Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SĂRUTAT
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 493 pentru SĂRUTAT.
George Topîrceanu - Somnul Somnul de George Topîrceanu Când numai luna singură din noapte Veghează din întinderea albastră, Și când o rază albă, visătoare, S-a strecurat sfioasă prin fereastră Și-a adormit pe pernă, lângă tine, — Atunci din cer, cu aripi nevăzute, Copilul morții — somnul — tainic vine, Pe ochii-nchiși, ușor să te sărute... Tu, dragul meu, dacă te simți prea singur Și n-ai pe nime-n camera săracă Decât un nou dușman și oaspe: foamea... Închide ochii! Foamea o să-ți treacă, Și fără veste somnul îți aduce O masă cu împărătești bucate, — Belșugul unei lumi mai fericite, Cu soare cald și parcuri, și palate... Și nu te miri, așa firesc îți pare, Când vin din trista lor singurătate Icoane scumpe de odinioară, Ființe dragi, de mult înmormântate. ................ O, înger blând, alinător durerii! De pe cernita sufletului-zare, Ridică-mi vălu-n fiecare noapte Să văd splendoarea lumii viitoare!... Mi-aduc aminte...-n serile de iarnă, La gura sobei, — fără să-mi dau seama, Mă cuprindeai în brațe moi de visuri, Când îmi spunea povești frumoase mama... Și-acuma simt singurătatea rece Și tot pustiul nopților târzii. Te ...
Ion Luca Caragiale - Justiția română. Secția corecțională
Ion Luca Caragiale - Justiţia română. Secţia corecţională Justiția română. Secția corecțională de Ion Luca Caragiale Prezidentul (către reclamantă): Spune-mi cum s-au petrecut lucrurile... Femeia Caliopa, republicană română : Eu, domnule prezident, vine dumnealui la mine, care venea întotdeauna seara ca amic, încă era și dumneaei care mi-este amică, și ați chemat-o dumneavoastră martoră că a fost acolo și poate să jure cum s-a-ntâmplat. Prezidentul: Las-o pe dumneaei; nu e aici; dumneaei o să răspunză când o vom chema. Acu spune d-ta. Reclamanta: Spui. A venit dumnealui. Inculpatul: Dumneata m-ai chemat: am biletul dumitale. Prezidentul: Tăcere. Reclamanta: Dacă știam ce ștofă ești, nu te mai chemam... A venit și zice să nu mai învârtim masa, care vorbeam cu soră-mea, care a murit, și ne spunea poezii de Iminescu și de Victor Cucu. (Ilaritate.) Prezidentul: Cu sora dumitale care a murit? Reclamanta : Da, la spital, de piept; ieșise din azil și-i plăcea poeziile... și eu o iubeam foarte mult, eu o băgasem în azil că aveam o protecție. (Plânge.) Și când vorbeam cu ea, apoi toată noaptea o visam. ...
Ion Luca Caragiale - Justiția română
Ion Luca Caragiale - Justiţia română Justiția română de Ion Luca Caragiale 1893 Prezidentul (către reclamantă): Spune-mi cum s-au petrecut lucrurile... Femeia Caliopa, republicană română: Eu, domnule prezident, vine dumnealui la mine, care venea întotdeauna seara ca amic, încă era și dumneaei care mi-este amică, și ați chemat-o dumneavoastră martoră că a fost acolo și poate să jure cum s-a-ntâmplat. Prezidentul: Las-o pe dumneaei; nu e aici; dumneaei o să răspunză când o vom chema. Acu spune dÂta. Reclamanta: Spui. A venit dumnealui. Inculpatul: Dumneata m-ai chemat: am biletul dumitale. Prezidentul: Tăcere. Reclamanta: Dacă știam ce stofă ești, nu te mai chemam... A venit și zice să nu mai învârtim masa, care vorbeam cu soră-mea, care a murit, și ne spunea poezii de Iminescu și de Victor Cucu. (Ilaritate.) Prezidentul: Cu sora dumitale care a murit? Reclamanta: Da, la spital, de piept; ieșise din azil și-i plăcea poeziile... și eu o iubeam foarte mult, eu o băgasem în azil că aveam o protecție. (Plânge.) Și când vorbeam cu ea, apoi toată noaptea o visam. Prezidentul: Cum vorbeai ...
