Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE JOC
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 432 pentru DE JOC.
Mihai Eminescu - Când te-am văzut, Verena...
... al patimilor rug Al gândurilor sânge și sufletu-n cântare-mi; Și nu voiam a vieții iluzie s-o sfaremi Cu ochii tăi de-un dulce, puternic vicleșug. Te miri atunci, crăiasă, când tu zâmbești, că tac: Eu idolului mândru scot ochii blânzi de șerpe, La rodul gurii tale gândirile-mi sunt sterpe, De cărnurile albe eu fălcile-ți dizbrac. Și pielea de deasupra și buzele le tai. Hidoasa căpățină de păru-i despoiată, Din sânge și din flegmă scârbos e închegată. O, ce rămase-atuncea naintea minții-mi? Vai! Nu-mi mrejuiai gândirea cu perii ... feream în laturi. În veci cătam în suflet mânia s-o întărt, Ca lumea ș-a ei chipuri să-mi pară vis deșert De muierești cuvinte și lunecoase sfaturi. Ușor te biruiește poftirea frumuseții, Ziceam  și o privire din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea ființei ... săgețile-ndulcirii, Dizbărbătează mintea cu vălul amăgirii  Deci în zădar ți-i gura frumoasă, ochii tineri. Decât să-ntind privirea-mi, ca mâni fără de trup, Să caut cu ei dulcea a ochilor tăi vrajă, În porțile acestea mi-oi pune mâna strajă,
... Mihai Eminescu - Ta twam asi Ta twam asi de Mihai Eminescu Fiică gingașă de rege, când în haina ta bogată Treci în faeton de gală și te mlădii zâmbitoare, Cum din frunzele-nfoiate râde proaspătă o floare, Toată lumea ce te vede e de tine-nseninată. Zbori cu șase cai ca vântul și răsai ca aurora. Cu căciulele în mână și cu gurile căscate, Oamenii salută-n cale pământeasca ... cu regală strălucire Pot să scoată grâu din pietre și palate din ruină. Ea? născută-ntr-o cămară în mizerie obscură, N-auzi nici glas de mumă, nici a preoților psalme... S-a trezit cu comedianții cum juca bătând din palme, Pe-a pierzării căi părinții o-ndreptară ș-o vândură. Ea? De-o intra în templu, sub negre boltituri Al morții spirit doară îl simte în tăcere, Căci nu-nțelege blândul cuvânt de mângâiere Din paginele unse a sfintelor scripturi. Ce-nseamn-acele candeli ce ard în orice colț Sub chipuri mohorâte cu-adânci și slabe ... un catafalc depusă Â un popor ar plânge-ncalte, După sufletul tău dulce, după sfânta cea frumoasă. Ea? Dacă va cădea moartă într-o noapte de
Dimitrie Bolintineanu - Copăcenii
... Dimitrie Bolintineanu - Copăcenii Copăcenii de Dimitrie Bolintineanu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Plângi, frumoasă țară, lacrime de sânge! Plângi, precum durerea ne-ncetat se plânge, Căci amărăciunea ce te-a-nconjurat Sufletul tău fraged crud a fărâmat! Fiii ... te dară sclavă la tiranii tăi — Tu bătuși trei secoli pe nemicii răi; Dar putuși învinge dalba tinerețe Ce simțeau spre fiii-ți plini de frumusețe? Le lăsași tu capul cel încununat. Ei ți-au smuls cununa, la străini a dat. Îi lăsași să joace cu-armele sublime ... Ș-ai tăi fii le dară hordelor străine. Plângi, ș-ascunde plânsul, să nu dezvelești Rușinoasa faptă celor ce iubești. II Intră prin Moldova mii de turci, tătari, Domnul cu muntenii și făloși maghiari. Domnul României scrie lui Dumbravă ,,Nu venim a bate țara noastră bravă, Ci să scoatem ... mi face viața și mai crudă mie E să văz românul astăzi trădător Aducând străinii contra țării lor! Câți din voi au încă sufletele pline De mărirea veche, vie după mine!" IV Soarele se-nalță sub un cer senin. Peste patru taberi varsă raze lin. Dar sub cort, la masă, cei
Mihai Eminescu - Stam în fereasta susă
... Mihai Eminescu - Stam în fereasta susă Stam în fereasta susă de Mihai Eminescu Stam în fereasta susă Și izvoreau în taină, Cu-a lor de aur haină, A nopții stele mari. Se îmflă dinainte-mi De vânt deschisa carte Și literele-i moarte În lună joacă clar. Un râu, vezi, mișcă unda-i Cea visător-bolnavă, Un cântec în dumbravă, O ... cer albastru, Ce-aruncă-a ei icoană Pe-oglinda albă, plană, A lacului Meran. Și sună-n noaptea tristă Un cântec de copilă Și vântu-ntoarce-o filă Din cartea ce-am deschis. De
