Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PRIVI (PE)
Rezultatele 411 - 420 din aproximativ 1175 pentru PRIVI (PE).
Mihai Eminescu - Antropomorfism
... cucoșul  ce netrebnic! nestatornic!  este drept: Când el sulița iubirei în adâncu-ți suflet bagă, Te simți dusă chiar în ceruri  uiți pe-o clipă lumea-ntreagă, Dar pe urmă gelozia sfarmă inima-ți din piept. Căci pe urmă el te lasă, tristă, slabă, văduvită. Cu aripele-ostenite ziua, noaptea stai pe ouă; Mori de sete și de foame, nici un sâmbure de rouă, Nici priviri de-amor n-aruncă la sărmana eremită. Ci mai bine nu ... de-al găinei cotcodac; Ce frumos îi șade creasta ca un roșu comanac. De dorință se-nfierbântă, de amor o trece frigul! Și maximele bătrânei pe-o ureche toate-i iese, Cum intrară pe cealaltă. Sfătuiri contra iubirei O-nvățară ce-i iubirea. Știe-atât că c-o privire Galișă poate să prindă pe pașaua ce-și alese. Ș-astfel ea făcând la planuri se-nvârtește prin ogradă Și trezește-n bucuria-i, din gândire somnoroasă, Pe-un clapon, mâhnit călugăr, cu-arătare pântecoasă, Fără creasta de mândrie, fără glas și fără coadă. Și făcând un paa! angelic, îl întreabă de nu ... Juanul ce cânta de gard dincolo. Dar monahul cel sinistru zise tragic:  ,,O! Apollo Mă ferească să fiu rudă cu-aste firi întunecate. Nu! ...
Mircea Demetriade - Din pragul unui vis
... îți mlădii, spre pajiște privești, Și ochii tăi în noapte n-ascund că mă iubești, Dar gestul tău e aspru și-atât de hotărât: « Pe mâine, cavalere, turneu-i hotărât. Cântarea voastră-mi place și ochii voștri iar; Amoru-mi însă este, pe cât de viu, bizar. Ce dar vreți de la mine? » « Vreau buzele petale, Vreau gura, trandafirul, pe aste buze pale Să-și verse tot balsamul!... » « Viteze cavaler, Voiesc pentru-a mea gură, sub zeaua ta de fier Să ... spada și lancea-n câmp închis; Viteazului de mâine eu gura i-am promis. » « O fundă lași să cadă și-o iau ca pe un semn, Ca mâine, a mea doamnă, voi fi de tine demn. Pe scara de mătase mă urc în turn... cu dor, Îți caut în privire... pe gura ta, cu sete Apăs uscata gură de tine să se-mbete. » Dar visul altor vremuri pălește și s-a stins! Urâtul ...
Mihai Eminescu - De-oi adormi...
... sicriu bogat, Făclie și flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Luceasc-un cer senin Pe-adîncile ape, Care-n dureri adînci Se nalță la maluri, S-ar atîrna de stînci Cu brațe de valuri, Se nalță, dar recad Și murmură ... n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte, Ce n-or ști că privesc O lume de patemi, Pe cînd liane cresc Pe
... sicriu bogat, Făclie și flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Luceasc-un cer senin Pe-adîncile ape, Care-n dureri adînci Se nalță la maluri, S-ar atîrna de stînci Cu brațe de valuri, Se nalță, dar recad Și murmură ... n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte, Ce n-or ști că privesc O lume de patemi, Pe cînd liane cresc Pe
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer
... în colibă o lumină galbenă și tristă. Flacăra ei slabă joacă, ca și când ar voi să scape din feștilă, și aruncă umbra Kirei, de pe perete, sus, pe grinzi. Fusul Kirei zboară în lungul firului, ca la doi coți de degete, și suge de sub pămânzalcă caierul plăvan. Pe genunchii ei doarme somn dulce Niculina, o puiandră sălbatică, pe care Șuer o poartă în brâu ș-o schimbă pe umeri. Când a zis "mamă", Șuer a iertat un ciocoi, când a zis "tată", a trimis două ... se schimbă în frig. Fulgii de zăpadă cad împestrițând întunericul. Vântul amorți. Niculina întrebă iar: — Unde e fusul din perete? unde e fusul de pe grinzi? Kira zise încet: — Vai de mine! bărbatul plecă pe vânturi și pruncul se vesti pe viscol! Într-un târziu suflă în văpaiță, își ghemui copila la sân și adormi muncită de vise și de vedenii. Dimineața câmpul e coliliu cât ... și strigă: — Deșteaptă-te, copil, în măruntaiele mele, c-a pierit viteazul codrilor! Și codrii vor fi moștenirea ta, c-ai mișcat pe crivăț,
... ochii Cu-ascuțitul botișor Și alăturea de mine Sta-vei oare binișor? Parcă mi te văd, drăguță, Că îmi zbori și că te scap, Stând pe gard, privind la mine, Ai tot da cochet din cap. Iară eu suit pe
... de a se purta o asprime firească, și puneți în juru-i viața orientală alcătuită din despotism casnic și din trai patriarhal. Apoi pe un divan, ori în căruță de poștă, ori în rădvan, dacă-i dă mâna, faceți-l pe acest moldovan să lucreze, faceți-l să se miște prin țara lui. Imitația necugetată ne strică mintea și inima, și încet-încet va ruina și ... acum și critic , și eu multă vreme am petrecut, nu criticând această biată țară, dar necunoscând-o. Câteodată cugetam privind cu ocheanul în zări de pe dealul Copoului: "Aș vrea să fiu lângă stânca aceea uriașă, înroșită de cele din urmă luciri ale soarelui, pe care o văd în depărtări atârnând parcă din cer...", dar n-aveam decât o dorință nedeslușită, așa cum îți vine câteodată în mijlocul leneviei care ... fruntea brăzdată, cu inima sfărâmată, dezamăgit! Cât de repede trec zilele iluziilor! Cât de frumoase erau visurile mele și gingașe, ca și tresăririle acelea ușoare pe care le stârnea piatra mea pe undele Ronului! Lasă-mă să răsuflu! O, te recunosc, adiere dulce! Cât de bine îmi umpli pieptul! De pe ce piscuri ai cules miresmele tale? Suflă, haide, joacă-te în părul meu, răcorește-mi fruntea înfierbântată. Te salut ca ...
