Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ÎN SUFLET

 Rezultatele 441 - 450 din aproximativ 1012 pentru ÎN SUFLET.

Emil Gârleanu - Gâza

... cea mai mică adiere de vânt. Calul se opri câteva clipe, suflă puternic, apoi o smuncitură a frâului îl sili iar să pornească. În sfârșit, mai făcu cei câțiva pași de ajunse până în vârful dealului. Calul ridică puțin capul. Drumul se întindea neted, coborând prin mijlocul pădurii, care începea să arate mai deasă, mai bătrână. Tocmai în fund, târgul sticlea în soare, crucea bisericii străpungea seninul, în razele soarelui părea că pâlpâie și dânsa ca o flacără. Un vântuleț răcoros îi înfășura gâtul și crupa ca într-o pânză udă. Își încordă ... prin care să străbată căldura cât de cât. Și-n fața lui i se păru că se ridică deodată, în fund, o iesle mare-mare, în care un cal, doi, o sută mănâncă strașnic din iarba coaptă și că pentru dânsul e un locușor mic deoparte. O să încapă tocmai bine ... mulțime de poloboace pline cu huștile borșului vărsat din ele. Din altă parte venea miros de oțet. Spre crâșmă se auzeau glasurile celor ce beau. În cătina de alături vrăbiile îl asurzeau. Frânt de drum, înecat de colb, plecă în jos capul. Deodată un zumzet ușor îi lovi auzul și, ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor 2

... zice) ca să caute și să mântuiască ce era perit și au venit ca să arate lumină celora ce era într-ntunĂ©rec și șădea în umbra morții. Venit-au ca să mântuiască pre cei robiț și pre cei rătăciți să-i aducă la cale și pre cei streini la moșiile ... zice, care prinde unul dintru vrăjmașii săi și fiind volnic ca să-l omoară, nu-l omoară, ci-l face șie-ș fiiu și moștean în casa sa. Așa au primit, drept acĂ©ia și mântuitoriul nostru, sămânța lui Avraam; iar de vei vrea cu puțintĂ©le cuvânte, ca să înțelegi ... și orbilor vedĂ©re; a chiema Domnului ai priimit, ca să mângâie tot jalnicul și ca să puiu tărie tuturor celora ce jăluiesc în Sion și ca să le dau lor coroană pentru cenușă, untul veseliei pentru suspine, haina bucuriei pentru întristare. Ce iaste, drept, acĂ©ia, mai dulce ... iaste mai iubit? De iaste, drept acĂ©ia, trimis Hristos de la Dumnezeu Tatăl spre săvârșirea acestor faceri de bine, să fie blagoslovită venirea lui în lume și să fie blagoslovit și acela ce l-au trimis pre el la noi și să fie blagoslovit și acela ce vine, a

 

Mihai Eminescu - Frumoasă-i...

... Mihai Eminescu - Frumoasă-i... Frumoasă-i... de Mihai Eminescu În lacul cel verde și lin Răsfrânge-se cerul senin, Cu norii cei albi de argint, Cu soarele nori sfâșiind. Dumbrava cea verde pe mal S ... sfărmată mă sui, Gândirilor aripi le pui; De-acolo cu ochiul uimit Eu caut colo-n răsărit Și caut cu sufletul dus La cerul pierdut în apus. Cobor apoi stânca în jos, Mă culc între flori cu miros, Ascult la a valului cânt, La geamătul dulce din vânt. Natura, de jur împrejur, Pe sus ... covor, Țesut cu mii tinere flori. Văd apa ce tremură lin Cum vântul o-ncruntă-n suspin, Simt zÄ�firi cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori, Văd lebede, barcă de vânt, Prin unde din aripe dând, Văd fluturi albaștri, ușori, Roind și bând miere din flori. De ce ...

