Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru NU FI IN TOATE MINȚILE

 Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 639 pentru NU FI IN TOATE MINȚILE.

Petre Ispirescu - Aleodor împărat

... ca să trăiască în zilele lui. Adesea ieșea Aleodor la vânătoare ca să-și petreacă ceasurile ce-i prisosea de la trebile împărăției. El ținea minte ce-i spusese tătâne-său și se silea să-i păzească cuvintele cu sfințenie. Într-o zi, nu știu cum făcu, dus fiind pe gânduri, și alunecă de călcă pe pământul pocitului de om. N-apucă să facă zece, douăzeci de pași, și ... de treabă, și îi legă aripa. Când era să plece, corbul îi zise: - Ține penița asta, voinicule, și când vei gândi la mine, eu voi fi la tine. Luă penița Aleodor, și-și cătă de drum. Dară nu făcu ca la o sută de pași și iată că dete peste un tăune. Când se gătea a-l strivi cu piciorul, tăunele ... de hac. Și mult e nurliu și drăgălaș. Chiar de l-oi afla până la a treia oară, să-l ierți, tată, că nu e prost ca ceilalți. Boiul lui îl arată a fi ceva mai deosebit. - Vom vedea, îi răspunse împăratul. A doua zi, ce-i veni lui, se gândi la corb. Acesta fu numaidecât înaintea ... ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Irinel

... a fost pururea patima capetelor slabe și mai ales a oamenilor fără acțiune. Sunt timid. V-am spus-o și vă rog să nu vă îndoiți. Câte mi s-au întâmplat din pricina aceasta, nu vă pot spune. Ar fi prea lung și ați râde prea mult de mine, fără ca să iau și eu parte, privind, bineînțeles, cu ochii în jos. Să încep. Când ... fi spus toate regatele, marile ducate și ducatele Germaniei, cu capitalele și cu orașele " cele mai principale ", ca pe apă, pe nerăsuflate. Ce n-aș fi dat să mă lase profesorii în pace, ca sa învârtesc degetele cele mari, unul împrejurul celuilalt, din ce în ce mai repede, din ce în ... împlinit 21 de ani și ai un venit de 15.000 de lei! Mi se pare că ați ghicit secretul. Oh! femeile, femeile! Ce-or fi având ele cu timizii și cu filozofii? Nu era tot aceeași Irinel cu care mă jucasem de-a "cirip-cirip"? Nu era aceeași nebună, cu rochiile până la genunchi, ai căreia ciorapi albi se înverzeau până seara? Nu

 

Alexandru Odobescu - Doamna Chiajna

... și gârbovit al tânărului, un zâmbet de dispreț le înflori pe față, și Badea cluciarul adăugă râzând: – Aolău! vai de biată moșie, dac-o fi să-i meargă toată seama șoldâș, ca Făt-Frumos ăl ghebos! Dar tacă-ți gura, nu vorbi de pomană, jupaniță, că doar nu vom rămânea, sărac de noi, râsul lumii, că adică nu s-a mai aflat dintre noi altul mai vrednic de domnie decât ăst pitic slut și șchiop! Râseră boierii cu hohote; dar Chiajna ... șchiop și mărunt, zise ea, iată cârja ce-i va sprijini betegia, și iată paloșul ce-l va înălța cu capul mai pre sus de toate capetele voastre! Dar nu plătiți vorba ce o pierd cu voi. Pe ei, copii! strigă îndreptându-se către lefegii, și întorcându-se la preoți: Sfințiile-voastre, urmați-vă datoria ... de pe obraz și, pentru întâia oară, inima-i simți, la vederea unei necunoscute, fiorii ce dă primejdia unei ființe iubite. Niciodată până atunci el nu văzuse așa fragede și dulci trăsuri în luptă cu suferința; niciodată sufletu-i nu ...

 

Mihai Eminescu - Scrisoarea III

... să mi te-nchini, De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini. — Orice gînd ai, împărate, și oricum vei fi sosit, Cît suntem încă pe pace, eu îți zic: Bine-ai venit! Despre parte închinării însă, doamne, să ne ierți; Dar acu vei vrea cu ... vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale, Să ne dai un semn și nouă de mila măriei tale… De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război. — Cum? Cînd lumea mi-e deschisă, a privi gîndești că pot Ca întreg Aliotmanul să se ... nevoile și neamul… Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este, Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste; N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid! Și abia plecă bătrînul… Ce mai freamă, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de ... ...

