Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru LUI

 Rezultatele 411 - 420 din aproximativ 2162 pentru LUI.

Ion Luca Caragiale - Un articol regretabil

... a scris, de exemplu, ceva pe care redacția Kikirezului ar fi stat la îndoială să-l publice. Ei și? asta ar însemna oare că lucrarea lui Gion n-ar fi, din punct de vedere literar, bună? Mă rog, amice domnule Motru, să mă ierți! Daca, pentru scrupuluri morale, Kikirezul ar fi ... Și atât e de adevărat ce-a zis el, că, oricât de necorect și schilod a spus-o, îi șade bine lui, îl prinde s-o spună astfel. D-l Motru pretinde ca Gion se silește, insistă, spre a face senzație, asupra punctelor imorale din ... Ca să dovedească numaidecât că nu-l prinde să scrie schițe fantaziste. Putea amicul Gion să insiste și asupra unor puncte morale: cu toată insistența lui, tot acolo ajungea. Și o dovadă despre aceasta este o întreagă activitate literară a aceluiași amic al meu, o activitate plină de cele ... încă o dată să mă ierte celălalt amic al meu, d. Motru, să-i spun că dacă e cazul să zicem că e regretabil articolul lui Gion, aceasta e pentru cum, nu pentru ce al acestui articol, în adevăr mai mult decât regretabil. Gion imoral? Allons donc, farceur! Mizericordie divină! OĂ ...

 

Mihai Eminescu - Mușat și ursitorile

... de vânt plutite, Descânt copilu-n somn să nu se scoale. Sunt ursitori cari din cer sosite Revars-asupra-i zarea aurorii, Cu câte daruri lui i-au fost menite. I-aduc comori, viață lungă, glorii, Deasupra lui revarsă raze slabe, Din ochii lor, adânc-adormitorii. Pe părul lor ­ mărgăritare-n boabe ­ Bălai și moale ca și auru-n spice Scânteie ... voastră gură, Nu bunătăți supuse la risipă. Puternici, mari, frumoși atâția fură, Înțelepciuni, comori le-ați dat multora Și toate, vai, cu vremea se pierdură. Lui dăruiți ce nu ați dat altora, Un dar nespus de scump ce n-are nume Ca să răsar-asupra tuturora..." Atunci la ruga nențeleptei mume ... tot acele. Pe când sunt tineri se adun pereche, La joc, la viață și la danț s-adună, Bătrâni fiind vorbesc de vremea veche. Și lui ursit-am tot o viață bună Și măsurată pe un pic de vreme, Să aibă ziua soare, noaptea lună! Căci de ar fi încoronat de ... steme Sau pe pământul gol de și-ar așterne, Tot viață și tot moarte-o să se cheme. Tu chemi blestemul nenduratei ierne Pe capul lui ...

 

Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare arhitect

... care, zice Neculce, se trăgea cu vârtej și prin urmare era o arquebuse , cum o numesc franțujii, se păstră în visteria mănăstirii până în vremile lui Constantin Cantemir v.v., tatăl domnului Dimitrie Cantemir, care hainându-se, cum se zicea pe atunce, au pribegit în Rusia, la anul 1711, și prin fapta ... tot din turnul ce au fost a boierii și neguțătorii; iar din a mănăstirii nu au luat nimică, fără numai arcul lui Ștefan vodă". Acei joimiri prin aceasta n-au făcut nimic mai mult decât ce a făcut și Napoleon cu spada lui Frederic cel Mare. Paharul lui Ștefan a avut un sfârșit mai prozaic. Călugării, singurii carii, spre lauda lor, au fost și sunt încă păstrătorii puținelor monumente, odoare și ... au ramas de la vechii noștri voievozi, isprăviseră a păstra acest vas prețios până la a treia domnie a lui Mihai Racoviță v. v. (1716 — 1727) [3]. Atunce însă un egumen nebun, anume Mihail Chisăliță, "scoțându-l din turn, adauge Neculce în limba sa ... ...

 

Paul Zarifopol - Alexandru Philippide (Zarifopol)

... întâia moarte să mă scol o clipă, ca să mă bucur c-am murit. Socrat spunea prietenilor să jertfească, după ce-o muri, un cocoș lui Asclepios. Voia să zică înțeleptul acela că viața ar fi o boală: pentru sfârșitul ei trebuie mulțumit îndeosebi zeului vindecărilor. Pesimist de vocație desăvârșită a ... iritare permanentă. Nu cred că a cunoscut vreodată disprețul liniștit. Era omul indignării cronice, ca Gustave Flaubert. Lăcomia de studiu, desigur, era patima lui dintâi și din urmă. Sugestibil și inflamabil, ca orice violent candid, putea fi pradă ușoară în mâna celor ce n-au decât patimi de piață ... apologia omului cu sânge rece, și mare prigoană ducea împotriva poeziei, pe care o numea tulburare a minții. Însă știu că în biblioteca lui cărțile de poezie acele de poezie elină mai ales aveau marginile pline de exclamații entuziaste. Vorbea cu groază de imagini; lecțiile lui mișunau de metafore, de comparații, de ironii și hiperbole. Nu cred să se poată însufleți materia filologică mai captivant decât o făcea Philippide. Natură combativă ... român; îl recomandase, de la început, ca cel mai serios ziar românesc. A și fost dușman instinctiv al mofturilor, până la ferocitate. Ura ...