Vasile Alecsandri - Peneș Curcanul
... aveam și pene-n frunte. Toți dorobanți, toți căciulari, Români de viță veche, Purtând opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche. Ne dase nume de Curcani Un hâtru bun de glume, Noi am schimbat lângă Balcani Porecla în renume! Din câmp, de-acasă, de la plug, Plecat-am astă-vară Ca să scăpăm de turci, de jug Sărmana, scumpa țară. Așa ne spuse-n graiul său Sergentul Mătrăgună, Și noi ne-am dus cu Dumnezeu, Ne-am dus cu voie bună ... tot chiteamși ne gândeam Cum să ne cadă-n gheară? Din ziori în ziori și turci și noi Zvârleam în aer plumbii Cum zvârli grăunți de popușoi Ca să hrănești porumbii. Și tunuri sute bubuiau ... Se clătina pământul! Și mii de bombe vâjâiau Trecând în zbor ca vântul. Ședea ascuns turcu-n ocol Ca ursu-n vizuine. Pe când trăgeam noi tot în gol, El tot ... numai unul, Și bietul Ținteș căzu mort, Îmbrățișându-și tunul. Pe-o noapte oarbă, Bran și Vlad Erau în sentinele. Ferbea văzduhul ca un iad De boambe, de șrapnele. În ziori găsit-am pe-amândoi Tăiați de iatagane, Alăture c-un moviloi
... Alexandru Vlahuţă - No. 6 No. 6 de Alexandru Vlahuță Publicată în Naționalul , an II, nr. 62, 25 august 1891 Baraboi se ia de gînduri: Iarăși a rămas la os, Cîte s-a-ncercat să facă, Toate i-au ieșit pe dos. "Bre, ce zodie ... Și sunt tot nepricopsit !... Dar la ce-mi mai pierd eu vremea, Toate astea s-au trecut. Pentru viitor e vorba Să vedem ce-i de făcut... Iat-un plan care-mi surîde: Am să dau în țară zvon Că m-am hotărît, la toamnă, Să deschid un «pension» !" Baraboi ... fie Pentru toți gheșefturi mari; Fiecare, ca la teatru, Își ia rolul cuvenit: La-nceput sunt toți tovarăși... Planu-i foarte nemerit ! Sunt cinci ani de-atunci. În curtea Unei case mari, roiesc Cîrduri de copii zburdalnici... Zgomotele se-ntețesc. Directorul stă la pîndă Și cînd larma e mai mare, Iată-l, fioros și aprig, În mijlocul lor apare. Sombru ... a doua zi, firește, Bucătaru-i pus la cale, La copii să dea mîncare Într-ascuns... dar pe parale. Astfel mai pe toată ziua Șaptezeci de mușterii Își depun în "casa școlii" A lor mici economii. Nu-ntrebați ...
Ștefan Octavian Iosif - Artiști
... Ştefan Octavian Iosif - Artişti Artiști de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Trei vagabonzi la poartă-mi vin ; Artiști — o mică trupă : Copiii după ei se țin, Și cîinii ... dau să-i rupă... Sunt doi micuți, e mama lor ; Ea, cu flașneta-n spate. E-o zi de toamnă, pic de nor, Dar cât de triste-s toate ! Cu ochii duși, ca în extaz, Ea cîntă, și ei joacă. Îi cade părul pe obraz Și praful o îneacă. Ei joacă ... Împiedicați în zdrențe ; Răsuflă greu cînd se opresc Și fac la reverențe. Întinde piciul istovit O pălărie spartă : Comèdia s-a isprăvit, De-acu — la altă poartă... Pe urma celor ce s-au dus Vîrtej de frunze-aleargă... Că mulți mai poartă Cel-de
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul
... și pe-alocurea pătată cu șuvițe de sânge închegat, supte din talpa zalhanalei. Duhoare grasă năbușește aerul îngreuiat de-o bură rece și deasă. Stolurile de ciori se răsfiră, se amestecă, se gonesc, croncăie și se-abat păcură pe hârcile albe de bivoli și de boi, împrăștiate pe netezișul ruginiu din fața zalhanalei. De-a stânga apei, cam cât prinde ochiul, dincolo de hanul din răscruci, stă casa lui Căliman potcovarul, mai mult fâșii și petice de pământ galben decât văruială. Pornită pe spate, cu olanele de pe acoperiș zobite și mucede, împănate cu mușchi, și mai sus îi cresc două urechelnițe cu solzi groși și verzi. Pe prispa ferită de streașina lată, plină cu scule, cu troace, șade în colacul picioarelor Căliman potcovarul. Negru, uscat și ars în obraji, cu ochii mari și albi, cu ... albi-gălbenii. Un chip turnat în ceară. Părea un Christos oacheș în niște zdrențe murdare. — Oh! târgul e rău! zise blajin Milogul. E rău de tot, că oamenii sunt bine îmbrăcați. Trebuie să fii frumos, voinic, întreg și bine, ca să-ți dea de pomană cei bogați. Și deschizând ochii mari și bășicați de ...