 

Alexandru Vlahuță - În fericire

... cercarăm a ne spune       Cu vorbe vechiul nostru dor; A noastre gînduri de minune       Se 'nțelegeau în limba lor... Ce vorbe-ar fi putut să'nșire       Adîncul rost din ochii tăi, Din calda, umeda privire       Și din surîsul tău dintăi!... Ș'acum, pe gînduri, lîngă tine,       Cînd amuțesc ... Cum mă privești și mă'nțelegi, Mă 'ntreb, de nu 'i-o nebunie       Să cred că tu ai răsărit În existența mea pustie, —       De nu visez că's fericit: O frică de copil m'apucă,       Și tremurînd te strîng la piept, Să nu'mi dispari ca o nălucă,       Și singur iar să mă deștept. Așa, apleacă-te spre mine,       Pe sînu'mi fruntea să ți-o culci; Ca ... mai bine       Închide'ți ochii calzi și dulci; Căci doar cînd îi sărut fierbinte       Și'ți simt mînuța ta prin păr Îmi luminează clar în minte       Că ești a mea într-adevăr! - II Puteam să mă întunec stingher si fără parte, Făr'a 'ndrăzni vr'o dată ... plin de farmec că tu mă înțelegi. Și mi-am legat de pasu'ți vieața mea trudită, Te-am urmărit ca umbra, — m'aș ...

 

Artur Stavri - În fericire

... cercarăm a ne spune       Cu vorbe vechiul nostru dor; A noastre gînduri de minune       Se 'nțelegeau în limba lor... Ce vorbe-ar fi putut să'nșire       Adîncul rost din ochii tăi, Din calda, umeda privire       Și din surîsul tău dintăi!... Ș'acum, pe gînduri, lîngă tine,       Cînd amuțesc ... Cum mă privești și mă'nțelegi, Mă 'ntreb, de nu 'i-o nebunie       Să cred că tu ai răsărit În existența mea pustie, —       De nu visez că's fericit: O frică de copil m'apucă,       Și tremurînd te strîng la piept, Să nu'mi dispari ca o nălucă,       Și singur iar să mă deștept. Așa, apleacă-te spre mine,       Pe sînu'mi fruntea să ți-o culci; Ca ... mai bine       Închide'ți ochii calzi și dulci; Căci doar cînd îi sărut fierbinte       Și'ți simt mînuța ta prin păr Îmi luminează clar în minte       Că ești a mea într-adevăr! - II Puteam să mă întunec stingher si fără parte, Făr'a 'ndrăzni vr'o dată ... plin de farmec că tu mă înțelegi. Și mi-am legat de pasu'ți vieața mea trudită, Te-am urmărit ca umbra, — m'aș ...

 

Antim Ivireanul - Scrisoarea la leat 7220, în luna ghenarie, în 13 zile

... citești, când vei avea îndelĂ©te, cu blândĂ©țe, pentru dragostea toÄ� pravtÄ„tou Cu (ș preablândului Hristos) și cĂ©le scrise să le socotești toate cu amăruntul, cu judecata dreaptă, că le vei afla adevărate; și scoate den inima mării-tale acel ghimp, că nu sunt (știe Domnul) precum mă socotești mării-ta și precum mÄ… glvssalgoÄ�n (ș mă limbuțesc) împrotivnicii miei și am nădĂ©jde pre Dumnezeu ca ... de mi s-au făcut mutare dintr-un scaun într-altul. Și, știind că această ounˇjeia iaste duhovnicească, am pus osteneli peste osteneli întru toate și am trudit din zi din noapte să înmulțesc talantul Domnului, pentru ca să nu mă număr în rândul lĂ©neșii slugi; și am silit, după putința mea și după proastă ajungerea minții mĂ©le, de am lucrat în viia ... domni au stătut și de țară și streini, ca și în toată lumea; că Dumnezeu au făcut lumea slobodă pentru toț. Și un lucru ce nu să face, nici să strămută la o besĂ©rică de cĂ©le proaste, sau la o mănăstire, pentru carele nu ...