 

Mihai Eminescu - Frumoasă-i

... Mihai Eminescu - Frumoasă-i Frumoasă-i... de Mihai Eminescu În lacul cel verde și lin Răsfrânge-se cerul senin, Cu norii cei albi de argint, Cu soarele nori sfâșiind. Dumbrava cea verde pe mal S ... sfărmată mă sui, Gândirilor aripi le pui; De-acolo cu ochiul uimit Eu caut colo-n răsărit Și caut cu sufletul dus La cerul pierdut în apus. Cobor apoi stânca în jos, Mă culc între flori cu miros, Ascult la a valului cânt, La geamătul dulce din vânt. Natura, de jur împrejur, Pe sus ... covor, Țesut cu mii tinere flori. Văd apa ce tremură lin Cum vântul o-ncruntă-n suspin, Simt zÄ�firi cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori, Văd lebede, barcă de vânt, Prin unde din aripe dând, Văd fluturi albaștri, ușori, Roind și bând miere din flori. De ce ...

 

Duiliu Zamfirescu - Versuri heterometre albe

... ai crezut că-n Aspasia Natura pusese răsunet Din mersul armonic al zorilor Spre calda viață a zilei; Și iar ai crezut că în Silvia Pusese poetica umbră Din geana luminii ce tremură În lungul crepuscul al serii. Dar nu era nimeni să semene Duioasei icoane din suflet. De-abia dacă floarea pustiului, Ginestra, cu galbene ramuri, Mișcând pe a clipelor aripă, Ușor adia pentru tine; De-abia dacă luna patetică ...

 

George Topîrceanu - Către chipul din oglindă

... George Topîrceanu - Către chipul din oglindă Către chipul din oglindă de George Topîrceanu Cum stai în ramă și te uiți Atât de trist la mine, Mă-ntreabă ochii tăi mirați: — "Mă mai cunoști, străine?" — "Urâtule, nu te cunosc! Prea ... stins văpaia ochilor, Nici zâmbetele gurii. Știai să cânți și să iubești, Pornit pe râs și glume... Dar tot avântul tău pieri Când ai intrat în lume. Așa pesemne-ai fost ursit Să suferi prea devreme. Și gura ta, nici chiar acum, Nu știe să blesteme! ................ Ușor păstrează urmele De pași ...

 

Ion Păun-Pincio - Dies irae

... zgomotele vorbei, Spre neștiute lumi, departe, du-mă. Iar tu, pustiu imens, de tremuri numai De șoapt-acelorași dorinți eterne, Atunci, învinsele-ți aripi, o, suflet, Spre pradă golului adânc le-așterne. Iar Moartea, irosind cenușa vieței, În noaptea-i pașnică mă ție-ascuns, Tihnit să sorb mereu în

 

Ștefan Octavian Iosif - Blestemul bardului

... Și-n jurul lui prin parcuri, cu înflorite-alee, Săltau fîntîni vioaie în joc de curcubee. Domnea un crai acolo, în țări și prăzi avut. În tron de fier sta palid și de supuși temut ; Căci cugetu-i e spaimă, privirea lui — urgie, Și bici e tot ce spune, și ... n fața porții-nalte a stat bătrînul bard : De-un stîlp de marmur harfa cea fără preț și-a spart, Apoi în glas puternic se-ntoarce cu blestem, Încît și bolți și parcuri înfiorate gem : — Vai vouă, ziduri mîndre ! În veci să nu mai sune În încăperea voastră nici viers, nici glas de strune ! Nu, ci fricoase păsuri de sclav, suspin și plîngeri, Pîn' veți cădea trăsnite de-al răzbunării înger ... strălucitoare-n rouă ! Cadavru-acestui tînăr vi-l pun în față vouă, Să veștejiți ca dînsul, secînd orice izvoare : Să fiți un loc de spaimă în zile viitoare ! Vai ție, crai sălbatic ! A barzilor urgie ! Deșartă lupta-ți cruntă spre glorie să fie ! Și piară negru-ți nume în ... Strigă bătrînul; cerul îi auzi cuvîntul. Zidirile-s ruină prin săli vuiește vîntul. Din fosta slavă numai un stîlp mai stă dovadă, Și-acela, rupt,

 