 

Petre Ispirescu - George cel viteaz

... stătu locului, temându-se să nu fie vreo nălucă. Se închină, făcu rugăciunea ca să-l apere Dumnezeu de rele și să piară năluca dinaintea lui. Ași! unde? ce nălucă să piară? Căci ceea ce vedea el era aievea un copil frumos ca un îngeraș. După ce se încredință că nu ... ca neoamenii. Dacă colindă o mare parte din oraș, ajunse la o fierărie, și acolo, văzând și buzdugane, intră și ceru să-i dea și lui o sabie și un buzdugan. - Alege-ți de care poftești, îi răspunse negustorul. După ce alese un săbioi ce de abia oamenii ceilalți îl ținea ... ceru să slujească fierarului pentru sabie și buzdugan. Se învoiră, deci, ca pentru aceste lucruri să slujească un an și așa se băgă ucenic. Iscusința lui George ajunsese de poveste: unde alții nu puteau face unele lucrări de fierărie nici în trei ani, el într-o jumătate de an lucra ca ... ce n-au seamăn. Oamenii, dacă îl văzură atât de înțestat, îi arătară drumul și-l lăsară să se ducă unde îl va duce orânda lui. Ajungând la pădure, tăie cu sabia o mare mulțime de copaci, din cari făcu o grămadă de nu-i putea da nimeni de seamă și

 

Radu Greceanu - POVESTE DE JALE ȘI PRE SCURT asupra nedreptei morți a preacinstitului Costandin Cant

... băgat.     Atuncea Cantacuzino, cu multă înțelepție,     Au cunoscut, și au pribegit, cu a sa avuție,     Și în Moldova au trecut, cu toată casa lui.     Unde mergând el, s-au găsit pre cei doi frați ai lui,     Pre Toma și Gheorghie, cei ce era slăviți.     Șapte luni în casa lor șăzut-au tot slăviți.     Mihnia, dar, dacă au aflat de a ... biserica și să mă pocăescu,     Și să-m postescu sufletul, de moarte să gândescu!     Acestia ziciia și scriia, la sate-ș fugiia.     Că la casa lui să șază, așa el pohtiia.     Când au fost cursul anilor, în mai trecuți ani,     La o mie șai (sic) sute șaizeci și trei de ani ... de o au încongiurat,     Și cu putere și războiu pre dânsa o au luat.     Atuncea dar, și domnului de Țara Rumânească,     Venitu-i-au și lui degrab'poruncă înpărătească,     Și cu oastea lui au mersu unde i-au poruncit,     La cetatea Uivarului, precum aț auzit.     Lăsatu-s-au și ispravnec a fi mare și tare,     Pre ... vistiiariul cel mare.     Și el, numai cum s-au văzut la atâta volnicie,     Așa i să năuciia, ca cum ar hi având domniia.     Atuncea, răutatea

 

Vasile Alecsandri - Doncilă

... mă gândesc Să răpun cap tătăresc!" Șoimul vesel necheza, Zborul iute-și repezea, Iepurește, ogărește, [3] Păsărește, fulgerește, Și-ntr-o clipă ajungea La cortul lui Crâm Hogea. ,,Bun sosit, ghiaur Doncilă! [4] De-mi aduci vreo copilă, Adă-mi tu pe soră-ta, Că nu doresc pe alta." ,,Îti aduc ... fiu azi nun." Pala-n aer fulgera Capul mârzăcesc zbura! Apoi Donciul se-ntorcea, Anicuței de zicea: ,,Bietul om! noroc nu are; I-am dus lui o fată mare, Și numai dintr-un sărut, Capul lui și l-a pierdut!" ↑ Subiectul acestei balade a fost tratat și de poeții poporali ai Serbiei, sub numele de Dojcin ... și răpindu-le nevestele și fetele. Asemenea românii, din partea lor, dădeau năvală în Bugeac și-și răzbunau cu foc și cu moarte. În balada lui Doncilă, tătarul Crâm Hogea cere tot în silă și în putere, el ridică haraci de tot omul câte zece galbeni venetici etc. și pretinde pe ... repezimea calului. Ogarul e mai iute decât iepurele, pasărea mai iute decât ogarul și fulgerul mai iute decât pasărea. ↑ Popoarele ce urmează preceptelor religiei lui ...