 

Ioan Slavici - Gura satului

... spune că a vorbit cu cumnatul, cu vărul, cu finul, în sfârșit, cu cutare și cutare dintre oamenii vrednici de a fi stat de vorbă cu dânsul; iar Marta îi spune cine a fost și cine nu a fost de curând la dânșii, cu cine a vorbit și cu cine nu, cine ce a zis și cine nu a zis. În sfârșit, Toader privește îndelung în ochii mari ai Martei, Marta îi zâmbește cu o răcoroasă bună-cuviință și, văzând acest ... era tăcut și gânditor. În toate duminicile și zilele de sărbători, dis-de-dimineață, cobora despre munte și intra în sat un voinic curățel. Nimeni nu se întreba de unde vine și unde descalecă; toată lumea știa că este Miron oierul și nimeni mai mult nu dorea să știe. Trecuse un an de zile de când Miron venea mereu la joc; flăcăii îi erau prieteni, iar fetele se adunau bucuros împrejurul ... gata de a-i face pe plac. Acesta e lucru știut de toți, ba chiar un lucru care de sine se înțelegea. Cine nu ar fi

 

Petre Ispirescu - Băiatul cel bubos și ghigorțul

... să fie aci la mijloc ceva năzdrăvan și-i dete drumul în puț. Fata împăratului nu voia cu nici un chip să se mărite. Ce nu făcu bietul tată-său, ce nu drese ca să-și dea fata la casa ei, dară ca s-o înduplece, ba. Ei nu-i da inima să­și lege capul cu nici unul din pețitorii ce veneau să o ceară, deși toți erau împărați și fii de împărați ... vorba cea din urmă, și, ce să vezi dumneata? dintr-o păcătoasă de butie, unde mi se făcu un palat, de nici împăratul, tatăl fetei, nu avea așa palat bogat și împodobit cu de toate frumusețile lumei. Atâta numai, că butia ajunsese la mare, și acest palat acolo se înființă. Mai gândi o dată băiatul cel bubos la ghigorț și ... va aduce o pasăre; că va întâmpina un zabrac bun de la ai hrănitoarei sale, din care va scăpa cu față curată; apoi că va fi povățuit de o altă pasăre. Și în adevăr, chiar de a doua zi începu a veni un vultur în toate

 

Ion Luca Caragiale - Conu Leonida față cu reacțiunea

... tiranie, trebuie republică! EFIMIȚA: Adică, zău, bobocule, de! eu, cu mintea ca de femeie, pardon să te-ntreb și eu un lucru: ce procopseală ar fi și cu republica? LEONIDA ( minunat de-așa întrebare ): Ei! bravos! ș-asta-i bună! Cum, ce procopseală? Vezi asta-i vorba: cap ai, minte ce-ți mai trebuie? Apoi, închipuiește-ți dumneata numai un condei, stăi să-ți spui: mai întâi și-întâi că dacă e republică, nu mai plătește niminea bir... EFIMIȚA: Zău? LEONIDA: Zău... Al doilea că fieștecare cetățean ia câte o leafă bună pe lună, toți într-o egalitate. EFIMIȚA ... și aprinde lampa; foarte emoționată, încearcă încă o dată ușa, merge în vârful degetelor la dulapul de haine, îl încuie repede, ca și cum ar fi prins pe cineva în el, și ascultă cu palpitație ce se petrece înăuntru; se uită apoi pe sub paturi și prin toate colțurile, stinge lampa, se-nchină și se urcă iar în pat ) Ce-o fi ș-asta? ( deodată, s-aud o nouă salvă și chiote prelungite; coana Efimița sare jos și rămâne înmărmurită în picioare ascultând; o altă salvă și ... ...

 

Nicolae Gane - Catrințaș

... să învăluie pădurea, parcă au început brazii să dănțuiască, parcă năvălea asupra noastră un potop să înece lumea, așa clocoteau munții de vrăjmaș. Se speriau toate vrăbiile, toate mierlele, toate ciocănitoarele, tremurau frunzele, tremurau ecourile, tremura și inima mea. Și doar nu eram așa stângaci cu carabina. Mai dădusem eu piept cu badea lupul și cu jupân mistrețul; ei, dar trei urși, oricum, nu-s sarmale ușor de înghițit. Se înțelege de la sine că nervii mei erau cumplit de încordați întocmai ca niște strune de vioară gata să ... cu Catrințaș ca să te ducă în locul unde eram eu. Îmi vei spune apoi la ureche ce ți s-a întâmplat. Cu toate aceste, matahalele de urși nu-și arătau vârful nasului. Toate bătăile mele de inimă erau în deșert; haitașii se apropiaseră de tot; nu mai aveam acum simțimântul singurătății în pustietatea codrului, încât începusem a crede că urșii lui Catrințaș au fost o frumoasă poveste, și mă ... amenințare asupra capului meu, îmi reveni, ca după orice primejdie trecută, curajul la loc, ba încă îmi reveni mai mare ca și când m-aș fi luptat cu fiarăle și le-aș ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>