Ludwig Uhland - Blestemul bardului

... Și-n jurul lui prin parcuri, cu înflorite-alee, Săltau fîntîni vioaie în joc de curcubee. Domnea un crai acolo, în țări și prăzi avut. În tron de fier sta palid și de supuși temut ; Căci cugetu-i e spaimă, privirea lui — urgie, Și bici e tot ce spune, și ... n fața porții-nalte a stat bătrînul bard : De-un stîlp de marmur harfa cea fără preț și-a spart, Apoi în glas puternic se-ntoarce cu blestem, Încît și bolți și parcuri înfiorate gem : — Vai vouă, ziduri mîndre ! În veci să nu mai sune În încăperea voastră nici viers, nici glas de strune ! Nu, ci fricoase păsuri de sclav, suspin și plîngeri, Pîn' veți cădea trăsnite de-al răzbunării înger ... strălucitoare-n rouă ! Cadavru-acestui tînăr vi-l pun în față vouă, Să veștejiți ca dînsul, secînd orice izvoare : Să fiți un loc de spaimă în zile viitoare ! Vai ție, crai sălbatic ! A barzilor urgie ! Deșartă lupta-ți cruntă spre glorie să fie ! Și piară negru-ți nume în ... Strigă bătrînul; cerul îi auzi cuvîntul. Zidirile-s ruină prin săli vuiește vîntul. Din fosta slavă numai un stîlp mai stă dovadă, Și-acela, rupt,

 

Garabet Ibrăileanu - Evoluția literară și structura socială

... poate) o mai mare putere și repegiune de asimilare (a culturii străine) a românilor din principate , din cauza amestecului de rase în pătura orășenească; libertatea mai mare decât în Ardealul oprimat. (Aceste deosebiri au existat în toată vremea, de aceea literatura de peste munți a fost în toate epocile inferioară celei din Principate și cantitativ, și calitativ.) În epoca următoare, a lui Eminescu, Ardealul se deosebește de Principate din nou, radical, ca și în epoca lui Conachi. În Ardeal (Slavici, Coșbuc etc.), literatura e obiectivă, clasică, optimistă, cu caracter țărănesc, pe când în Regat (Eminescu, Vlahuță, Caragiale, Delavrancea: "proletari intelectuali"), e intelectualistă, criticistă, antiburgheză și în genere pesimistă și romantică; ori (Duiliu Zamfirescu, Brătescu-Voinești: boierinașii), cu caracterele înșirate mai sus, minus pesimismul și romantismul. Cauza deosebirii dintre Ardeal și Regat ... o clasă tânjitoare și rupt si de această clasă, și deci singur și fără atingerea lui Anteu. Replica lui Popovici-Bănățeanu, la noi, și deci în sens invers, e dată de Creangă, care (personalitate puternică; incult; preot; institutor; trăind în vremuri mai vechi decât ceilalți și deci mai ușoare, și păstrând viu în ...

 

George Topîrceanu - Problema râsului și humorul românesc

... lucruri surprinzător de pudice și de caste, e foarte rezervat în expresii, ba uneori exclude cu desăvârșire amorul din opera lui literară. Un sentimental naiv în viața de toate zilele face pe grozavul în scris — și invers, un cinic dezordonat, un Don Juan în practica vieții face, în versuri și în proză literară, pe sentimentalul, credincios unei singure femei. Un om foarte timid în viața practică de toate zilele poate fi un polemist violent și un pamfletar plin de o aprigă bărbăție în scrierile lui. S-ar părea că ne aflăm în fața unei legi a compensațiilor: omul cheltuiește, trebuie să-și cheltuiască, în fantezii creatoare de artă, surplusul unei anume forme de energie vitală pe care o economisește în viața de toate zilele. Să nu uităm mărturisirea lui Goethe că a scis romanul lui Werther numai ca să scape de sentimentalism â ... humor, toată lumea înțelege că acel om are darul de a face, cu intenție, cu bună-știință, pe semenii lui să râdă. Humorul, în vorbirea noastră practică, este, prin urmare, un dar natural, o predispoziție specială, o aptitudine înnăscută. El nu e numai o stare de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>