Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CHIAR EL
Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 760 pentru CHIAR EL.
Petre Ispirescu - Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
... carne. Trei zile și trei nopți zăboviră la vânătoare. În a treia noapte, Țugulea visă un vis ce-i plăcu. Se făcea că el era într-o grădină frumoasă, frumoasă ca un rai. El ședea acolo, într-un colț, trist și mâhnit că nu putea umbla, să se bucure și el de frumusețile acelei grădini. Păsările cântau de se spărgeau. Frunzele de pomi fâșâiau de adierea vântului și florile răspândeau un miros de te îmbăta. Se ... și voi s-o întrebe cine era ea, de are milă de dânsul, ia pe zâna de unde nu e! Parcă intrase în pământ. Iară el o dată se deșteptă. Se pomeni cu chimirașul în mână. Se încinse cu el, se dete de trei ori peste cap, gândind să se facă o pasăre, și îndată se făcu. Se dete iară de trei ori peste cap ... ce căutară. - Bărbații voștri trebuie să fie răpuși. Țugulea a făcut pozna. Duceți-vă în pădure pe unde are a trece el și faceți precum v-am zis. Țugulea, trecând cu frații săi prin pădure, văzu o vie cu struguri. El ...
Ion Creangă - Ursul păcălit de vulpe
... pădurei și-și vâră-n apă toată coada!... În acea noapte începuse a bate un vânt răce, de îngheța limba-n gură și chiar cenușa de sub foc. Îngheață zdravăn și apa din băltoagă, și prinde coada ursului ca într-un clește. De la o vreme, ursul, nemaiputând de ... în râs, se înciudează și mai tare și se răpede iute spre copac; dar gura scorburei fiind strâmtă, ursul nu putea să încapă înlăuntru. Atunci el caută o creangă cu cârlig și începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară, și să-i deie de cheltuială... Dar ...
Vasile Alecsandri - Soarele și luna (Alecsandri)
... făr' de păcate, Raiul tu l-ai petrecut Și prin iad încă-ai trecut, Ce mai zice gândul tău?" ,,Zice că sufletul meu, Aleg iadul chiar de viu Numai singur să nu fiu, Ci să fiu cu Ileana, Ileana Cosânzeana!" Soarele se cobora, La sora lui se oprea, Mândră nuntă pregătea ... Cunună de-mpărateasă, Și rochița nețesută, Din pietre scumpe bătută. Apoi mândri, el și ea La biserică mergea. Dar când nunta se făcea, Vai de el, amar de ea! Candelele se stingea, Clopotele se dogea, Sfinții fața-și ascundea, Preoți în genunchi cădea. Iar mireasa, vai de ea! Frig de moarte ...
Grigore Alexandrescu - O profesiune de credință
... nfocare; Căci mărindu-se pămîntul, lefile poate vor crește; Însă prinț strein nu-mi place, căci nu știe românește; Și cînd slujbe îi vom cere el de loc n-o să privească De sîntem boieri sau ținem de vro casă boierească, Ci d-avem talent, virtute, merite sau probitate, Calități din ... de viță românească, Tot mai lesne o să ierte slăbiciunea omenească. Nu-l voi însă ereditar, căci a țării veche lege Pe domn chiar și din opincă ne dă voie a-l alege; Și așa cu chipu-acesta de loc nu e de mirare Daca chiar și nouă rîndul ne-o veni din întîmplare. Autonomia-mi place, o voi cum e scrisă-n carte, O cer pentru țara-ntreagă, dar și ...
... Emil Gârleanu - Cântăreţul Cântărețul de Emil Gârleanu E de neam! Între toate lighioanele lumii, gândește el, nu era alta care să aibă strămoși mai aleși și mai de viță. Pământul era o nimica toată, un boț de humă ce orbecăia făr ... frunzele uriașe din care astăzi nici măcar urme n-au rămas. Ei biruiseră vremea, dăinuiau stăpâni în lung și-n lat, ca și pe atunci. Chiar un străbunic al lui, cu mii de ani înainte, fusese cântăreț în cuptorul brutăriei lui Por-împărat. Și astea nu erau vorbe de ici, de ... în minte să iscodească pe o lăcustă, deși numai la gândul că avea să vorbească unei obrăznicături care îndrăznise să se întreacă din sărit cu el îl apucau furiile. O căută totuși și n-o găsi. „Firește, gândi greierul, lăcustă și să stea acasă, dracul a mai văzut ...
... ei. Sfatul împărăției, știind hotărârea împărătesei, lăsată cu grai de moarte, se tot ținea de câra împăratului ca să se însoare, și mai multe nu. El se tot împotrivea cu fel de fel de cuvinte. Daca văzu și văzu că scăpare nu este, se lăsă și el după sfatul mai-marilor împărăției. Dete condurul răposatei împărătese și doi trimiși ai Sfatului împărătesc răzbătu țări și cetăți, căutând la cine s-ar potrivi ... nuntă, se prinse în horă tocmai lângă fiul împăratului. Acesta cum o văzu, îi căzu tronc! la inimă. Se îndrăgosti după dânsa, vai de lume! El o întrebă a cui fată este, și de unde. Ea îi spuse alte gogleze. Iară el tot vorbind cu dânsa, îi luă un inel și nu mai voi să i-l dea. Când fu înde seară, ea, cu grije, iară zise ... găini cu voie bună și tot cântând. Mai trecu ce mai trecu, și iarăși fu chemat împăratul la o nuntă a altui împărat. El se duse iarăși cu fiul său. Se ceru și găinăreasa în ziua aceea. Dară bucătăreasa nu mai voia să-i dea drumul. Abia, abia, după ...
