Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE OCHII LUMII
Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 871 pentru DE OCHII LUMII.
... iubea atît de mult. De felul lui mîndru, ei fugea de onoruri, știindu-le cîte concesiuni costă. Melancolic și pasionat, deși-n același timp iubitor de veselie si de petreceri ușoare, ura din convingere așa-numitele conveniențe și poleiala lumii. Niciodată nu primea bucuros laude, nici chiar de la puținii prietini, foarte puțini, pe cari-i avea și-n judecata și sinceritatea cărora credea — darmite pe ale acelei mulțimi de seci fără talent, judecată, nici sinceritate, cari se tot vîră în biata noastră literatură ca microbii răufăcători în trupul omului sănătos și cari nu se ... viață!... a trăit pînă mai ieri, aci, cu noi, cu mine, zi cu zi, ani întregi... Pe cine vrem noi să amăgim? Talentul lui de poet nu-i producea nimica; două-trei funcțiuni care le-a avut — bibliotecar, apoi revizor școlar — destul de slab plătite, a trebuit să le părăsească silit și într-un tîrziu să găsească mijloc de trai în presa militantă. Cum stoarce puterile unui om de talent acest fel de muncă, unde este silit să-și avorteze zilnic prin provocare voită gîndirile si concepțiile, și cît ...
Dimitrie Anghel - Culegătorul de stele căzătoare
... diamant a celor de-abia văzute, și tot praful stelar al celor de-abia bănuite. Prăpăstii negre de catifea, oceane de întuneric, pustiuri de cerneală se zugrăveau totuși pe alocuri, nemărginitele depărtări ce se întindeau de la planetă, la planetă, ori de la stea la stea, căscau enigmatice și oarbe, se afirmau sfidătoare voințelor ce s-ar fi încumetat măcar să străbată atîta drum, virgine de viață încă și străine de fericire ori de nefericire. Tăcut se cumpănea universul cu miile-i de astre deasupra căsuței lui. Tot mai alb și mai licăritor se arăta drumul robilor de-a lungul căruia, în fiecare noapte, se înșiră parcă și merge spre un țel necunoscut, spre celălalt capăt al lumii, un șireag de ... cu făcliile aprinse, și iată că într-un tîrziu și feeria pe care o aștepta el cu atîta nerăbdare, ploaia de artificii multicolore, jocul nebun de rachete pe care îl schimbă între ele bătrînele planete începea să brăzdeze tăria... Ca un preludiu, sau ca picurii răzleți de ploaie cînd trece un nour gonit de furtună, în întunericul albastru alba fulguire începea. Vii, scînteiele aprinse ale atîtor sfărîmături, ca un roi de
Duiliu Zamfirescu - Versuri heterometre albe
... Duiliu Zamfirescu - Versuri heterometre albe Versuri heterometre albe de Duiliu Zamfirescu Lui Leopardi Ca cerul munților, limpede, Adânc, ca a nopților stele, Tu ești a durerii imagine, O, tânăr cu ... mari, suferințele Întins-au zăbranic de ceață, Sub care întorsu-s-au, singure, Spre tine privirile tale. Văzut-ai acolo imaginea Atâtor splendori îngropate Încât de atunci închinatu-ți-au Trecutului toată viața. Cum vine prin desele negure O rază din stinsul luceafăr, Și timidă luptă cu spațiul, De lumea de azi doritoare; Așa din a speței flacără Pornit-a scânteia iubirii Și-n tine aprins-a tot farmecul Amorului ... în Silvia Pusese poetica umbră Din geana luminii ce tremură În lungul crepuscul al serii. Dar nu era nimeni să semene Duioasei icoane din suflet. De-abia dacă floarea pustiului, Ginestra, cu galbene ramuri, Mișcând pe a clipelor aripă, Ușor adia pentru tine; De
