Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ARE SĂ

 Rezultatele 431 - 440 din aproximativ 2615 pentru ARE SĂ.

Ștefan Octavian Iosif - Meduza

... de Ștefan Octavian Iosif Poem dramatic PERSOANELE DARIUS, MEDUZA, DOUĂ SCLAVE MEDUZA (culcată pe o blană de tigru) Aduceți flori și muzică s-adie... Vreau m-adoarmă dulcea melodie... (Muzică) O SCLAVĂ Stăpâna nu coboară în odaie? MEDUZA -mi puneți flori de busuioc în baie, Că floare a iubirii-i busuiocul Și poate-așa -mi mai astâmpăr focul. A DOUA SCLAVĂ Stăpâna nu coboară în grădină? MEDUZA Pe Darius îl cer, el vreau vină... (Intră Darius): DARIUS Umil în față robul ți se-nchină! MEDUZA De ce nu vii aproape, lângă mine? DARIUS Stăpână, mă întorc din țări ... O, te-am văzut odată, dinspre zori, Alunecând ușoară printre flori Și cum sorbeai din albele zorele Curata rouă ce străluce-n ele... MEDUZA Voiam uit ce dulce ți-e sărutul... DARIUS Așa de mult te farmecă trecutul? MEDUZA Voiam uit îmbrățișarea-ți dulce... DARIUS O, cine n-ar fi vesel se culce Pe-aceste brațe albe cum e crinul!... MEDUZA Vroiam uit ce dulce ți-e suspinul... DARIUS Pe brațul tău mai alb decât zăpada vrea ...

 

Constantin Negruzzi - Anecdote (Negruzzi)

... iubea desfătările mesei zicea: tatăl meu mânca mult, și maică-mea ședea mult la masă; eu li samăn amândurora. Dionisie tiranul a poruncit taie barba cea de aur care era la idolul lui Asklepios, zicând că nu era potrivit ca feciorul aibă barbă, când Apolon, tatăl său, nu avea. Un guraliv, povestind multe lucruri lui Aristotel, l-a întrebat în sfârșit dacă poveștile sale nu-l supărau. — Nicidecum, au răspuns Aristotel ... femeia sa în vremea unei furtuni, au văzut că corăbierii aruncau cu grabă orice puteau găsi, neluând sama la nimic, și, cum ei strigau ca arunce fieștecare orice avea greu, de voiesc nu piardă împreună cu averile și viața, soldatul auzind, și-au luat îndată femeia și-au aruncat-o în mare, zicând că n-are nimic ... ta îmi ceri un lucru foarte greu, iar de m-ai întreba câți înțelepți, ți- spune că-s mult mai puțini. Zenon, pentru ca facă pe un tânăr guraliv tacă, i-au zis: — Firea ne-au dat două urechi și o singură gură ca auzim multe și

 

Ion Luca Caragiale - Monopol...

... nu umblă? - ...nu umblă decât pe zezonul băilor. - Am înțeles, răspund eu pe jumătate domirit. Firește, e prea de timpuriu, înainte de sfârșitul lui mai, -nceapă băile... Dar nu știam fie acuma și-n Berlin pătimași cari vin se caute la băile din Iași. Trei ceasuri și jumătate în Pașcani - cam prea mult!... Dar ce pitoresc! Ce glodăraie și colbăraie!... Ce abdomene de ... și înainte de vreme; 2) ad locum: se spală Iașii; nu-i vorbă, Iașii sunt un târg tare curat; dar orșicât, cineva, cât de curat fie, tot nu strică se și spele din când în când; măcar dacă nu se spală singur, se lase spălat, și 3) ad personam: servitoarea bunelor mele gazde a avut ingenioasa inspirație pună la gurile zgheaburilor toate cofele și putinile din casă... Las se premenească umplutura de mai multe ori până curge limpede de tot, și mă spăl bine cu apă de ploaie - excelentă pentru pieliță. Din adâncul ... a fost numai niște sâmburi de măsline risipiți - pi gios! Dugheana e plină de amici, toți funcționari publici și profesiuni liberale. Așteaptă aci de mult ...

