Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DURERE ADÂNCĂ
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 326 pentru DURERE ADÂNCĂ.
Alexandru Vlahuță - În zile grele
... ne ești trimeasă de veșnica dreptate Să curăți neamul nostru de vechile păcate, Să faci din el o-ntreagă și singură ființă! M-ai învățat, durere, ce e să ai o țară. Și-n inima-mi rănită adânc
Ion Heliade Rădulescu - Ingratul
... în crunta-ți aiurare Se spăimânta de mine, ca cuget mă privea, Și grijile-mi plăpânde i se păreau mustrare, Și mila-mi ca urgie adânc îl sfâșia. Cu alte lacrimi nouă îți dam o sărutare Și te lipeam la pieptu-mi strigându-ți: frățior! Te-ncolăceai în spasmuri la blânda ... a însemnat, A voastră pomenire și negrele-ți păcate Vor îngrozi urmașii când vor striga: Ingrat! Și omul cu credință în marea sa durere Și crunta nedreptate ce-adânc l-a sfâșiat, Udând aceste rânduri în plâns de mângâiere Va dobândi răsuflet, că eu l-am răzbunat. 1839 Note [1] Rezultatele acelui ...
Mihai Eminescu - Înger și demon
... ochii lor Se privesc, par a se soarbe în dorința lor aprinsă. Ochii ei cei mari, albaștri, de blândețe dulci și moi, Ce adânc pătrund în ochii lui cei negri furtunoși! Și pe fața lui cea slabă trece-ușor un nour roș - Se iubesc... Și ce departe sunt deolaltă ... Este Ea . C-o mulțămire adâncă, nemaisimțită, El în ochii ei se uită. - Mândră-i de înduioșere; Ceasul ultim îi împacă toată viața-i de durere; Ah! șoptește el pe moarte - cine ești ghicesc, iubită. Am urmat pământul ista, vremea mea, viața, poporul Cu gândirile-mi rebele contra cerului deschis; El ...
Cincinat Pavelescu - Cum se face o epigramă%3F
... avea darul să placă și să merite aprobare sonoră, atunci din aplauzele dv. dăruite voi face un buchet și-l voi arunca cu un salut adânc de gratitudine și de simpatie: ale tale dintru ale tale. Ea se naște, cele mai de multe ori, din ciocnirea împrejurărilor neprielnice cu durerea, revolta ...
Titu Maiorescu - Câteva aforisme
Titu Maiorescu - Câteva aforisme Câteva aforisme de Titu Maiorescu * O măsură a oamenilor și a lucrurilor este propria lor umbră. * Omul rău se pierde prin partea sa cea bună, omul bun, prin partea sa cea rea. * Don Quijote credea că morile de vânt sunt uriași. Oamenii de rând cred că uriașii sunt mori de vânt. * Sălbaticii din America schimbau aurul și mărgăritarele pentru cioburile de oglindă din Europa. Așa fac și copiii, și mulți dintre noi rămân copii toată viața. * Respectul exagerat pentru întregimea cugetării împiedică acțiunea. Căci orice faptă este o verigă ruptă dintr-un lanț infinit, și omul activ este din capul locului condamnat la fragment. * Oare pârâul de la munte ar fi așa de limpede și de voios dacă n-ar fi rece? * Ferește-te de a da sfaturi. Problema e prea grea și răspunderea mare. Tu dai sfatul după natura ta. Aceasta însă rareori se potrivește cu natura celui ce te întreabă. Altfel spui tu, altfel înțelege el. Sfătuind prudență, produci slăbiciune, și unde cereai tărie se aplică violență. Un element străin s-a introdus în sufletul celuilalt, și el și-a pierdut măsura. * Nemărginit ...
Cincinat Pavelescu - Un cântec, numai unul...
... Un cântec, numai unul... de Cincinat Pavelescu Un cântec, numai unul încă, Și-n urmă, inimă, tăcere; Aș vrea s-ascult a mea durere Cum plânge-n taina ei adâncă. Un cântec, numai unul încă, Dar blând ca și o mângâiere, Că poate va avea putere Să-nmoaie inima ...
George Coșbuc - Rugămintea din urmă
George Coşbuc - Rugămintea din urmă Rugămintea din urmă de George Coșbuc după Lermontov (publicată în Lumea ilustrată , 1892, nr.6) Ești schilav tot! Un cerșetor Te-ntorci acum acasă, Și ce fecior frumos erai! Dar oricum ești, ce-ți pasă! Tu vei vedea iar satul tău Și casa voastră-n vale, Și biata mamă-ți va ieși Plângând în cale. Și eu rămân să mor pe-aici Cu liftele păgâne! Ah, parcă simt că n-am s-ajung Să văd ziua de mâine. Cu douăzeci deodată-n car La groapă mă vor duce, Și, bun e Domnul, de-om avea La cap o cruce. Noi de copii ne știm, și-am fost Ca frații, ba mai bine. Eu de-am avut un singur ban L-am împărțit cu tine; Și tu cu gura foc prindeai Să-mi dai ajutorare; Să-ți răsplătească Dumnezeu, Că-i bun și mare! Și-auzi acum! De-or întreba În sat de-a mea venire Tu-n loc de adevăr să spui Că n-ai de mine știre, Că n-am fost la un regiment Dar spune-le ce-ți place. Că pentru ei ori viu, ori mort, Totuna face. Iar mamei ...
Mateiu Caragiale - Întoarcerea învinsului
... a răsărit, Nu te lăsa ca pradă să cazi înduioșării Zadarnice. Respinge deșarta-i mângâiere Și oricât de adâncă ar fi a ta durere, Trufia nu ți-o pierde, rămâi nepăsător, Nu te opri, nu plânge, și dacă-ți stau morminte În drum, treci peste ele, înnăbușe-al tău ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie
Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie Noaptea de ianuarie de Alexandru Macedonski I Deznădejde fioroasă, strălucitu-mi-ai pe frunte, Și încinsu-m-ai cu flăcări care-ntreg m-au mistuit, Nu mi-ai pus pe piept o stâncă, mi-apăsași pe el un munte, Dar mi-ai dat ș-a ta putere spre a nu fi de el strivit. Îmi făcuseși o coroană ce ca pietre nestemate Avea lacrimile mele ce luceau la focul tău; M-ai ținut în orice clipă cu simțirile-ncordate, Mi-ai fost soră preaiubită și mi-ai fost și crud călău. Ca Iacov frumos și tânăr ce-adormise la fântână, Deșteptat fără de veste de un înger lucitor, Mă chemași la luptă cruntă și ai vrut să-mi fii stăpână Și să-mi pui pe beregată uriașul tău picior... Ca Iacov intrai în luptă ș-am ieșit ca el de-asemeni, Și nici tu nu ești învinsă și nici eu învingător, Dar alături de-oboseală ne-am culcat ca niște gemeni Ș-am dormit, de este-o vreme, într-un somn îngrozitor. Lumea care este-o mare cu talazuri furtunoase Mi-a văzut a vieții navă ...
Mihai Eminescu - Nu mă-nțelegi
... Pân- nu s-o stinge umbra iar dulce-n întunerec? Și azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din orișice durere îți face o podoabă, Și când răsai nainte-mi ca marmura de clară Iar ochii tăi cei mândri scânteie în afară, Încât de-ale lor ...
Mihai Eminescu - Nu mă înțelegi
... Pân- nu s-o stinge umbra iar dulce-n întunerec? Și azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din orișice durere îți face o podoabă, Și când răsai nainte-mi ca marmura de clară Iar ochii tăi cei mândri scânteie în afară, Încât de-ale lor ...