 

Vasile Alecsandri - Sergentul

... Vasile Alecsandri - Sergentul Sergentul de Vasile Alecsandri Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicând în gândul lui: „Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă ... Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă!“ Și bietul ... ruptă bucăți pe dedesupt, Pășea trăgând piciorul încet, dar pe-a lui față Zbura ca o lumină de glorie măreață, Și-n ochii lui de vultur adânci, vioi și mari Treceau lucioase umbre de eroi legendari. Opinca-i era spartă, căciula desfundată, Dar fruntea lui de raze părea încoronată. Calică-i era haina, dar străluceau pe ea Și crucea „Sfântul Gheorghe“ ș-a „României Steaâ ... sub un stejar bătrân, Și mult se minunează, și nici cp-i vine-a crede Când crucea „Sfântul Gheorghe“ pe sânul lui o vede.     S-oprește regimentul, iar bravul colonel Se-nchină la drumețul, s-apropie de el Și-i zice cu blândeță: „De unde vii ... dând mâna cu sergentul, Se-ntoarce, dă un ordin ... Pe loc, tot regimentul Se-nșiră, poartă arma, salută cu onor Românul care pleacă trâgând al lui

 

Antim Ivireanul - Mărturisirea credinții, carea se împarte în 12 alcătuiri

... dreapta Tatălui, precum la Marco, cap 16 zice: Iară Domnul dupre ce grăi lor să luă la ceriu și șăzu de-a dreapta lui Dumnezeu. Și iarăș va să vie cu slavă să judece viii și morții, a căruia împărăție n-are sfârșit. Aicea ne învață să ... proroci. Întru una sfântă săbornicească și apostolicească besĂ©rică. Această alcătuire ne învață să ne / supunem poruncilor săborniceștii și apostoliceștii bĂ©sĂ©rici, după învățătura lui Hristos, carea la Mathei, cap 18 zice: Iară de nu va asculta nici besĂ©rica, fie ție ca cel păgân și ca un vameș. Mărturisesc ... Hristos la Ioann, în 3 cap / zice: De nu să va naște neștine din apă și din duh, nu va putea să între întru împărăția lui Dumnezeu. Aștept înviiarea morților. Această alcătuire ne învață să crĂ©dem cum că va fi cu adevărat înviiarea trupurilor omenești, după cuvântul Domnului care la ... viața veacului celuia ce va să fie. Amin. Aicea ne învață să crĂ©dem cum că în veacul ce va să fie va veni blagosloveniia lui Dumnezeu la cei aleși / ai lui ...

 

Ion Luca Caragiale - 1 Aprilie

... pe urmă, ce ? Da, al dracului Mitică!... Săracul!... Să vezi. Noi mergeam la berărie pe bulevard devale. În seara aia Mitică venise cu Cleopatra, amanta lui — este la mașinele de cusut... A dracului și ea!... Săraca!... Să vezi. Tocma' după douăspce târziu, a venit și Mișu ... știe că o curteaza de atâta vreme, când cumpără țigări de damă, și are să-i spuie multe, da' să vie negreșit. Asta era intriga lui domnul Mitică, de râdea mereu și-și făcea semne cu Cleopatra — asta era: ea să meargă pe la trei și jumătate pe movilă, și ... chic și se șterge emoționat.) Cleopatra îl luase în brațe pe Mișu; îi făcea declarații de amor; Mitică a strigat de la spatele lui Mișu; Mișu s-a desprins de Cleopatra, s-a întors în loc și, când a dat Mitică să pornească ... am ridicat pe Mitică încetinel... Nu mai horcăia așa tare... începuse să se lumineze bine și ploua mereu... Mantaua Cleopatrii era plină de sânge... Obrazul lui Mitică negru ca postavul și umflat ... I-am lăsat la Colțea pe amândoi și noi am mers la poliție. El a murit pe

 

Paul Zarifopol - Proza lirică

... la definitiva sa uitare, cuvântul roman figurează ca un jeton comod pe tabla jocurilor literare. Am notat acestea pentru a preveni, în cazul lui Pygmalion al lui Grigori M. Sturdza, obișnuita întrebare, cu pretenții critice: e sau nu e roman ceea ce avem dinainte? Dacă au curs de roman dialogurile de tradiție ... uneori din cadrul romanului personal și a plutit de sine, vag imn autobiografic, ca în OrphĂ©e și la Vision dHĂ©bal ale lui Ballanche, în Centaurul lui Maurice de GuĂ©rin. Este de notat că, la Grigori Sturdza, romanul personal e redus la lirism cu o consecvență aproape fanatică. Avem aci încercarea ... a textului e de o vechime curioasă: e un fel de a zice care, adesea, ne duce, peste proza lirică a lui Eminescu, până aproape de romanele lui Bolintineanu; iar alteori ne lovim de neaoșia calculată și de solemnitatea retorică a lui

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>