 

Ion Luca Caragiale - Proces-verbal

... porțolan cu abajur pentru suma de 18 lei, contestând patru care pretinde propietarul iar dânsul susține. Având în vedere că d-șoara Matilda Popescu reclamă intre imediat în casă neputând sta cu mobila d-sale expusă la intemperii, deoarece vremea amenință a se strica și începând pice poate i-o ude, și se păteadă fiind pluș de coloare delicată, și deoarece a părăsit orice alt domiciliu știind că a dat ... aseară ar fi venit domnișoara Matilda Popescu în birjă singură fără mobilă numai cu mama sa d-na Ghioala Popescu ca vadă când începe se mute domnișoara Lucreția Ionescu și cu mătușa sa d-na Anica Ionescu, iar acestea au început râdă spunând că parol, dumneavoastră ați luat casa! iar la întrebarea domnișoarii Matildii Popescu că de ce râde, vechile chiriașe au răspuns că dânsele o ... imobilele sunt la fel identice cu deosebire că amândouă au fața pusă altfel cătră răsărit și cătră apus lipite spate-n spate, pentru ocadie ca poată sparge didul de la mijloc și ...

 

Ion Luca Caragiale - Inovațiune

... eventuală a acestei foi, căci, cum am zis, zeama de lămâie fiind pe sfârșite, Moftangiria voastră e amenințată de pieire, M-am gândit vă viu în ajutor, și nici una nici două, fiindcă în acest fin de siĂ©cle toate sunt artificiale, m'am socotit vă îndemn ca de azi înainte stoarceți lămâi artificiale, adică luați dela băcănie ce lipsește la academie, întrebuințați dar sare de lămâie. Cu acest chip o aveți și lămâie și sare, și Moftul Român va deveni un Moft artificial, adică Moft fin de SiĂ©cle. Dar o -mi ziceți sau or -mi zică alții mai moftangii ca dv. (lucru ce eu crez că n'o se găsească): ŤBine, nene, toate sunt bune, înțeleg vin artificial, pâine artificială, ou artificial, pui artificial, cloșcă artificială - dar Moftartificial, cum are fie ? Ce ? e destul te faci că strănuți ca și miroasă ? - Ei bine, amicii mei, nimic mai adevărat ! nimic mai natural ca moftul artificial ! Uitați-vă, de pildă, la guvernul român. Credeți că e ... ar

 

Anton Pann - Povestea vorbei

... a ciocănit-o. Sau Bun ciocan te-a ciocănit, Că frumos te-a potrivit. Și Urît tată a avut, -i semene l-a făcut. Sau Fă-mă, tată, ca -ți seamăn Ca frate cu frate geamăn. Dar însă A semănat crastaveți Și au răsărit scăieți. Sau că Tata avea armăsar, Dar el a ieșit măgar. Și așa, Cu vorbe îmbolditoare Îl atinge unde-l doare. De aceea niciodată Chelului despre chelie ... nas cînd îl duse, zise către grădinar: — Ce fel? Acum văz că n-are cel mai mic miros măcar! Grădinarul îi răspunse: — Împărate, trăiești, Orce lucru firea-și schimbă cînd vei sta -l altuiești, Și nimic iar nu se poate ca n-aibă vrun cusur, Arburi, plante, flori și oameni, astfel și acest răsur, Care or ca-ntîi -nghimpe și fie cu miros, Or nici miros n-aibă și fie neghimpos. Fiecare poartă cîte un răvaș în spate. Pe al altuia îl vede și pe al său nu-l vede. Fiecare ...

 

Antim Ivireanul - Începătură și învățătură pentru ispovedanie

... aceia: ăîÄ›gă Ä›# Ă¼Ä‡g -l zică cel ce va ispoveduiască (de va ști carte), iar de nu va ști, -l zică duhovnicul. Și după aceia grăiască duhovnicul cătră cel ce va ispoveduiască: iată, fiiul mieu, că nevăzut stă înaintea noastră domnul nostru Iisus Hristos, -ț priimească ispovedaniia ta. Deci nimic nu sfiești, sau te rușinezi, nici te spăimântezi și ascunzi ceva de cătră mine, ci cu îndrăzneală -mi spui toate câte ai greșit, ca priimești ertăciune de la domnul nostru Iisus Hristos. Iată chipul sfinției-sale aici, înaintea noastră. Iar eu numai ce sunt mărturie, ca mărturisesc înaintea sfinției-sale toate câte-mi vei grăi cătră mine. Iar de vei ascunde ceva de cătră mine vei aibi îndoit păcatul și osânda. Deci ia-te aminte, deaca ai venit la doftor, nu te duci netămăduit. Și așa -l întrĂ©be pre acela foarte cu dinadinsul, una după alta și -i îngăduiască până ce-i va răspunde. Deci iar grăiască duhovnicul cătră dânsul: spune-mi, fiiule, au doară țe-ai stricat curățiia ta cu malachiia? Și iar îmi spune: au

