria-ta, De vroiești a m-ajuta, Dă-mi ajutor pe Buzești Și pe cei tustrei Căplești, Purtătorii oștilor Și fruntea boierilor!" Mircea-vodă-l asculta ... aducea, Un covor le așternea, În genunchi îi tot punea Și mâneca-și sufleca, Și pala și-o ridica, Și capetele zbura, Zburau pe scări de-a dura, Când Buzești peste Căplești, Când Căplești peste Buzești. ↑ O zicătoare ce trebuie să existe de pe timpul năvălirilor de limbi străine sună așa: să fii totdeauna la mijloc de masă și la colț de țară . ↑ Românii expuși în vechime la necontenite năvăliri de limbi străine ce lasă foc și sânge în urma lor deteră barbarilor numirea de căpcâni, adică dihănii cu trup de ...