George Topîrceanu - George Coșbuc: Țiganii
... tot mai tare Pulberea se-nalță-n sus. Vin țiganii!... Fără veste Pe la porți răsar neveste, Satul se deșteapt-acum — Când prin văl de praf subțire Începură să se-nșire Cară mici cu coviltire Scârțâind încet pe drum. Trec flăcăi cu urși în lanțuri. Câinii, deșteptați din șanțuri, Latră ... cu gura Întețesc harababura Când îți umplu bătătura Să-ți ghicească din ghioc. Vin mișcând din șold alene Cu privirile viclene Și cu sânii arși de vânt, De la sudul tainic, unde Soarele-ndelung pătrunde Bronzul formelor rotunde Stingherite de veșmânt... S-a oprit lâng-o poiată Un țigan răzleț de ceată, — Ochii-i fug după găini... Strâns își ține-acum vioara Și, cum trece ulicioara, Fac în urma lui ca cioara Toți copiii din ... o mârțoagă, Dintr-o gură de desagă Atârnată de oblânc, Fără scâncet, cu sfială, Iese negru la iveală Numai cât o portocală Un căpșor mirat de țânc. Lume pe la porți se-ndeasă. Chiar și doamna preuteasă Și-a lăsat gherghefu-n pat Și-și păzește-n prag odaia. Crește-n ... drumuri, Pale străvezii de
Vasile Alecsandri - Radu Calomfirescu
... veselii. Dar știi, Doamne, ori nu știi Că tătarii m-au lovit Și tătarii mi-au robit Copilașii Drăgălașii, Măiculița Drăgulița. Rău mă doare inimioara De copii, de soțioara, Dar mă doare și mai tare De măicuța ce mă are, Că-i creștină și bătrână Ș-a să-ajungă-a-fi cadână, De râsul căpcânilor Prin casa păgânilor. [2] Rogu-te, măria-ta, De vroiești a m-ajuta, Dă-mi ajutor pe Buzești Și pe cei tustrei Căplești, Purtătorii oștilor Și fruntea boierilor!" Mircea-vodă-l asculta ... aducea, Un covor le așternea, În genunchi îi tot punea Și mâneca-și sufleca, Și pala și-o ridica, Și capetele zbura, Zburau pe scări de-a dura, Când Buzești peste Căplești, Când Căplești peste Buzești. ↑ O zicătoare ce trebuie să existe de pe timpul năvălirilor de limbi străine sună așa: să fii totdeauna la mijloc de masă și la colț de țară . ↑ Românii expuși în vechime la necontenite năvăliri de limbi străine ce lasă foc și sânge în urma lor deteră barbarilor numirea de căpcâni, adică dihănii cu trup de ...
Vasile Alecsandri - Strofe lui C. Negri
... mă găsesc, Îmi place, sunt ferice la tine să gândesc, Și-n orice întâmplare a vieții mele-mi place La gândurile mele părtaș de a te face, Căci din copilărie cu tine m-am deprins Să-mpart orice simțire de care sunt cuprins. III De mă muncește dorul când îmi aduc aminte De vremile trecute a dragostei fierbinte: De simt a mele lacrimi curgând încetișor Când se deșteaptă-n mine al țării gingaș dor, Dureri sau veselie, orice vie simțire M-apropie ... grabă ș-oprește zborul său Pe unde-odinioară trecut-am tu și eu, Dar mai ales îi place uimit să se închine Acelor două țărmuri de suvenire pline, Neapoli, Veneția, poetice surori Ce-n inimile noastre deșteaptă dulci fiori VII O! Negri, scumpe frate! Cât vom trăi în lume Cu multă-nduioșire șopti-vom aste nume, Și câte ori în viață cu drag le vom șopti, Cu drag unul la altul frățește vom gândi ... vieți! Se veștejește floarea frumoasei tinereți. Dar sufletul nu-și perde a sale daruri sfinte. El vecinic are viață și își aduce-aminte De oricare simțire, ...