 

Ion Creangă - Scrisori către Mihai Eminescu

... către Mihai Eminescu de Ion Creangă 1887-1888 Scrisoare Bădie Mihai, Ai plecat și mata din Ieși, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală. deie Dumnezeu fie mai bine pe acolo, dar nu cred. Munteanul e frate cu dracul, dintr-un pol el face doi; ș-apoi dă, poate nu-s ... dracul, în loc fie cu Dumnezeu. Dar, iartă și mata, căci o prietinie care ne-a legat așa de strâns nu poate fie ruptă fără de ciudă din partea aceluia care rămâne singur. Această epistolie ți-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună ... pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase… frumoase… Dar coșcogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început plângă… Bădie Mihai, nu pot uit acele nopți albe când hoinăream prin Ciric si Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieșul nostru uitat si ... prin căpitală, alături cu ciocoii, mânca-i-ar cânii, că sunt fiii lui Scaraoțchi, și pe voi norocul și binele. De ce lași pe Veronica se zbuciume? Te-am așteptat de Crăciun ...

 

Ion Luca Caragiale - Teatrul nostru

... a rămâne vecinic minori, vecinic sub epitropie. E lesne de înțeles că pentru cei lipsiți de talent, pentru nevoiași, aceasta a trebuit fie o mare norocire; fără talent, nefiind bun de nimic, se-nțelege că trebuie -ți convină a avea un câștig cât de modest asigurat. Dar pentru cei cu talent, siliți a munci singuri — ceilalți nefiind utilizabili — spre a ... bun și plătește bucuros pentru asta. Un director particular de teatru, care și-ar pune nu numai obrazul, ci și capitalul în joc, care ar avea sorți -și vază inteligența și munca lui proprie răsplătite și capitalul rentând mai bine ca în o altă întreprindere, nu și-ar permite țină porțile teatrului închise șase luni de zile, iar în celelalte șase luni joace de trei, ba câteodată chiar numai de douâ ori pe săptămână. Un director nu și-ar permite plătească un regiment de inutili, nu și-ar permite dea la o parte talentele și scoață înaintea publicului nulitățile. Un așa director în fine nu și-ar permite ...

 

Dimitrie Anghel - Omul care s-a pierdut pe sine

... largul lui între oamenii adevărați și nu mai putea înțeleagă viața în afară de teatru... Succese și aventuri avusese, bineînțeles, dar cel ce știa se drapeze atît de bine în faldurile unei mante, repete de-a gata ceea ce alții gîndise pentru dînsul, mînuiască așa de frumos o spadă și rostească așa de înduioșător : "te iubesc !..." victimei pe care i-o imola repertoriul, devenea sinistru și stupid cînd trebuia iubească în adevăr. Nemaiavînd sufleurul care -i sufle replĂ­cele, el devenea mut și fatal, colocviul trebuia se isprăvească repede-repede, solilocul nefiind permis în dragoste și purtînd un nume destul de urît în tratatele de patologie. Farmecul se risipea și întîiul ... știuse încă pînă atunci ce-i o labă de iepure, un borcan de cold-cream sau un creion de carmin, l-a făcut -și lipească fără vrea palida față, cu o mișcare naturală, îndărătul unor ostrețe. Natura, această veșnică și dibace pețitoare, își preschimbase decorurile, mînjise cu clorofil copacii, spălase tavanul ... imaginare, schiță un gest, dar, simțind că nu-i al lui și că-l făcuse altădată în cutare rol, îl lăsă neisprăvit. Prin cuvinte vru ...

 

Iacob Negruzzi - Nehotărâre

... Informații despre această ediție Inima mi se sdrobește,      Capu-mi este greu, Mintea mea se rătăcește      Ah! Nu știu ce vreu! voi ca niciodată       n-o mai zăresc, Într-o țară depărtată      Singur trăiesc — Ș- voi făr-încetare       privesc la ea Și-ntr-o dulce contemplare      -mbăt mintea mea. vrea chinul ce m-apasă      Nici -l fi găsit Și creadă că nu-mi pasă      De nu sunt iubit — Ș- vrea șoptească jalnic      La urechea sa Zi și noapte un glas tainic      De durerea mea. vrea ca o grea căință      Al vieții dar îi schimbe-n suferință      Și în chin amar — Ș- voi a sa viață       se scurgă lin,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>