Mihai Eminescu - Iubitei Iubitei de Mihai Eminescu O, îndulcește-ți ochii tăi, iubită, O, însenină fața ta de nea. Nu știi că-n piept inima mea rănită Tresare-adânc la întristarea ta? Tresare-adânc, tresare-adânc, iubită  Oh, în zadar mi-ncreți tu fruntea ta. Durerea chiar de-o simulezi  eu simt Fiori adânci în pieptul meu trezind. Ah! cât ești tu de mândră și frumoasă Când râzi, când plângi, când mă săruți, când  ah! Cuprind în mâni eu capul tău  geloasă! Și sărut ochii-ți plini de lacrimi, ah! Ei strălucesc ca stelele focoase Ce-ntr-a junie-mi noapte lumina! Și te iubesc, și te sărut, te-ador, Amorul meu, nespusul meu amor! O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită, C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci  Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplită Și de durere n-aș putea muri. Aș purta-n timp inima-ncremenită, Cu ochii stinși, și gura-ar amuți. Durerea ta m-ar face să trăiesc, Ca să trăiesc, ca să înnebunesc. Așteaptă dar cu moartea ta, iubită, Pân-ce de fericire-oi muri eu. Cu roze să-ncununi fruntea-mi ...
Panait Cerna - Logodna Logodna de Panait Cerna Sămănătorul, III, nr 6, 8 februarie 1904 ...Tot aurul luminii îți cade-n păr, pe față... Apari biruitoare, ca-ntâia dimineață – O, vis al vieții mele, ce-o clipă mi-ai zâmbit, Mergi pururi în lumina, etern sărbătorit!... Și, dacă eu mă-ntunec, uitat, necunoscut, Amara deznădejde de a te fi pierdut Mi-o va-mblânzi credința că te voi ști mai bine – Mai sus, mai fericită decât ai fi cu mine... Acela ce se leagă tovarăș umbrei tale Frumos ca un Adonis ți-a răsărit în cale. Aceleași sfinte doruri pe amândoi vă-mbie, În ochii tăi mari, limpezi, râd zori de bucurie – Și eu mă uit pe mine, și-n gândul meu aș vrea Să cresc norocul vostru cu fericirea mea; Și nici un semn iubirea-mi trecutului nu cere – Doar inima, nebună, se sfâșie-n tăcere ... Plecat spre tine, robul, cu inima vrajită, Îți spune vorbe pline de taină și ispită; Iar tu zâmbești, ca-n visuri, s-aprinsă de noroc Pecetluiești iubirea-ți cu gura ta de foc ... ...Nu te uita că ochiu-mi se-aprinde peste fire, Că sufletu- ...
... ndoia, Și inelul culegea Și-n degețel și-l punea. Ochii mirelui sticlea, Inima-i se-nveselea. El mireasa-și ridica, Pe ochi dulce-o săruta Și pe brațe mi-o purta Și-n rădvan că o punea Și spre țară purcedea. După ei încă venea Car mare cu druștele, [6 ...
Vasile Alecsandri - Constantin Brâncovanul
... ofta Și cu lacrimi cuvânta: ,,Doamne! fie-n voia ta!" Apoi el se-ntuneca, Inima-i se despica, Pe copii se arunca, Îi bocea, îi săruta, Și turbând apoi striga ,,Alelei! tâlhari păgâni! Alei! voi feciori de câini! Trei cuconi ce am avut, Pe tustrei mi i-ați pierdut, Dare-ar ...
