Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEL MULT
Rezultatele 441 - 450 din aproximativ 1508 pentru CEL MULT.
Mihai Eminescu - Strigături (Mihai Eminescu)
... iubirei învoieli. * Oricât fii nenorocită Tot cu dragostea te iei  Oricum simtă-o bărbatul, Îndoită-i la femei. * Căci la dragoste de cade Tare mult s-au îmblânzit. * Limba-n gură ți se moaie Pe când dragostea vorbește. * Ah, mai bine să mă-nșele Chiar de zece ori amorul Decât ... noi cari la îmblet Lin de trupu-ți se lipesc Și arată cu-a lor cute Boiul tău împărătesc. * Și te mlădii cu mult farmec Între creții-mbrăcăminții: Știi că toată ești frumoasă Și că ești răpirea minții. * Haina ta cea minunată Nu-i în stative țesută, Căci ușoară ... femeie Înzecit de dulce sună. * Cântec de zori Deșteptarea plăcerilor, Cântec de dor Amorțirea durerilor. * Iar cântecul de dor Ți-aduce somn ușor. * Cântecele mai mult aprind Durerile din dragoste Când făr- de veste te cuprind. * Până ieri cu fetele, Astăzi cu nevestele. * Cel
Alexei Mateevici - Câteva colinde de Sfântul Crăciun
... de cei mari, O! Leroi, Doamne [1]! Ca și doi drumari, O! Leroi, Doamne! Vin din Rusalim, Merg spre Vithleem. Dară cine sunt? Îi Iosif cel sfânt Și Maria sfântă, Care așa cuvântă: — Iosif, mi-i greu De acest drum rău. Vină să ne odihnim. Și să ne umbrim. De ... dat Și acolo au stat, De s-au răcorit. Plopul că s-o clătinat, Umbra că s-au tras, Soarele i-au ars... Sfânta Maria Mult se supără Și mi-l blestemă, Din gură-mi zicea: — Plop afurisit, Să nu fii rodit, Să crești tot în sus, Umbră nu mi ... Ci-i vremea de-mpodobit. Scoală, stăpână, slujnicele, Să aștearnă mesele, Să umple păharele, Că vă vine Nașterea, O Naștere de Împărat Al lui Hristos Cel Luminat În giulgiuri înfășurat. Vine Domnul Dumnezeu Cu o ceată de îngeri, Făcând slujbe și cântări. Vine Domnul Dumnezeu Cu o ceata îngerească, Pe diavoli ... pus, Luatu-l-au și l-au dus Pe dealul Golgotha în sus: Sus pe cruce că l-au pus, Cu sulița l-au străpuns, Mult sânge și apă-au curs. Luna s-au îmbrăcat în sânge, Îngerii au prins a plânge Și stelele încă toate, Că n-au ...
Alecu Russo - Iașii și locuitorii lui în 1840
... elenice, a cărei primă scânteie pornită de pe malurile Prutului a făcut să îzbucnească imensul vulcan al Eteriei, în sfârșit de la cel din urmă război împotriva turcilor, orașul nostru ieși puțin din adâncul întuneric, din care nu l-a putut scoate nici moartea lui Potiomkin ... fragmentele informe și risipite ale câtorva cronici vechi se contrazic fără încetare, și se contrazic mai ales cu un rest de inscripție găsită, nu de mult, pe o marmură ciuntită, în săpăturile vechiului fort roman Caput Bovis , la Galați. Tradițiile duc întemeierea lui la niște vremuri foarte depărtate: Cantemir, care e ... vrednică de luare-aminte e Trei Ierarhi, prin îndrăzneața-i structură gotică, și prin sculpturile bizare care-i împodobesc zidurile dinafară — cu atât mai mult, cu cât asemenea monumente sunt rare la noi. Cu privire la biserica aceasta, se povestește de un fapt destul de curios: Evlavia domnilor și boierilor ... soartei, și așezat fiind la marginile împărăției și a Daciei, în drumul hunilor, slavilor și tătarilor, se stinse cu desăvârșire. Așa fel Ștefan cel Mare a putut să fie întemeietorul lui. Dată fiind lipsa de istorici, dat fiind întunericul neștiinței și al barbariei, nu-i de mirare ...