Vasile Alecsandri - Înșiră-te, mărgărite
... sângeroși Și vitejii feți-frumoși! Dar din toți nuntașii cine Răspândea mai vii lumine? Dulce-a craiului mireasă, Tânăra împărăteasă, Care ochii fermeca De zâmbea sau de juca. Blândul zâmbet al copilei Lumina ca faptul zilei, Ș-al ei joc părea un zbor Chiar de flutur sprinteior. Fost-am încă și eu față La cea nuntă mult măreață, Și de-atunci tot mă gândesc C-am visat un vis ceresc! II Înșiră-te, mărgărite, Pe lungi fire aurite,[1] Precum șirul din poveste, Că-nainte ... Mers-a vestea chiar la rai De-acei mândri frățiori, A pământului comori, Și toți îngerii în zbor Au venit, ascunși de-un nor, Ca să vadă dacă sânt Frați de-ai lor pe-acest pământ? Dulce-s, Doamne, la privire! Ca un vis de fericire! Abia zis-au, și pe loc, Ca un fulger viu de foc, Crunt deochiul au ajuns Pe copii și i-au străpuns! Copilașii plâng, suspin, Scot gurița de la sân, Cată-n ochii mamei lor, Pleacă fruntea, cad și mor! Vai de codrul care-și pierde Freamătul și frunza verde! Vai de inima pustie Ce-a rămas făr de soție! Dar amar, amar
Mihai Eminescu - Umbra lui Istrate Dabija-Voievod
... ndemne Pe neamul nostru în trecut? Ci el cu mâna face semne Că nu-nțeleg ce el a vrut. Â Măria Voastră-nsetoșează De sânge negru și hain? El capu-și clatină, oftează: Â De vin, copilul meu, de vin. Când eram vodă la Moldova Hălăduiam pe la Cotnari. Vierii toți îmi știau slova Ș-aveam și grivne-n buzunar. Pe vinul greu ca ... mii viteze guri Să certe craii cu mânie... Ce-mi pasă? Mie deie-mi pace Să-mi duc Moldova-n bătălie Cu mii de mii de poloboace. Atunci când turcii, agarenii Mureau în iuruș cu halai, Oștirea noastră, moldovenii Se prăpădeau într-un gulai. Și zimbrul cel cu trei luceferi Lucea ... fundul pivniței alerg. Se certe ungurii și leșii... Ce-mi pasă mie? La Cotnari Eu chefuiam cu cimpoieșii, Cu măscărici și lăutari: Și sub umbrarele de cetini Norodu-ntreg juca și bea, Iar eu ziceam: să bem, prietini, Să bem, pân- nu vom mai putea. Dacă venea să rătăcească Vun învățat arheolog, Vorbind în limba ... chef, nici unul teafăr, Și cum sfârșim să-ncepem iarăși. Răpiți paharele cu palma, Iar pe pahar să strângă pumn Și să cântăm cu toți
Mihai Eminescu - Umbra lui Istrate Dabija-voievod
... ndemne Pe neamul nostru în trecut? Ci el cu mâna face semne Că nu-nțeleg ce el a vrut. Â Măria Voastră-nsetoșează De sânge negru și hain? El capu-și clatină, oftează: Â De vin, copilul meu, de vin. Când eram vodă la Moldova Hălăduiam pe la Cotnari. Vierii toți îmi știau slova Ș-aveam și grivne-n buzunar. Pe vinul greu ca ... mii viteze guri Să certe craii cu mânie... Ce-mi pasă? Mie deie-mi pace Să-mi duc Moldova-n bătălie Cu mii de mii de poloboace. Atunci când turcii, agarenii Mureau în iuruș cu halai, Oștirea noastră, moldovenii Se prăpădeau într-un gulai. Și zimbrul cel cu trei luceferi Lucea ... fundul pivniței alerg. Se certe ungurii și leșii... Ce-mi pasă mie? La Cotnari Eu chefuiam cu cimpoieșii, Cu măscărici și lăutari: Și sub umbrarele de cetini Norodu-ntreg juca și bea, Iar eu ziceam: să bem, prietini, Să bem, pân- nu vom mai putea. Dacă venea să rătăcească Vun învățat arheolog, Vorbind în limba ... chef, nici unul teafăr, Și cum sfârșim să-ncepem iarăși. Răpiți paharele cu palma, Iar pe pahar să strângă pumn Și să cântăm cu toți