Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru NU MAI ȘTI CE SĂ FACĂ

 Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 1281 pentru NU MAI ȘTI CE SĂ FACĂ.

Ion Luca Caragiale - Broaște... destule

... bisericii închisă. Gândii că m-am înșelat în privința datei, ceasului sau numelui bisericii. Mă apropiai de un felinar și citii încă o dată invitația: nu mă înșelasem de loc. Ieșeam din curtea Sărindarului fără a ști ce crez, când mă lovii piept în piept cu... Leonică în original. — Veniseși la nunta mea? — Firește. — Nu se mai face: am stricat. Nu mă vrea, pace bună! Lac fie, că broaște... destule! Peste vreo două luni mă pomenesc cu un plic: era o nouă invitație la nuntă, întocmai ca cea dântâi, numai numele ... Leonică am lipsit din oraș. Întorcâdu-mă a treia zi, îl întâlnesc mergând la cancelarie. — Mă iartă, frate Leonică; n-am putut -mi împlinesc datoria prietenească... — Despre ce? — N-am putut veni la cununia dumitale. Am fost la țară. Dar tot mai bine mai târziu decât niciodată: îți urez viață fericită și moștenitori câți dorești. — Ce cununie? ce viață? ce moștenitori? Gândești că m-am cununat? — Am primit invitația... — Da, dar am stricat tot. Nu mă vrea, pace bună! Lac

 

Mihai Eminescu - Cezara

... fățarnic micile lor pasuri lumești. Ieronim își aruncă rasa pe el, tăie o față sinistră, mucalitul bătrân tăie una smintită detot, spre a face efect asupra spărietului portar, și amândoi ieșiră repede din mănăstire, spre a-și stâmpăra graba mersului abia în drumul mare, ce ducea la oraș. II — Contesă, voi face pe părintele D-tale te silească ca fii a mea. — Cine se-ndoiește c-o poți face aceasta, cine, că ești în stare s-o faci. Tatăl meu îți datorește bani și d-ta vrei fata lui. Nimic mai natural. Vă veți învoi amândoi asupra prețului ca doi oameni de onoare ce sunteți... dar până nu-ți sunt femeie am dreptul de a te ruga mă scutești... Vei avea destul timp mă chinuiești când îți voi fi femeie. Frumoasa contesă îi întoarse spatele și se uită din fereastă pe uliță. Ea începu râdă, căci văzu pe-un bătrân mucalit silindu-se a tăia mutre evlavioase pentru a impune trecătorilor. Ieronim și Onufrei stăteau ... Vrei s-alerg eu după el? — Ei nu

 

Nicolae Filimon - Mateo Cipriani

... zbura stoluri de demoni; vei vedea împrejurul tău furiile infernului care te vor îndemna calci în picioare legămintele făcute cu cerul; te vor îndemna aduni tezaure din sudoarea fraților tăi; te va face atît de ambițios, că îți vei vinde conștiința și chiar patria; vei prostitui femeia aceluia ce-ți va deschide casa și te va priimi în brațele sale; vei avea copii bastarzi, dar spre mai mare tortură a conștiinței tale, nu vei avea dreptul a plînge în public moartea lor sau a te bucura de succesele lor. Vei deveni ipocrit și, în ... a raționa. Acum, însă, deși simt foarte mult cît mă apasă, e prea tîrziu. De aceea mă silesc cît poci a deveni mai puțin călugăr și mai mult cetățean. — Bine faci, Gerolamo; tot omul își are destinul său, de care nu poate fugi; silește-te numai devii bun cetățean, iubește-ți patria, căci e frumoasă și nenorocită; tot ce vei putea pentru binele ei și, cînd împrejurările o vor cere, te sacrifici pentru fericirea ei. Dar ia spune-mi, așa trăiești, ce însemna libertinagiul ce văzui la masa cuvioșilor monahi? — Nimic

 

Ion Luca Caragiale - Poveste (Caragiale)

... răcoroasă, când se opresc mai răsufle caii de atâta urcuș, aud niște miorlăituri, fi zis că e vreun cotoi sălbatic, ori cine știe ce lighioană. Au început sforăie caii și -și ciulească urechile înspre partea de unde venea zgomotul. Împăratul zice: "Ce fie?" că nu se vedea nici o mișcare în iarba înaltă a pajiștii și miorlăiturile îi dedeau zor înainte. Un curtean tânăr, mai îndrăzneț, zice: "Nu dați drumul câinilor!", sare jos de pe cal și, pâș-pâș pân iarbă, merge binișor cu arcul gata cătră locul bănuit. Aproape de tot, se ... era, când s-arăta în fața bătrâneților lor, ca un luceafăr strălucitor și vesel în fața unui drumeț ostenit. Și erau toți fericiți. Da numa, ce se pomenească odată împăratul și-mpărăteasa, tocmai când ședeau amândoi de vorbă și puneau la cale că ce rost -i facă fetii ăsteia, -i găsească un voinic, un om de neam pe potriva ei, ca fată de suflet a unei case împărătești - ce se pomenească? Vine feciorul ăl mai mare și zice cu glas tremurat: - Măriile Voastre, taică și maică, vă sărut mâinile, vreau