... George Topîrceanu - Iubita Iubita de George Topîrceanu Pe un pat de nouri vineți, adoarme luna plină Și lacul doarme-n umbră. În adieri ușoare, când plopii rari suspină, Tresar și-ascult... Natura, din nevăzute strune, Înalță ... maluri cu sălcii plângătoare, A stelelor popoare Se oglindesc în lac. ... Și două bolți cu lună acum stau față-n față... Din umbra de pe maluri iubita-ncet răsare, Și parcă nici n-atinge pământul pe cărare, S-apropie de mine... acum îmi cade-n brațe... Și uit de lumea-ntreagă, sorbind curatu-i suflet În calda, nesfârșita, sublima sărutare!... Iar luna se deșteaptă, din nori ridică fruntea Și lung spre noi privește, â ... moi de ceață, și ea, copila nopții, Adoarme iar, zâmbind... Atunci o umbră dulce se lasă peste fire... Un cântec, o poveste duioasă-ncepe vântul, De-o zână cu ochi limpezi și mijlocul subțire... Tu, lună albă, spune-mi, de
... Ioan Slavici - Mara Mara de Ioan Slavici Cuprins 1 SĂRĂCUȚII MAMEI 2 MAICA AEGIDIA 3 FURTUNA CEA MARE 4 PRIMĂVARA 5 ANI DE TINEREȚE 6 ISPITA 7 ZBUCIUMARE 8 DATORIA 9 INIMA, SĂRACA 10 CINE CE POATE 11 ALTĂ LUME 12 DOUĂ PORUNCI 13 DATORII VECHI 14 ROSTUL LUI BANDI 15 ISPRĂVILE LUI TRICĂ 16 GREUL VIEȚII 17 BIRTUL DE LA SĂRĂRIE 18 BLESTEMUL CASEI 19 VERBONCUL 20 NOROCUL CASEI 21 PACE ȘI LINIȘTE SĂRĂCUȚII MAMEI A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi ... decât un loc larg în fața mănăstirii, unde se adună lumea cea multă, grozav demultă lume. Cică e acolo în biserica aceea o icoană făcătoare de minuni, o Maică Precistă care lăcrimează și de a căreia vedere cei bolnavi se fac sănătoși, cei săraci se simt bogați și cei nenorociți se socotesc fericiți. Mara, deși creștină adevărată ... a rămas văduvă cu doi copii; cui, Doamne, ar putea să-i lase când se duce la târg?cum ar putea dânsa să stea de dimineață până seara fără ca să-i vadă?cum, când e atât de bine să-i vezi?! Umblă Mara prin
... îndeplinise, pe când de santinelă la orzărie era Neculai Oană, recrut din anul acela, un biet om, luat în oaste pe nevăzutele, și pe care, de șase luni de zile de când venise, nu-l scoase nimenea din ceea ce știa el de acasă. De nepriceperea lui se feriseră toți comandanții de companie, ca de foc, și-l lăsaseră la boi. În săptămâna Patimilor soldații fură învoiți pe acasă. De sărbători e greu să pui mâna pe un om mai acătării, rămân ciurucurile. S-a zbătut bietul aghiotant, în dreapta, în stânga, până ... să-i caut pe urmă prin meleaguri, că eu îs la boi, la amândouă părechile. Da o păreche acuma n-o mai am pe samă, de-o săptămână, că s-o dus cu A Ilincăi la cărat pietriș de la Ipate, de sub Dealul Râpoaiei. Eu îs din cealaltă parte, de la Argieni, din vale de... — Nu mai bâigui; spune ce-ai făcut când ai văzut boii! răcni colonelul. Oană iar răsuflă adânc: — S' trăiți! Eu am văzut boii ... sângele pe nas. — Vrasăzică, patru saci a furat? întrebă colonelul. — Patru; câte palme am mâncat, atâția saci o furat, s trăiți... ...
Constantin Stamati - Dragoș (Stamati)
... Adânc întuneric, tăcere mocnită, Numai prin fereste vâjâiește vântul; Atunce eroul furios strigară: „Fermecător mârșav, blestemate Vronțo! Tu mă faci să umblu rătăcit prin lume, Cătând pe Dochia răpită de tine. Trecut-am pământuri și pustii nămornici, Ucis-am mulțime de crâncene fiare, Stârpit-am din lume hoți și tâlhari aprigi, Cătând pe Dochia răpită de tine. Unde ți-i lăcașul, o, dușmane Vronțo? În bizunie, peșteri, în codrii nămornici, În făr’ de fund hrube, în hiola mării, Te ascunzi cu dânsa, cu a mea Dochie? Geniu rău și crâncen al Daciei mele! Aflându-ți lăcașul ... strânge în brațele sale, Și de bucurie lăcrimând eroul, Îi zice aceste cu glas fraged foarte: “De demult te caut, amată Dochie, Alergând prin lume rătăcit ca umbra, Pierdusem speranța ca să-ți dau de urmă“. Ea oftând atuncea i-au răspuns aceste: “Domnișor amate, de mult te-așteptarăm, Să mă scapi pe mine de Vronța păgânul, Căci eu defăimându-l, ca daco-română, El mă înghițiră și mă mistuiră. În această cetate prin farmeci zidită, Unde de cinci seculi eu sunt înecată, În sângele fiarei ...
Ion Luca Caragiale - O, Nirvana!
... Ion Luca Caragiale - O, Nirvana! O, Nirvana! de Ion Luca Caragiale Apocaliptică, în stil de axion O, bucură-te, neființă, Că slava-mpărăției tale, Din biruință-n biruință, Vestit-a vecinica ta cale, Și pururea ai zămislit Un ... toate Ai izvorât în ochii minții Și-ai dat noroadelor cercate Atotputerea năzuinții, De-ți cântă azi ca nimănuia: „Mântuitoare! Aliluia!â€� Purcede slava de