Vasile Alecsandri - Dorul româncei
... ar fi ochii nimărui Dulci ca ochișorii lui! Iar eu, mândră măiculiță, Pe-ai săi ochi, pe-a sa guriță Nencetat l-aș săruta, Săruta și i-aș cânta. Și i-aș face-o descântare Să ajungă-un viteaz mare, Un viteaz ce-ar străluci, Cum n-au fost, nici ...
Vasile Alecsandri - Fata cadiului
... bahameți, Bahameți cu perii creți, Și-ți fă singur izbânda Ca să-ți capeți dobânda." Tinerelul se scula, Lui Novac se închina, Mâna dreaptă-i săruta [4] Și la grajd se îndrepta. Iar la grajd dacă mergea, El un mânz își alegea, Mânz de fugă sprintenel, Ieșea-n vară pătrărel [5 ... își smulgea Și cu firul le lega Ș-apoi tainic ea le da Unei roabe mândruliță Să le ducă la portiță. Voinicelul greu ofta, Perișorul săruta Și din gură cuvânta: ,,Tu, fată-a cadiului, Surioara crinului! Ghelai, ghelai pân colea Ca să-mi dai o floricea, Dar mi-o ...
Vasile Alecsandri - Groza Groza de Vasile Alecsandri Galben ca făclia de galbenă ceară Ce-aproape-i ardea, Pe-o scândură veche, aruncat afară, De somnul cel vecinic Groz-acum zăcea; Iar după el nime, nime nu plângea! Poporu-mprejuru-i trist, cu-nfiorare, La el se uita. Unii făceau cruce; alții, de mirare, Cu mâna la gură capul clătina Și-ncet, lângă dânsul, își șopteau așa: El să fie Groza cel vestit în țară Și-n sânge-ncruntat! El să fie Groza, cel ce ca o fiară, Fără nici o grijă de negrul păcat, A stins zile multe și lege-a călcat! Un moșneag atunce, cu o barbă lungă, La Groza mergând, Scoase doi bani netezi din vechea sa pungă, Lângă mort îi puse, mâna-i sărutând, Mai făcu o cruce și zise plângând: Oameni buni! an iarnă bordeiu-mi arsese, Și pe-un ger cumplit Nevasta-mi cu pruncii pe câmp rămăsese. N-aveam nici de hrană, nici țol de-nvelit, Și nici o putere!... eram prăpădit! Nu așteptam altă din mila cerească Decât a muri, Când creștinul ista, Domnu-l odihnească! Pe-un cal alb ca iarna în deal se ivi ...
Vasile Alecsandri - Zburătorul (Alecsandri)
Vasile Alecsandri - Zburătorul (Alecsandri) Zburătorul de Vasile Alecsandri Dragă, dragă surioară, Nu știi cântecul ce spune Că prin frunzi când se strecoară Raza zilei ce apune, Zburătorul se aruncă La copila care vine Să culeagă fragi în luncă, Purtând flori la sân ca tine? Fragii el din poală-i fură Cu-a sa mână nevăzută, Și pe frunte și pe gură El o mușcă ș-o sărută. Soro, buza-ți e mușcată! Fragii, poți să le duci dorul. Spune,-n lunca-ntunecată Nu-ntâlniși pe Zburătorul? Dragă surioară, dragă, Cântecul mai spune încă De-acel duh c-ades se leagă, Când e umbra mai adâncă, De copila mândră, albă, Ce culege viorele, Purtând pe ea scumpă salbă, Scumpă salbă de mărgele. Salba el râzând i-o strică Cu-o plăcută dezmierdare Și de fieșce mărgică Lasă-o dulce sărutare. Pe sân, dragă, ești mușcată! Salba, poți ca să-i duci dorul. Spune,-n lunca-ntunecată Nu-ntâlniși pe Zburătorul? Astfel vesel pe-o cărare Glumeau gingașele fete. Iar în luncă stau la zare Doi voinici cu negre plete Și, cântând în poieniță, Aninau cu veselie Unu-o salbă-n chinguliță, Altul flori la pălărie. 1845, București Note [ ...