Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FIU
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 3762 pentru FIU.
... a mea viață să aib-un înțeles, Să apăr adevăruri, minciună ori eres, Pentr-un nimic oricare, cu lumea să mă lupt De-ar fi să mă strivească puterea-i dedesupt, Dar nu țin la nimica, căci nu mai cred nimic... Doar genele-ți umbroase în visu-mi se ridic ... naște spre-a muri, Din leagănul acelor sicriu nu s-a făcut Ce-avură fericirea de-a nu se fi născut Și să ajung ca dânșii atâta am visat... Ci doar de nemurire în vis mi-ai revărsat. Precum corăbii negre mânate sunt de vânt ...
Gelu Vlaşin - Sunt Sunt de Gelu Vlașin sunt aerul care-ți taie rspirația sunt otrava care-ți șade pe buze sunt carnea vie care-ți chinuie trupul sunt sângele clocotitor al chinuitelor așteptări sunt cimitirul amintirilor tale sunt ștreangul zilei de mâine sunt ceea ce crezi că nu
Ion Luca Caragiale - Oare teatrul este literatură%3F
... prin mijloace convenționale de la om la om; încercarea de a realiza acea intenție constituie opera de artă: ori de ce fel ar fi concepțiunea, - înaltă sau joasă, rafinată sau primitivă, sacră ori profană, - numai cîtuși de puțin să fie o izvorîre nu voită, ci pornită firește din adîncimea ... este o artă reflexivă. Orice gen literar are de obiect deșteptarea de imagini numai și numai prin cuvinte exprimînd gîndiri: epică, lirică, narativă, oricum ar fi, literatura se mărginește la a închipui imagini, a gîndi asupră-le și a transmite cititorului prin cuvinte acele imagini ... a concepțiunii sunt deosebite pentru fiecare artă. După aceste deosebiri specifice, vedem că teatrul este tot atît de puțin înrudit cu literatura pe cît ar fi sculptura și pictura cu arhitectura și muzica. Pe cînd concepțiunea poetului se formulează în gîndirile lui proprii cari sunt chiar materialul intern al artei sale ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Cine sunt albanesi%C4%AD%3F
... de unde tot atunci alțÄ Daco-românÄ s'aÅ adăpostit în Moravia și s'aÅ slavisat acolo. Aceste douÄ• soluțiunÄ, peremptorie după mine, vor maÄ fi completate și demonstrate definitiv în conferințe ulteriĂ³re succesive de 'naintea Academiei Române; dintâiÅ: «Cine sunt Bulgarii și Serbii?», al doilea: «Cine ... care îmÄ maÄ lipsiĂ mie pentru a putĂ© demonstra până la ultima certitudine persistența elementului românesc în Dacia luÄ Traian. Dacă AlbanesiÄ ar fi în adevÄ•r autoctonÄ acolo, unde locuesc eÄ astădzÄ, atunci vrĂȘnd-nevrĂȘnd am fi silițÄ a recunĂ³sce că naționalitatea română s'a format anume în Illiria, iar nicÄ de cum la Nord de Dunăre ... un admirabil «Ueberlebsel in Kinderspiel». (Dr. Ploss, Das Kind, t. II, pag. 308.) FĂ³rte puține vorbe albanese la RomânÄ ar putĂ© fi controversate ca termenÄ străbătuți la noÄ printr'un canal ne-albanes, bună-Ă³ră stăpân prin Bulgari saÅ Serbi, saÅ mal prin CelțÄ direct saÅ ...
Cezar Bolliac - Și ce-ar fi poezia%3F
... Cezar Bolliac - Şi ce-ar fi poezia%3F Și ce-ar fi poezia? de Cezar Bolliac Te privesc, și urcă De dragoste aprinsă, Până la buzele mele inima. P. Sutzos I Și ce-ar fi poezia Când n-ar fi frumusețea? Ce-ar fi ș-un muritor Când n-ar simți amor; Ce-ar fi și veselia Când n-ar fi tinerețea; Ce-ar fi niște comori La cei din închisori; Ce-ar fi mărețul soare La cel ce vederi n-are Sau geme-n chinuiri; Ce-ar fi o moștenire, Ce-ar fi o fericire, Ce-ar fi a ta iubire La cel fără simțiri. II Albastra ta privire E-atât d-atingătoare, Ca și un cer senin Ce scoate un ...
Cincinat Pavelescu - Ce este o epigramă și cum se face%3F
... a impus? Mă întreb cu nedumerire, cum prietenul meu Rebreanu, cu tot tactul și aleasa lui curtoazie, nu s-a gândit că poate fi o scădere pentru cineva care se crezuse o viață întreagă numai poet liric, să se vadă trecut deodată, fie și în primul rând al scriitorilor ...
