Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VORBA
Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 1019 pentru VORBA.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Două lacrîmi
Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Două lacrîmi Două lacrîmi de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Toată noaptea auzii Oltul. Ce mînie de apă ! Și toată noaptea am visat... o jale dăpărtată... un popor revoltat... Cine mă ținea legat? Nu puteam să mă mișc. Să nu fii liber cînd alții se bat... Grele sînt lanțurile... Oh ! libertate, nimic nu e mai scump ca tine ! A doua zi sării în picioare. Lanțurile căzură răsunînd sinistru. Eram liber ! Ce fericit e omul liber... A, nu, mă dășteptasem... Oltul vuia, vecinic în mînie. Trebuia să-l văz, prea semăna cu un popor revoltat. Ce măreață jale în imensitatea tăcută ! Plecai. Șoseaua se încovoaie, între Olt și dealurile cari se ridică unele peste altele, pînă se perd în înălțimi fumurii și albastre. Aerul e limpede, tremurător și viu; roua se întinde, ca un rizil presărat de diamante, pe dasupra pajeștilor. Cicorile, ca niște ochi mari și albaștri, veghează în valurile de fîneață nemărginită. Oltul se înfurie izbindu-se de stînci; spumegă de mînie; se aruncă peste stînci și cade în ochiuri iuți și adînci. Parcă-l sfredelește cineva. Cîte glasuri nu se ridică din apă ! Un plîns subțire, înghițit de un gemăt; o șoaptă ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Magda lui Arbore
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Magda lui Arbore Magda lui Arbore de Bogdan Petriceicu Hasdeu Ateneul român , mai-iunie 1861. Rănit pân' la moarte, cu sabia-n mână Fu hatmanul Arbure prins; Ducându-l departe la hoarda păgână, Dispare tătarul învins. Pe câmpul izbândei stau corturi întinse Voinicii cu domnul lor bând; De hatmanul Arbure vorba se-ncinse: Jelea fiecare pe rând! Dar vodă se scoală aprins de mânie: "Lăsați bocituri de copii! Vitezi ca și dânsul avem noi o mie, O mie și sute de mii! Întreaga Moldovă de hatmani e plină. D-un chip, d-o făptură, d-un os! Văzut-ați, la naiba, o mumă română Să crească un fiu ticălos? Atunci România se șterge din lume, Când țara-i din Pont în Carpați În stare va fi să-i înșire anume Pe cei ce-s născuți împărați!" "Așa să trăiești!“ îi răspunde deodată, Sosit p-un căluț tătăresc, Un tânăr cu frageda voce de fată Vibrând dintr-un chip îngeresc. E fiica lui Arbure, care-n bătaie Pe hatman l-a fost însoțit, Lucind printre cete ca luna bălaie Pe cerul de nori învălit. Când Magda văzuse pe falnicu-i tată Căzut sub ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Să vorbim românește
... El îți toarnă românește Un blestem de șapte coți, Când de dragoste s-aprinde El vorbește lin și blând, Încât dorul te cuprinde Dulcea-i vorbă ascultând. Niciodată altă limbă, De pre buze românești, Nu se-ndoaie, nu se schimbă După gândul ce gândești. La mânie, la iubire, La suspin și ...
... tot sparg și tot înjură, Și zvîntă și a pîine, și vinul și fiertură, Că-s oameni stăpînești. El nu mai stă la vorbă cînd are biciu-n mînă ; Cînd leapădă opinca și calul își înfrînă, Cu el să nu glumești ! Se-mbrobodea copila ș-o îneca suspine. Era ...