Dimitrie Bolintineanu - Căprița de aur
... sarută, și nu te-ndoiește, Căci ochiu-i nu vede, deși strălucește, Frumos călător. Odată ce buza-ți de frunte-i v-atinge, Magia fatală pe loc se va stinge Ca visul de dor." Străinul pătrunde prin vechiul castel. A morții tăcere domnește prin el. Iar steaua durerii, tăcută ... sub neguri, revarsă lumină Pe tristul palat. Ici-colo prin curte zac oase-aruncate, Zac oase de tineri ce-n nopți furtunate Azil au cătat. Pe patu-i molatic domnița dormea, Cu sabia-n mână și cu ochii privea Ca valuri de raze ce splendidul soare Răsfrânge voioase p-a ... cădeau despletite În valuri dulci d-aur, voios risipite Pe sânu-i rotund. Pe rozele buzei, ce pier și-nfloresc, Cuvinte-ntrerupte, ca fluturi plutesc, Pe fețele-i albe, cu sânge picate, O rouă de lacrimi tăcută s-abate În cursul umbrit. Ca valul sub focul cerescului soare, Sub mantia-i ... Gurița-i se mișcă și va să vorbească — ,,Oh! nimeni în lume n-o să mai ghicească Misterul amar!" Străinul cu frică se pleacă pe pat Și pune pe ...
... Mihai Eminescu - Mortua est! Mortua est! de Mihai Eminescu Făclie de veghe pe umezi morminte, Un sunet de clopot în orele sfinte, Un vis ce își moaie aripa-n amar, Astfeli ai trecut de al lumii otar. Trecut ... palid suflet, a norilor schele, Prin ploaia de raze, ninsoare de stele. O rază te-nalță, un cântec te duce, Cu brațele albe pe piept puse cruce, Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier Argint e pe ape și aur în aer. Văd sufletu-ți candid prin spațiu cum trece; Privesc apoi lutul rămas... alb și rece, Cu haina lui lungă culcat ... care cânt; Să treci tu prin ele, o sfântă regină, Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină, În haină albastră stropită cu aur, Pe fruntea ta pală cunună de laur. O, moartea e-un chaos, o mare de stele, Când viața-i o baltă de vise rebele; O, moartea ... fie? Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor, Trăit-ai anume ca astfel să mori? De e sens într-asta, e-ntors și ateu, Pe
Ion Luca Caragiale - La hanul lui Mânjoală
... păduchi de lemn... Femeie curată!... M-am așezat la masă făcându-mi cruce după datină, când deodată, un răcnet: călcasem, se vede cu potcoava cizmii, pe un cotoi bătrân, care era sub masă. Cocoana Marghioala sare repede și deschide ușa de perete; cotoiul supărat dă năvală afară, pe când aerul rece năpădește-năuntru și stinge lampa. Caută chibriturile pe bâjbâite; caut eu încolo, caută cocoana-ncoace - ne-am întâlnit piept în piept pe-ntunerec... Eu, obraznic, o iau bine-n brațe și-ncep s-o pup... Cocoana mai nu prea vrea, mai se lăsa; îi ardea obrajii, gura ... pus ulcica la pocovnicu! zice cocoana pufnind de râs și ținându-nii calea la ușă. Am dat-o binișor la o parte și am ieșit pe prispă. În adevăr, era o vreme vajnică... Focurile chirigiilor se stinseseră; oameni și vite dormeau pe coceni, vârându-se cuminți unii-ntr-alții jos la pământ, pe când pe sus prin văzduh urla vântul nebun. - E vifor mare, zise cocoana Marghioala, înfiorată și apucându-mă strâns de mână; ești prost? să pleci pe vremea asta! Mâi de noapte aici; pleci mâine ...
Nicolae Gane - Privighetoarea Socolei
... semăna cu o floare ce se pleacă sub povara picăturilor de rouă, însă astfel de momente erau rari și treceau răpede cum trec nourii zburători pe un ceri vecinic senin. Între inima și simțurile ei nu era nici o legătură; ea cheltuia pe cele din urmă, fără să știe că posedă pe cea dintăi, și numai cântecul îi destăinuia uneori că este ceva în pieptul ei, mai presus de simțiri care n-a vorbit încă ... din ochi. S-ar fi zis că în fiecare dimineață ea reîntinerește. Pieptul ei nu cunoștea suspinul. Ea plutea în viață cum plutește scoica fragedă pe mare, ale cărei valuri o mână orișiunde, dar nu o cufundă. Ea intrase pe poarta cea mare a lumii, pe unde atâția intră și atâția se pierd; pe dânsa însă o întâmpinase la prag plăcerea și-o luase drept fiică, frumuseța și-o luase drept soră, norocul și-o luase drept stăpână. Negreșit ... cât venin îngrămădeau cuvintele ei nepăsătoare în inima celui ce-i vorbea de amor. În acel moment s-auzi sunând clopoțelul și servitoarea Marița anunță pe junele Iorgu, întovărășit de-un alt june necunoscut. — Bună ziua, Eleonoro! strigă Iorgu, care, intrând în odaie, depuse o sărutare cu zgomot