Dimitrie Anghel - Omul care s-a pierdut pe sine
... amante, să facă gesturi ce altfel nu sînt permise decît doară în cea mai strictă intimitate, să tragă spada fără a mai sta mult la gînd, cînd întîlnește un adversar cîntîndu-și romanța subt un balcon asupra căruia ar avea drepturile primului ocupant, el nu se mai simțea la ... și seducțiunea lui Lovelace o pierduse în reflexul unei oglinzi, acum douăzeci de ani. Natura însă, văzînd nehotărîrea lui, ca să-l farmece și mai mult, dădu drumul vîntului, care, trecînd peste cerdacul unde surîdea așa de grațios vecina, îi mișcă șuvițele brune de pe frunte, scutură capetele florilor din răvare ... un rîset clar perlă între flori și adorabila siluetă a celei de pe urmă eroine pieri din cerdac... Și trist ca bietul Schlemihl, cel ce nu-și pierduse umbra, dar se pierduse pe el însuși, își dezlipi fața boțită de pe ostrețe și plecă cu pasul tărăgănat spre lumea ...
... târguri și orașe, cetăți, turnuri înecate, Se văd numai când prin nouri își fac fulgerele loc. Dumnezeu apucă-n mână paloșul de răzbunare, El e mult-îndurătorul, dar și drept-judecător, Vrea să pedepsească lumea pentru-a sfintei legi calcare, Și sumețul om să vadă că-i un vierme ... ce era pe lângă sine. Lumea, viforul, potopul, viață, moarte a uitat. Nimic altă el nu vede decât pe-a sa mult-iubită Și-n vederea astă tristă în inima lui simțind O durere mult mai crudă decât moartea cea cumplită, Fața ei muiată-n lacrimi o sărută suspinând, Zicând: “Draga mea Selmină! ah! rogu-te, te trezește, Fie ... viață, Se uscă precum și roua, și cât și dânsa trăi. Dumnezeu acest puternic, a cărui suntem lucrare, Pedepsește pe dreptate pe omul cel vinovat; El ne-au făcut, el ne pierde. — Să ne plecăm cu răbdare, Neuitând că el de este drept, e și mult-îndurat — Ca un stăpân și părinte ceartă, dar și miluiește, Pentru noi, a sa zidire, îngrijire va avea, El o vecinică viață ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda IV
... a neștiinței noianuri scăpând, Se-nalță la cer cu agerul gând. A lui întuneric ș-a ei strălucire Văzu Babilonul cel cu zidul lat, Noroadele acele fără cârmuire De ea îmblânzite, la ea s-au plecat. Schiții cei sălbatici și tracii cumpliți, Sunt puterii sale marturi ... unui singur ceresc împărat. Iubim judecata acea cu dreptate, Iar pâra urâtă nu o suferim, La războaie mergem în oști regulate; Prin agere sfaturi mai mult biruim, Pereți de aramă cu pumnul sfărmăm, Și după voință focul prelucrăm. Mâinile lui Joe nu-s mai de minune Decât ale noastre. Cu fulger ...
Nicolaus Olahus - Elegia la mormântul lui Erasmus din Rotterdam
... lume N-a mai putut încăpea geniul său strălucit. Anii târzii, ce-ndeobște slăbesc ale minții podoabe, Lui i-au sporit și mai mult rodnicul minții belșug. Să mai înșirui pe rând însușirile sale alese? Nimeni în stare nu e să le înnumere, cred. Căci după cum biruiește soarele ... cucernic talent. Ele redau neclintita-i credință și firea-i curată. Chipu-i, ce parcă e viu, și trăsăturile lui: Ele ne-arată și drumul cel drept înspre culmile-nalte Ale-nstelatului cer ce-i pregătit celor buni. Iar dacă vrei a afla de ce-nlăcrimați mi-s obrajii ... a lumii întregi scumpă podoabă răpi. Scrieți dar, ceată sfințită a barzilor, triste distihuri, Plângeți, o, Muze, iar voi, Grații, bociți pe cel dus, Căci răposat-a Erasmus, de-a părinților noștri Gură slăvit, a pierit gloria lumii întregi. Ce fericit aș ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Domnul Vucea
... școală și mai naltă, și citea pe cărți cu oameni cu pantalonii scurți și umflați, cu pălării mari, cu funde la ciorapi, cu săbiile mai mult scoase decât în teacă. Mi-aduc bine aminte că unul sărea de la al cincilea cat, și c-o mână își ținea pălăria. Grozav îi ... tabla lui Pitagora. Mă învățase și istoria cu șase domni vestiți: Radu Negru, de care aș fi jurat că fusese român neam de arap; Mircea cel Bătrân, în capul meu, se încurca în barbă; Alexandru cel Bun, ala vodă, vezi; Ștefan cel Mare de care râdeam să mă prăpădesc, gândindu-mă că fusese așa de pitic că aprodul Purice se pusese piuă ca el, Ștefan cel Mare, să încalece calul; Mihai Viteazul mă făcea să tai cu nuiaua vârfurile de știr de urzici când îl spuneam pe dinafară; și, în sfârșit ... Mulți ani l-am visat. Chiar acum îl văz înaintea ochilor. Scund, grăsuliu, cu părul mărunt și încărunțit, cu barba ascuțită, potrivită din foarfecă, mai mult albă, și albă ca zăpada în vârful ei netezit; niște ochi verzui, mici și repezi; o față gălbuie, curată și fără pic de sânge. Iarna ...
