Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SA NU
Rezultatele 441 - 450 din aproximativ 922 pentru CA SA NU.
Antim Ivireanul - Luna lui iunie, 29 de zile. Cazanie la sfinții apostoli Petru și Pavel
... și lĂ©mnele să slujiia ca niște dumnezei și omul să abătea cu toate puterile sufletului spre acĂ©ia ce iubiia Luțifer și dracii, carii ca niște nașteri ale iadului și ca niște fii ai înșiș răutății, alta nu pohtiia, alta nu iubiia, făr numai răutatea, păgâniia, răsfătăciunile trupului, nerușinarea obiciaiurilor, uitarea desăvârșit a celor sfinte, apucările de la streini, iubirile de argint și trufiile ... au arătat întru toate desăvârșit, asămânătoriu lui Petru. Deci cu cuviință iaste și putem să zicem acel cuvânt al Isaiei: Și va fi lumina lunii ca lumina soarelui. Și cine nu va mărturisi cum că Pavel s-au arătat asămânător lui Petru? Smerit era Petru, de vrĂ©me ce după acea minunată vânătorie a peștilor ... au zis lui Iisus: Eși de la mine, că om păcătos sunt, Doamne. Iară mai smerit la spălarea picioarelor, când au răspuns desăvârșit au zis: Nu-mi vei spăla picioarele în vĂ©ci. Și încăș mai smerit s-au aflat la moarte, vrând ca să moară pre cruce cu capul în jos. Și Pavel nu s-au asemânat lui Petru cu smereniia, chiemându-se pre sine mai mic decât apostolii și cum că
Ion Luca Caragiale - Cum stăm...
... Caragiale - Cum stăm... Cum stăm... de Ion Luca Caragiale — Cum stăm cu bulgarii? întreb pe amicul meu X... — Nici așa, nici aminteri. — Nu-nțeleg... — Cum, nu-nțelegi? Firește... fiindcă, păcum spui d-ta: nici așa, nici aminteri, însemnează parcă n-am sta în nici un fel, și într-un fel oarecare ... O revoluție agrară la vrăjmașii noștri nu ne poate face nici un rău, ba, poate, din contra... Atunci stăm bine! — Iar atât de bine, nu. Ia să mai citim: „Un ziar din Budapesta sosit azi dimineață ne spune că o persoană din anturajul prințului Ferdinand ar fi declarat într ... Un război, oricât de improbabil ar părea, poate fi totdeauna posibil!»" — Atunci, ce mai vrei? este o declarație oficială... Stăm rău! — Încă nu! Și urmează citirea: — „Noi nu vrem deloc război, a zis ministrul Ivancioff..." — Atunci, dacă nu vor, stăm bine! — „Trei șalupe bulgare cu explozibile..." — Stăm rău! — „Supraexcitarea populației rurale bulgare, în ajunul ridicării dijmei, este desigur ... prin oraș pe d-na Mișu, soția agentului nostru diplomatic, cu copiii." — Bine! — „Românii din Sofia tremură de groază... N-au curaj
... Caragiale - Cum stăm Cum stăm... de Ion Luca Caragiale — Cum stăm cu bulgarii? întreb pe amicul meu X... — Nici așa, nici aminteri. — Nu-nțeleg... — Cum, nu-nțelegi? Firește... fiindcă, păcum spui d-ta: nici așa, nici aminteri, însemnează parcă n-am sta în nici un fel, și într-un fel oarecare ... O revoluție agrară la vrăjmașii noștri nu ne poate face nici un rău, ba, poate, din contra... Atunci stăm bine! — Iar atât de bine, nu. Ia să mai citim: „Un ziar din Budapesta sosit azi dimineață ne spune că o persoană din anturajul prințului Ferdinand ar fi declarat într ... Un război, oricât de improbabil ar părea, poate fi totdeauna posibil!»" — Atunci, ce mai vrei? este o declarație oficială... Stăm rău! — Încă nu! Și urmează citirea: — „Noi nu vrem deloc război, a zis ministrul Ivancioff..." — Atunci, dacă nu vor, stăm bine! — „Trei șalupe bulgare cu explozibile..." — Stăm rău! — „Supraexcitarea populației rurale bulgare, în ajunul ridicării dijmei, este desigur ... prin oraș pe d-na Mișu, soția agentului nostru diplomatic, cu copiii." — Bine! — „Românii din Sofia tremură de groază... N-au curaj
Titu Maiorescu - Direcția nouă în poezia și proza română