Ioan Slavici - Jidanii militanți
... sunt calomiile publicate de dânsul la adresa Românilor, cu atât maÄ grea are să fie posițiunea Evreilor din România. In fața acestor calomiÄ chiar și cel maÄ sincer bine-voitor al lor e nevoit să tacă cel puțin și vorbă bună pentru EvreÄ numaÄ Ă³meni rÄ•Å strâmtorați ... resputerÄ, alĂ©rgă ca smintit și puțin îi pasă, ce-o să Äasă din tĂ³te aceste pentru frațiÄ luÄ. OrÄ nu cum-va el crede, că scriind minciunÄ, alergând, ca să asmuțe, amăgind pe ceÄ proștÄ, ademenind pe ceÄ păcătoșÄ și silind pe ceÄ slabÄ va avea în cele ... menÄ. Azi nici că ne putem gândi la acĂ©sta. Nu vedem noÄ cele ce se petrec în Rusia, în Galiția, în Ungaria, în Austria, chiar în Franța și în America: toțÄ de pretutindenÄ se căiesc de a-Ä fi socotit pe EvreÄ de o potrivă cu alțÄ Ă ...
Alexei Mateevici - Către Ioan G. Pelivan
... colaborator la „Basarabia“ poate să fie primită. D-ta scrii că ai citit articolul meu Preoțimea și poporul. Sunt interesat de va merge el la publicare sau nu, căci am pus în el multă speranță. Îmi pare că tipărirea lui e refuzată, căci nu-l văd în numerele ultime ale „Basarabiei“. Redacția o fi găsit că ... Eu cred că autorul trebuie să fie liber în alesul subiectelor pentru scrierile sale. Numai cu această condiție ele pot prezenta ceva însemnat. Aici pot chiar să-ți spun ce fel de scrieri am de gând să public în „Foișoara Basarabiei“. Ele vor avea un titlu comun, Scrisori către ...
Alexei Mateevici - Unirea culturală
... lui proprie, căci țăranul numai atunci se deșteaptă și-și luminează mintea, când aude cuvântul deșteptării și al luminării în limba lui părintească. Altă limbă el nu știe, iar dacă îl înveți în limba lui, îl poți învăța orișice limbă și știință. Deci, cea dintâi datorie și țintă a moldovenilor ... este cea mai largă cultură națională. Și cel dintâi mijloc pentru îndeplinirea acestei datorii, pentru atingerea acestei ținte, este unirea culturală. În trecutul nostru, ba chiar și în vremea din față, noi nu știm nici cultură, nici unire, și asta din pricini care sunt foarte lesnicioase pentru pricepere. Firește, în trecut ... și moldovanului nostru un vânt de trezire. În cât privește însuși poporul moldovean în rădăcina lui țărănească, mai deunăzi am avut prilej să arăt că el cu o dorință așteaptă învățătură moldovenească și nu numai așteaptă, dar pricepe și chipul cum ar trebui pusă în practică treaba asta — tovărășiile luminătoare ...
Vasile Alecsandri - Un salon din Iași
... CATIFEA (zâmbind) : Și mai ales pe vărul d-tale aghiotantul. Nu-i așa? ROCHIA DE CREP (tulburându-se) : Aghiotantul?... vărul meu?... Pentru ce mai ales el? ROCHIA DE CATIFEA (cu glas prietenesc) : Ascultă, draga mea, știi cât te iubesc, și cred că nu te-i supăra de cele ce ți-oi ... în parte) : Am pățit-o. (Se pune pe canapea, fără voie, și în vreme ce Rochia de catifea îi înșiră o mulțime de vorbe măgulitoare, el se posomorăște cu atât mai mult că zărește mai departe pe verișoara lui, care, ochindu-l cu coada ochiului, se face că ascultă cu multă ... fulgerătoare căutături.) SCENA II N. B. Această scenă se petrece într-un salon mic, pe care francezii îl numesc boudoir , alături cu salonul de joc. El este luminat prin două lămpi cu gazojen, care răspândesc o palidă lumină pe tapiseria bogată, pe mobilele elegante și pe etajerele pline de bronzuri artistice ... înamorat de o floare. DAMELE (apropiindu-se iute de clavir) : De o floare? DAMA DE LA CLAVIR: Dar domnul X mi-a mărturisit chiar însuși că într-o zi de primăvară, fiind la vânat și adormind sub un copac, a avut un vis foarte poetic... I s ...
... pus străjer la vie; Cei răi cu gândul, din popor, Ne-au zis într-o mânie: Ea are rochia până-n pulpi. Ce vrea cu el băiata? Sunt ambii tineri, dar sunt vulpi! Veniți să prindem fata! De ce așa? Căci m-ai iubit. Vigilii de la poartă Bătutu-te-au ... te-au rănit De te-au lăsat mai moartă; Oh, nu ieși-n Ierusalim, Căci ei îți rump vestmântul! Dar ce ne pasă! Ne iubim Chiar de-ar pieri pământul! Și noaptea eu la voi am mers, Tu nobilă mireasă, La poartă rugătoru-mi vers Cerea să intr-un casă. Și ... un vânt pribegitor în parc Bătea-n frunziș duetul. Dormeau toți cei din Israel, Și noaptea ea venit-a, Târziu în noapte însă el