Dimitrie Bolintineanu - Fost-ai tu frumoasă, tu, Patria mea!
Dimitrie Bolintineanu - Fost-ai tu frumoasă, tu, Patria mea! Fost-ai tu frumoasă, tu, Patria mea! de Dimitrie Bolintineanu Ca frumoasă, dulce și plăcută roză, Ce voios surâde rumenelor zori, Ca fluture d-aur ce, venind din flori C-un torent de raze, dulce se repoză Pe ghirlanda verde printre sărbători: Ca vergina jună care, la festine, În antice timpuri candidă părea, Semănând pe cale florile divine Viselor poetici-grațioase, line; Fost-ai tu frumoasă, tu, patria mea! Ca torente turburi ce prin nopți fatale Râură gemânde, spumă furios Și prin stânci sălbatici se doboară jos, Fiii tăi din munte coborau spre vale, Cu paloșe mândre, cu suflet voios. Ale tele fiice ca vise ce luce Și prin nopți de chinuri amăgesc ușor, Neputând la luptă calul a conduce, Revărsau prin inimi inima lor dulce Plină de virtute și de sfânt amor! Astăzi tot slăbește, se preface, piere! Cel ce cunoscuse strălucirea ta, Astăzi să te vază, tristă decădere, Inima-i ar geme ruptă de durere, Ochii săi în lacrimi i s-ar îneca! Ați văzut voi roza care se-mlădie Conservând ferice frumusețea sa; Dar pe care viața nu mai revifie, Nu-i mai dă coloare, ...
Ștefan Octavian Iosif - Când a fost să moară Ștefan
... n noapte-adâncă Doarme Ștefan, dar și astăzi Neamu-ntreg îl plânge încă. Și-l vor plânge codrii veșnic Fremătând duios din ramuri, Cât vom fi-n cuprinsul nostru Tot iloți ai altor neamuri! Jalnic apele l-or plânge; Și zadarnic, multă vreme, Din adânc de văi pierdute, Triste buciume-or ...
Grigore Alexandrescu - Celui ce scria că poezia este o boală nelecuită
Grigore Alexandrescu - Celui ce scria că poezia este o boală nelecuită Celui ce scria că poezia este o boală nelecuită de Grigore Alexandrescu Dar, boala poeziei este nelecuită: Ai zis și tu-n viața-ți un singur adevăr; Dovadă la aceasta e muza-ți cea pocită, Și versurile tale, care se trag de păr. De-atâta vreme lumea își bate joc de tine, Și-n loc să pui silință a scri ceva mai bine, Din zi în zi mai tare te văz că șchiopătezi. Ce doctor așa mare poate să se găsească, De a ta nebunie să te tămăduiască, Sau cel puțin să facă în proză să
Alexandru Vlahuță - Sonet (Sunt zece ani. Ce curios îmi pare)
Alexandru Vlahuţă - Sonet (Sunt zece ani. Ce curios îmi pare) Sonet de Alexandru Vlahuță Sunt zece ani. Ce curios îmi pare Aspectul lucrurilor vechi, uitate! Ca dintr-un somn, deodată deșteptate, Parcă privesc c-un aer de mirare... Mai strâmtă-i casa, toate-s micșorate, Mă uit ca-n vis, și caut prin sertare Nimicuri scumpe... inima-mi tresare De-o sfântă și duioasă pietate. Aceleași cadre-mpodobesc păreții, Din rame, cată lung și trist la mine: Povești pierdute-n haosul vieții, De farmecul de-odinioară pline, Îmi readuc parfumul tinereții... Parfum de flori crescute pe
Dimitrie Anghel - "Sunt lacrimae rerum"
... ca oglinda, oglinzile — ca fața apelor bătute de lună, și nu era lucru să nu fie întors, bătut, sucit, șlefuit ca și cînd ar fi trecut vreo molimă prin casă sau s-ar fi așezat moartea o clipă la căpătîiul cuiva. Fugeau gîngăniile și fluturii, și pînă și încăpățînatele furnici nu mai călcau pe acolo de atîta neliniște. Păianjen ... dînsa. Foșnind trecea rochia ei ca un val obosit, pe parchete, și pumnul acela de oase fără de astîmpăr, energia aceea, ce poate dacă ar fi avut alt scop ar fi dat cine știe ce roade, se cheltuia așa zadarnic. Pentru ea singura mobilă ce a stat nemișcată vreodată a fost desigur ...