... zice, ceilalți o deszic - Decât un vis sarbed, mai bine nimic. Văd vise-ntrupate gonind după vise, Pân' dau în morminte ce-așteaptă deschise, Și nu știu gândirea-mi în ce să o sting: Să râd ca nebunii? Să blăstem? Să plâng? La ce? Oare totul nu e nebunie? Au moartea ta, înger, de ce fu să fie? Au e sens în lume? Tu, chip zâmbitor, Trăit-ai anume ca astfel să mori? De e sens într-asta, e-ntors și ateu, Pe palida-ți frunte nu-i scris Dumnezeu. Ocazia la observări critice nu lipsește în aceste poezii. Venere și Madonă cuprinde o comparare confuză. Femeia a fost divinizată în Venera antică și apoi (de Rafael) în ... trecătoare, a unei inimi pline de simțiri vrea să se întrupeze în forma poeziei, ea, prin chiar aceasta, intră într-o lume unde timpul nu mai are înțeles. Cea mai scumpă îngrijire pentru curățenia formei este atunci o datorie a poetului, ca astfel concepția lui să rămână o moștenire neatinsă a generațiilor viitoare. Și care poet, în momentul adevăratului entuziasm, nu ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la sfinții și întocma cu apostolii împăraț Constandin și Elen
... sânul Tatălui pentru toț oamenii, aici iară însuș pentru Pavel au lăsat ceriul și s-au pogorât trupĂ©ște, cu toată dumnezeiasca lui slavă, pentru ca să-l întoarcă. Și de vrĂ©me ce acea chiemare face pre Pavel atâta de minunat, cât nici apostol, nici mucenic nu iaste întocma măririlor lui, dară pentru vredniciile de Dumnezeu încununatului mieu Constandin, ce voiu putea zice? Carele asĂ©mene ca Pavel au luat întoarcerea lui asĂ©mene și chiemarea; din ceriu fu chiemat Pavel, din ceriu s-au chiemat și Constandin, după cum îl cântă ... anul cel bun nu-l face atâta mulțimea rodurilor, cât îl face dreptatea stăpânitoriului. Și altul iar fu întrebat care cuvânt iaste mai bun, pentru ca să trăiască omul bine și mulțemit? Au răspuns: acela numai, carele păzĂ©ște dreptatea întocma, la toț. Al doilea nume din tituluș iaste: pentru ce ... numĂ©ște sfântul Constandin mare împărat? Și zicem: pentru căci iaste de Dumnezeu încununat; urmează drept acĂ©ia, să fie și mare. Și cum să nu fie mare unul ca acela, pre carele Dumnezeu l-au încununat? Iar ...
Ion Luca Caragiale - Noul cabinet Otoman
... reflecții din partea presei străine. Unele organe pretind că deși criza ministerială din Constantinopol și formarea noului cabinet au venit cam fără veste, însă nimini nu poate fi surprins de una ca aceasta. Căderea lui Savfet-Pașa este un fapt foarte important. Fostul mare vizir de netăgăduit, este unul dintre bărbații cei mai însemnați ai Turciei și ... supărătoare. Turcia se află acum într'o stare din care neapărat, dacă voiește să mai trăiască, trebue să iasă, și pentru acest sfârșit este nevoie nu de vedenii închipuite și de descurajare, nu de păreri și de spaime fără noimă, ci de energie, de sânge rece și de judecată sănătoasă. Abdul-Hamid, rătăcit în neîncrederea lui, s'a ... Gazi-Osman și secretar la Sultanului, i se încredințase o misie în Egipt. - Într'un cuvânt noul cabinet în care se află amestecate deosebite elemente nu dă mari speranțe că va ajunge cumva la vreun rezultat politic cum se cade; și noul ca și vechiul cabinet nu va putea încheia tractatul definitiv cu Rusia, nu va putea iscăli convenția cu Austria, și asigura executarea reformelor ce le cere Englitera pentru Asia-Mică, în sfârșit
... Andrei Mureşanu - Omul frumos Omul frumos de Andrei Mureșanu Frumos e omul, Doamne, când mintea e regină, Și simțul ce ca șerpe spre rele îl înclină, Supus, loial și drept; Vârtutea-atunci măreață răsare ca ș-o floare, De brumă neatinsă la rumena-i coloare În fragedul lui piept! Pe fruntea lui senină dreptatea strălucește Întocma ca ș-un soare pe sferă când pășește De nori neturburat; E crimă, se retrage, e silă, se ferește, E negură,-o străbate, e nor, îl ... Frumos e omul, Doamne, cu inimia curată Cu floarea conștiinței de crime nepătată, Sincer, nefățărit; Conspire lumea toată, răzbată-l orice soarte, Închidă-l să nu vază lumină pân' la moarte, Și iată-l neclintit! Arunce-l în deșerturi lipsite d-orice floare, Pe unde nu s-arată nici om, nici zburătoare, Ci șerpi veninători; Vârtutea-i va fi scutul ș-azilul de scăpare, Întocma ca și cedrul, cu umbra sa cea mare, La oameni călători; Frumos e omul, Doamne, cu generozitate, Când iartă pe tiranul ce-apasă p-al său frate, Cu scop d-a ... ...