Cincinat Pavelescu - Citind romanul
Cincinat Pavelescu - Citind romanul Citind romanul de Cincinat Pavelescu Nu-și amintește să fi plâns, Simțindu-și inima cum bate... Și mâini de dor înflăcărate Nici un amant nu i le-a strâns. Și nici părerile de rău Sau vorba dulce, ruptă-n șoapte, N-a turburat în nici o noapte Tăcerea sufletului său. Azi neaua vremii-i ninge-n păr, Și-n ochi cu lacrime deșarte Ce lacom soarbe dintr-o carte Ispititorul adevăr! Și melancolica bătrână Ce nu știuse să trăiască, Ar vrea-nainte să citească, Dar cartea-i tremură în mână. Își vede viața, an cu an, Și-adânc suspin din pieptu-i scoate: Ar fi iubit și dânsa, poate, Ca eroina din
Cincinat Pavelescu - Epilog (Pavelescu)
Cincinat Pavelescu - Epilog (Pavelescu) Epilog de Cincinat Pavelescu Poeților O, să găsești o formă nouă! Să scapi de veșnica rutină, Cum florile renasc din rouă, Din visul tău să-nchegi lumină! Să ieși din căile banale, Să nu tot gemi p-o coardă spartă, Să zbori cu aripile tale Spre idealuri noi de artă! Să n-arunci strofa ca o haină Pe vorba goală, gândul șters, Și lacrima ce-ți pică-n taină Să fie rima la un
Cincinat Pavelescu - Familiei regale
Cincinat Pavelescu - Familiei regale Familiei regale de Cincinat Pavelescu Ferdinand, deși e rege, Când e vorba de femei Și de vin, nu prea alege, Dar Maria bea
Cincinat Pavelescu - Florile ce ți le-am dat
Cincinat Pavelescu - Florile ce ţi le-am dat Florile ce ți le-am dat de Cincinat Pavelescu Florile ce ți le-am dat S-au uscat! Vorbele ce ți le-am spus Au apus! Parcul unde mă plimbai Ca-ntr-un rai, De bătrân și veștejit A murit. Numai doru-mi fără glas A rămas! El sub geamul tău în zori Pune flori, Ca să simți că-n toamna rea, Ce cădea, Îți trimit din depărtări
Cincinat Pavelescu - Lui Argetoianu
Cincinat Pavelescu - Lui Argetoianu Lui Argetoianu de Cincinat Pavelescu I Argetoianu nu-și ascunde morga Și prin cinismu-i rece te uimește, Ca Iuda pe Isus vându pe Iorga, Zâmbind și cu țigara-n dinți... Dar, generos, savantul îi șoptește: Eu fac mai mult ca treizeci de arginți. E vorba de Flori de mucegai. II Râzând de chinurile noastre, Argetoianu, zile-ntregi, Ne pune sulița în coaste Cu legi ce sunt fărădelegi. III Argetoiene, răutatea Noi ți-o iertăm, căci ne iubești, Dar ce va ști posteritatea? Că-ți datorăm fiscalitatea Și pacea de la
Cincinat Pavelescu - O epigramă
Cincinat Pavelescu - O epigramă O epigramă de Cincinat Pavelescu La o șezătoare literară la Tulcea, îmi amintesc organizată de Soc(ietatea) Scriitorilor Români scriitorul N. Dunăreanu, citise, între alții, o nuvelă lungă, nesfârșit de lungă. Se părea că nu se mai isprăvește. Publicul tulcean... ce să-ți mai spun? mort pe jumătate, era în agonie... Într-un târziu, Dunăreanu a dat Dumnezeu și a terminat... Ca să mai înviez puțin auditoriul, adică să-l readuc la simțiri, am apărut pe scenă și am citit epigrama aceasta: Când a-nceput nuvela Dunăreanu, Era la cârmă încă Brătianu, Când a sfârșit nuvela... Dunărescu... Venise generalul Averescu... Probabil că epigrama asta, care-i plăcuse mult ilustrului general pentru care eu am un adevărat cult, l-a făcut să-și aducă aminte de mine cu atâta bunăvoință. De altfel, primulministru avusese raporturi de prietenie cu tatăl meu... Dar să revenim la chestie... Ne-am luat cu vorba. Să presupunem acum că în adevăr aș fi fost numit director general, ce s-ar fi întâmplat? Mărturisesc sincer că emoția mea ar fi fost enormă. Să revăd pe toți marii noștri artiști pe care i- ...
Cincinat Pavelescu - Sic transit
... o voce fermecată. Călătorul întrebându-l de când marea a-necat Și palate, și câmpie, și pădure și livede? I se zise: Auzi vorbă, ești nebun pe cât se vede, De când marea este mare tot aici s-a răsfățat. După secole apuse Petrecu prin acel loc ...