... a măgulit, În toate a făcut cercare, Și cunoscându-le deșarte Acum el s-a ascuns departe. Dar focul nu mult va fi stins, Curând îl vom vedea aprins. Zamfira Iubite! spune ce gândești, Sau iarăși tu acum dorești De lume mare și de târguri? Alecu ... Voiesc cu tine să împart A mea din lume izgonire Și voie bună și mâhnire. Moșneagul Măcar că tu ai petrecut Între norodul cel bogat Și cu știință luminat, Tot ne iubești pre noi prea mult, Însă nu-i pururea plăcut Și traiul nostru, la acei Ce-n desfătare au crescut. Eu știu de la părinții mei O din vechime povestire ... Dar cum mai înainte ea Pe mine tare mă iubea? Moșneagul Ascultă, eu să-ți spun de mine: Și eu în lume am iubit Mai mult pot zice decât tine, Nemăsurat fiind robit, Cunosc această pătimire Întâi țin minte eu abia. Pe Dunăre când nu avea Moscalii încă stăpânire. Pe când ... pân' la ai zilei zori. Pe ceriu stele scânteiază Cu strălucitele lor raze. Țiganii toți au adormit; Alecu vis prea greu visează Și se trezește mult ...
... a măgulit, În toate a făcut cercare, Și cunoscându-le deșarte Acum el s-a ascuns departe. Dar focul nu mult va fi stins, Curând îl vom vedea aprins. Zamfira Iubite! spune ce gândești, Sau iarăși tu acum dorești De lume mare și de târguri? Alecu ... Voiesc cu tine să împart A mea din lume izgonire Și voie bună și mâhnire. Moșneagul Măcar că tu ai petrecut Între norodul cel bogat Și cu știință luminat, Tot ne iubești pre noi prea mult, Însă nu-i pururea plăcut Și traiul nostru, la acei Ce-n desfătare au crescut. Eu știu de la părinții mei O din vechime povestire ... Dar cum mai înainte ea Pe mine tare mă iubea? Moșneagul Ascultă, eu să-ți spun de mine: Și eu în lume am iubit Mai mult pot zice decât tine, Nemăsurat fiind robit, Cunosc această pătimire Întâi țin minte eu abia. Pe Dunăre când nu avea Moscalii încă stăpânire. Pe când ... pân' la ai zilei zori. Pe ceriu stele scânteiază Cu strălucitele lor raze. Țiganii toți au adormit; Alecu vis prea greu visează Și se trezește mult ...
Mihail Kogălniceanu - Dorințele partidei naționale în Moldova
... a venit. Astăzi nu se mai atinge numai de îndreptarea abuzurilor și de izgonirea săvârșitorului lor. Căderea acestora îi ca și împlinită. Însă o chestie mult mai mare se ivește: regenerația Moldovei îngenuncheată sub Mihail Sturdza v. v., înzestrarea ei cu instituții analoage cu epoca noastră. În ființa a ambelor ... și cu crude jertfe au știut a le păstra, și pe care și noi vroim a le lăsa întregi strănepoților noștri. Cel mai sfânt din aceste drituri este neatârnarea noastră dinlăuntru și prin urmare autonomia. Această neatârnare a fost întâia condiție a următorului ... la Poartă, va fi ajutor cu oștile sale la slujba împărătească. Acestași tratat s-a mai întărit și la 1530 de către Soliman cel Mare și toate hatișerifurile și firmanurile Porții în urmă slobozite s-au întemeiat pe acesteași capitulații; acestea asemene s-au cunoscut și de toate tratatele ... ne apăra și cel mai sfânt drit, ce este n eatârnarea noastră dinlăuntru . În adevăr, lasând a vorbi de tratatul încheiat între Petru cel ...