 

Nicolae Gane - Piatra lui Osman

... inteligentă, Osman lăsă frâu liber instinctelor răului, hultuite o dată cu nașterea în sângele lui, și când pentru prima oară se întrebă pe sine la ce port îl va conduce calea pe care a apucat, el nu mai găsi în sufletul său nici o voace care -i strige: Oprește-te. El avea spiritul ager, caracterul iute și întreprinzător și curajul unui om ce nu tremură înaintea crimei, dar care dă îndărăpt înaintea pericolului. Fizicul său se potrivea în totul cu plecările sale interioare: un cap de o mărime disproporționată ... păr lung și frumos mai are, ce dulce căutătură! Când se uită cu ochii la tine, parcă te frige în inimă. — Așa este, însă nu știu de ce de o bucată de vreme încoace e tot mâhnită. Are ce are. Îți aduci aminte tu cât era ea de veselă mai nainte; cum glumea de frumos? Îți venea tot glumești cu dânsa... Acum parcă-i tot plouă și-i ninge. — Tare ești prost, Ioane!... Nu înțelegi tu c-aceste sunt marafeturi de miresă? Așa trebuie

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Paraziții

... ca a naivilor de geniu. Ce poți s-ajungi cu o licență în drept? Magistrat? Trei sute de lei pe lună. Avocat? Câți ani caști gura pe la ușile tribunalelor? Și cu câtă răbdare și cu ce mijloace ajungi la o clientelă modestă? Și-apoi samsarlâcul domina profesia. Ca izbutești în avocatură, îți trebuie tot atâta, cum zic, tot atât de puțină conștiință ca și când ai izbuti faci bani fără profesie. — Mai încet. Te aud oamenii. Se cunoaște veselia omului care a câștigat la joc. O veselie nervoasă și rea. — Rea? de ce rea ? Ba nu zău, aș vrea sa știu cu ce și-a făcut milionul avocatul Pelea!? Și tu nu ai atâtea degete la amândouă mâinile câte case are el în București. Fiecare cărămidă din casele lui este un delict, fiecare zid, un testament forțat ... a ajuns până la bani. Cei mai puțin deștepți se opresc numai la masă . Ce copilărie! Dar după femeie, casă și masă absolut nimic nu se mai poate măsura cu ceea ...

 

Ion Luca Caragiale - 1 Aprilie

... i-am zis lui Mitică: nu-mi plac glume de astea! Adică nu că mi-era frică de ce s-a-ntâmplat... nici nu mă gândeam! dar vorba e, nu-mi plac mie astea; că eu îl știam cine e Mișu, laș! și n-are curaj; mi-era frică nu pățim cu el cum mai pățisem o dată, când s-a-ntâmplat la Hierestrăul Vechi bătaia cu mizerabilii ăilalți, care ne-a atacat, și Mișu de ... cu țilindru, cu un baston de păr nodoros și cu mănuși — și dăduse și cu parfum. Mișu zice: „Bonsoir, eu mă duc. — Mai stăi... — Nu se poate; mâine am treabă de dimineață la canțilerie.â€� Și a plecat. După ce a plecat Mișu, Cleopatra a început râză: hihihi! (râde ca Cleopatra) zice Mitică: „Știți voi unde s-a dus Poltronu? — Unde? — În Cișmegiu, pe movilă: ... Am alergat în toate parțile; nici un sergent în grădină... Am dat fuga-n bulevard, am găsit o birje, pe urmă și un sergent — nu vrea la început ...

 

Emil Gârleanu - În fel de fel de fețe

... ce s-au strâns la un loc cu toatele, preasfântul le-a spus că vrea le înfrumusețeze. Arătându-le păunul, le zise -și aleagă fiecare, de pe trupul lui, felul penei în care ar vrea fie îmbrăcată. Și ca -l vadă mai bine păsările pe păun, Dumnezeu îi porunci -și rotească coada, și de atunci păunul căpătă darul acesta. Păsările cerului însă, deprinse mereu cu albastrul văzduhului, cu verdele ierbii și cu aurul soarelui ... s-a făcut ca dracul. Cioara, foarte înțeleaptă, ce-a gândit: „Eu nu-s proastă, cu pana mea n-o mă ia nimeni în seamă și-o mă înmulțesc în pace. Ia rămân eu neagră cum sunt.â€� Și neagră a rămas. Tot astfel și corbul. Puține au avut înțelepciunea se roage de Dumnezeu le facă el cum o crede în nemărginita lui mărinimie. Așa Preaînaltul și-a atins degetul de penele păunului și-a făcut ... cu ce putuse lua și dânsa de pe aripi. Dumnezeu însă se supără foc de lenea privighetoriii și o lăsă așa, ba o și pedepsi

 

Ion Luca Caragiale - O cronică de Crăciun...