Dimitrie Bolintineanu - Clavecinul
... Mâinile-i p-octavuri se jucau ușor Deșteptând lugubre sunete de dor. Ochi aprinși de flacări ce-i îndivinau, În născânde lacrimi dulce se scăldau. Ca plăpânda rouă peste-o rozioară Ce la zori deschide grațiosu-i sin, Rătăcea surâsul p-a sa buzioară Cu purpur divin. Sub orice mișcare, formele-i lumești Răspândeau tezauri de grații cerești. Danțul urmă cursu-i... Muzicile sună; L-a plăcerii ... de profundu-i chin, Se-ntruni cu-aceste vorbe-ntristătoare, Dureros suspin ,,Dacă și cerul încă-a voit Ochii-mi d-acuma să nu mai vază Chipul tău dulce ce mă-nviază, Decretul soartei fie-mplinit! Uită-mă-ndată! La ce vei duce Cu tine dorul unei simțiri Din ... s-a zdrobit, Uitarea-i floarea vindecătoare, Floare ce crește surâzătoare În câmpul morții cel veștezit. Eu mă voi stinge p-acest pământ Ca crinul dulce ce-n lacrimi piere Și nimeni știe cruda-i durere Ce-i pleacă fruntea către mormânt. Când te-i întoarce din întâmplare, Afla ... dintru toate. Atunci la mine gândi-vei poate Și ochii-ți de lacrimi s-or îneca!" Astfel răspândește tânăra-i cântare. Dalbe lăcrimioare-nrouă fața ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Trubadurul
... pare falsă calea pozitivismului. Se vede că un mare adevăr, la trecerea sa din natură în noi, nu se supune la aceeași lege generală. Și nu e adevăr care să fie perfect identic în toate capetele; dovadă despre aceasta e că în vreme ce acest adevăr rămâne în stare de abstracție ... care a înverzit nucul uscat al văduvei. El, fără a se sinchisi, râzând de glumele noastre, ne răspundea: - Și de ce nu m-aș duce? Fiecare om poartă într-însul copilăria sa, micșorată, ce e drept, înghesuită de atâtea impresii și idei noi. Pentru ce - când nici mie, nici altora, nu fac nici un rău - să nu-i fac ei plăcere ascultând o parabolă? Care din noi înțelege ce simte când ascultă o elegie de Chopin sau de Heine? Și ascultați; și ... cu frunze late și crețe. La umbra unui carpen voi Trubadurul să poposim. Ne îngrijea soarta Trubadurului. Totdeauna fusese plăpând și chinuit de vise, dar nu așa de slab și de deznădăjduit. Îl cocoloșeam cât puteam. Nici de bani, nici de casă, nici de cărți el nu trebuia să se îngrijească. Ne era drag peste măsură. Durerea,
Titu Maiorescu - În contra direcției de astăzi în cultura română
... grav, încât ne pare că este datoria fiecării inteligențe oneste de a-l studia, de a-l urmări de la prima sa arătare în cultura română și de a-l denunța pretutindenea spiritelor mai june, pentru ca acestea să înțeleagă și să primească sarcina de a-l combate și nimici fără nici o cruțare, dacă nu vor să fie înșiși nimiciți sub greutatea lui. La 1812, Petru Maior - pentru a nu pomeni compilarea de citate făcută de Șincai fără nici o critică - scrie istoria sa despre începutul românilor în Dacia. În tendința ce are de a dovedi că noi suntem descendenți necorupți ai romanilor, Maior susține în paragraful ... scopul de a arăta străinilor ce fel de limbă curată este aceea care se vorbește de poporul român, însă arată o limbă care nu s-a vorbit și nu se va vorbi niciodată în poporul român. Acolo întâlnim forme gramaticale și fraze ca cele următoare: "Aburiu și abureru auditu, abĂ©biu, abebimu, abeboru, făcutu, abiu, voliu fire cantatu; do invetiasses aleque, nu ...
Garabet Ibrăileanu - Evoluția literară și structura socială
... scrisă de intelectuali ieșiți din popor (acolo poporul a avut putința să se cultive mai devreme), rămași legați de popor, căci în Ardeal nu existau clase superioare naționale, care să absoarbă și să "boierească" pe intelectuali. E vorba de scriitori ca Aron, Barac etc., cu opere ca: Leonat bețivul și Dorofata femeia sa, Istoria lui Arghir și a preafrumoasei Elenei, Risipirea cea din urmă a Ierusalimului etc. Deosebirea se datorește, așadar, condițiilor istorice, structurii ... a țării. În Ardeal însă, poporul român, oprimat de unguri, e tot în situația de mai înainte, -- numai cât acum, după 1848, spiritul "revoluționar" nu mai "domnește în lume", iar literatura o fac fiii de țărani, care, ca și mai înainte, sunt legați de clasa lor, nu se simt, ca cei din Regat, declasați, rupți de clasa lor, stingheriți, "singuri". Ei au, pe la sfârșitul epocii, un singur "eminescian", pe Popovici-Bănățeanu, fiu de târgovăț ... dorința de a face din această clasă o valoare politică, încredere în rezultatul așteptărilor, așadar părăsirea subiectivismului și pesimismului, în sfârșit, stări sufletești ca ale intelectualilor ardeleni. (Cum se știe, chiar și cultura noastră din Regat începe să se ardelenizeze puțin, prin unii oameni, ...