... nostru un important serviciu. — Care, domnule director? — Scoatem de Crăciun un număr „literar, științific și artistic". Avem în sertare destulă materie; vom face o frumoasă selecțiune. Ne lipsește numai cronica specială pentru sărbătoarea nașterii... Ce zici? — Cu plăcere... — Crăciunul cade luni; trebuie apărem cel mai târziu joi la 21 de dimineață... Un numar de lux, îngrijit, nu rasolit ca numerele cotidiane; bine aranjat, tipărit frumos și nu ciuruit de greșeli... — Binențeles; ...dar... — Dar ce?... — ...Ia priviți afară, ce vreme! În adevăr, e un vifor strajnic. — Ce are-a face vremea — zic eu — cu cronica noastră? — Nu prea are; dar... mă cheamă părintele la masă; mereu îmi face semne: i-e foame — s-a sculat de dimineață. Părintele este socrul confratelui. Domiciliază împreună, tocma peste drum de redacția noastră, în ... žDomnule Iancule, cronica dată de d. Caracudi am oprit s-o culeagă; acuma nu merge; trebuie amânată pân' la primăvară. Stăm pe loc cu numărul. Ce e de făcut? Vă rugăm, veniți cât se poate mai curând." Nu înțeleg... Ce fie? Iute, mă sui într-o birje... Ce vreme, Dumnezeule!... Am ajuns. —

 

Nicolae Dimachi - O adunare de trii cocoane

... Nicolae Dimachi - O adunare de trii cocoane O adunare de trii cocoane de Nicolae Dimachi Informații despre această ediție     â€” Ia vezi, zău, ce minunat     Fustanlic mi-am cumpărat.     Și-n credința că nu-i scump     Patru lei cotul și-un tult     Mai ales pe veresî     Fără-a mai puni vadè.     Di poftești și dumneata     Singură eu ți-oi lua.     â€” Ehei, soro, de voiești,     mai îndatorești     Cu-așa facere de bine     Cumpără-mi și pentru mine !     â€” Pre bine, acuș voi zice     Numai de mi-a mai aduce !     Și ți-oi faci-atunci de știri     De-i veni la tîrguiri.     â€” Ia tăceți, acum ajungă !     Ce atîta vorbă lungă !     Vino-ncoace, tu nevastă      privim noi la fereastră,     Că s-aude duruind     O butcă hodorogind.     â€” Mări, dă-o la nevoia !     Treacă cine cum îi voia.     â€” Ei dichis ... focul cotcodeț     Că-i un bou de n-are preț !     Iacă și-altul di pe lazul     Și-ntocmai Grigori Razul.     â€” Zău îți zic că nu te cred     Oi merg și eu văd.     â€” Drept -ți spui, acest bărbat     Vrednicu-i de lăudat.     Îl vezi, bade, că la toate     Îi mai

 

Grigore Alexandrescu - Anul 1840

... ar vedea-mplinite Câte într-al tău nume ne sunt făgăduite. O, an prezis atâta, măreț reformator! Începi, prefă, răstoarnă și îmbunătățează, Arată semn acelor ce nu voiesc crează; Adu fără zăbavă o turmă ș-un păstor. A lumii temelie se mișcă, se clătește, Vechile-i instituții se șterg, s-au ... rele cât vrei suntem sătui. Ce bine va aduce o astfel de schimbare? Și ce mai rău ar face o stea, un comet mare, Care arză globul ș-ai lui locuitori? Ce pasă bietei turme, în veci nenorocită, știe de ce mână va fi măcelărită Și dacă are unul sau mulți apăsători? Eu nu îți cer în parte nimica pentru mine: Soarta-mi cu a mulțimii aș vrea o unesc: Dacă numai asupra-mi nu poți s-aduci vreun bine, Eu râz de-a mea durere și o disprețuiesc. După suferiri multe inima se-mpietrește; Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cât e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește Și trăiesc în durere ca-n elementul meu. Dar aș vrea văz ziua pământului vestită, răsuflu un aer mai

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>