Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ CA SĂ
Rezultatele 441 - 450 din aproximativ 1500 pentru FĂRĂ CA SĂ.
Mihai Eminescu - Povestea Dochiei și ursitorile
... naltu-i, cât de mare, Nicăieri nu vezi cărare, De și-ar pierde urmele Ciobănași cu turmele. La temei de codri deși Nu-i cărare ca să ieși, Ci-i rariște de brazi Și un ochi voios de iaz Și doi tei ca niște frați, La tulpină depărtați, La vârfuri amestecați. Iar la umbra celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade de pe ei Scuturată, resfirată ... ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încungiurând Și din gură-ncet cântând. Una-i zice: Â Drag băiat, Să fii mare împărat, Căci așa fel ți-a fost dat. Alta-i zice: Â Să fii tare Fără de asemănare, Cum nu e viteaz sub soare. Zise-a treia: Â Fii cuminte În purtare și cuvinte, Și isteț să fii cu duhul, Cum e luna și văzduhul. Â Ah, mai stați, mai stați o clipă, Nu-i dați daruri ce în pripă Sunt supuse ... eu tot voi împlini. Zâna pe copil se pleacă, Ochi-n lacrimi i se-neacă Și ea zice-încetișor: Â Nani, puișor, Cerul, când o să te scoli, Ți-o trimite soli, Căci ți-e dat acum de soarte Viață fără ...
... a dreapta tot râde, iară cu cel de-a stânga tot lăcrămează neîncetat. În zadar se întreba È›ara, că oare ce lucru să fie acela, că ochii împăratului nu se pot împăca unul cu altul. Dacă mergeau voinicii la împăratul, ca să-l întrebe, el zâmbea a râde È™i nu le zicea nimic. AÈ™a rămase vrajba dintre ochii împăratului o taină ... È›i-oi spune dar treaba cu ochii mei. Vezi, ochiul acesta râde de bucurie, când văd că am aÈ™a trei feciori ca voi; iar celălalt plânge pentru că mă tem că voi nu veÈ›i fi în stare să împărăÈ›iÈ›i în pace È™i să apăraÈ›i È›ara de vecinii cei vicleni. Dacă-mi veÈ›i aduce însă apă de la fântâna Zânei Zorilor, ca să mă spăl cu ea pe ochi, îmi vor râde amândoi ochii, căci voi È™ti că am feciori voinici, pe care mă pot răzema. AÈ ... unde È™i care e calul acela. După aceea încalecă È™i te du. Petru mulÈ›umi de învăÈ›ătură È™i apoi se duse, ca ...
Ioan Cantacuzino - Satiră Omul
... a sa vină. El, ce are nu-i ce-i place, Pofta-i crește, nu-i dă pace, Or el ceva ce dorește : Cu sudoare să strădește Mii dă ani să n-aibă voie De-a trăi fără nevoie. Nici acesta n-o gîndește [ Cît tră ]iește să trudește. [ Nevo ]ia-l poartă mai tot dă nas, Iar zavistia leac nu-i dă pas Ciuda foarte îl pișcă rău, Drag argind stă-n ... pîravea, Cît să mișcă, de acolea. Iar mîndria frumoasă, E la dînsul tot dă casă. Iată multu fericitu Și decît bou, mai cinstitu. Dar boabele fără seamă, Că-i mărețu nu bag seamă, Brînci lui dau fără dă veste Și lui spun prea rea poveste. El ce zice că-i iconit, Asemenea și nimerit. Ca ființa cea prea naltă, Ticălosul broască-n baltă. Nici rușine, nici simțire, Să priceapă c-a lui fire Este nimic, nimic curat, Să curmeze în lăudat. El dă va vrea a fi ticnit, Va viețui mai nemîhnit. Părăsească dășărtăciuni, Tresuri și mult minciuni. Gură cască nu ... ...
Petre Ispirescu - Fata săracului cea isteață
... nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineața până seara târziu, alături cu muierea, de-i treceau nădușelele, și ca să dea și ei în spor, ba. Se ținea, vezi, norocul după dânșii ca pulberea după câini, cum se zice. Umblau cu tărăbuțele de colo până colo, și ca să se statornicească și ei la un loc, nu găseau. Căci cine era să-i priimească pe ei, doi calici, cu leaota de copii după dânșii?! Adică uitasem să vă spui. Aveau acești oameni o spuză de copii. Din acești copii, cei mai mari erau numai fete, iară băieții erau mărunței și stau lângă ... l întrebă ce are de este așa de trist? - Ce să am, fata mea? Iacă păcate de la Dumnezeu. Boierul ne-a îndatorat să-i ghicim niște întrebări pe cari nici oamenii cei procopsiți nu i le-ar putea spune, necum un sărman prost ca mine. - Ci spune-ne și nouă, că doară d-om putea să-ți dăm vrun ajutor. - Ca ce ajutor ați putea voi să ...
Ion Luca Caragiale - Politică și cultură
... Asta e bine; asta dovedește netăgăduit eficacitatea principiului naționalităților pentru propagarea civilizațiunii. Experiența făcută cu tânăra Românie va fi desigur un îndemn pentru diplomația europeană să urmeze mai departe cu aplicarea acestui roditor principiu, și întrucât privește pe celelalte mici naționalități rămase încă fără stat particular. Dar, ca toate principiile, și acesta de care vorbim are un mic inconvenient, neglijabil fară-ndoială, însă destul de caracteristic pentru a merita să fie constatat. Constatarea aceasta ne va desluși oarecum un fenomen ciudat în viața noastră publică, anume, lipsa aproape completă de producțiuni literare și artistice de ... a politicii la noi: viața noastră publică nici nu are o altă arenă. Un cap'd'operă, un monument, presupunând că ele ar răsări așa ca prin minune din pământ, n-ar avea puterea să miște câtuși de puțin spiritul public, absorbit cu totul de rezultatul unor alegeri parțiale din cine știe ce provincioară. Are publicul cap să mai citească un roman, să mai privească o pictură, să mai asculte o tragedie când încă nu se știe dacă d. cutare sau cutare mai rămâne sau nu în minister? Câte inteligențe frumoase și cu ... ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură în 26 a lunii lui octomvrie, asupra cutremurului și a marelui
... precum pentru ascultarea aceasta și neascultarea ni-o însemnează în pildă Mathei evanghelistul, zicând, cum că un om avea doi feciori și unuia și zicea să facă voia lui și să făgăduia, iară nu o făcea; și celuilalt îi zicea, și el nu să făgăduia și făcea. Așa iaste de bun și de drept tatăl tuturor, Dumnezeu, cât toate zidirile, ca niște faceri ale lui le-au născut și bunătatea o face întocma, la toate, după vredniciia a fieștecăruia. Drept aceia va să cinstiască pre îngeri, ca pe niște zidiri mai aproape și fără de trupuri, ce strălucesc cu nemurirea, va să cinstească pre oameni ca pre niște chipuri ale sale, va să cinstească cĂ©le neînsuflețite, adecă ceriul și pământul și toate câte-s pre dânsul. Și iaste cinstea cea mai aleasă la acĂ©stea toate îndoită ... ce era de fața, cum că nu poate; a treia, că de ar fi fost deșteptat, nu l-ar fi rugat ucenicii și să-i zică: Doamne, mântuiaște-ne pre noi, că perim. Iar incâș să mai zic și alta, ca doară s-ar cuveni. Domnul nostru Hristos, ca un Dumnezeu adevărat, iaste mai nainte cunoscătoriu și cunoștea împuținarea credinții ce avea apostolii; și pentru aceasta au dormit și s-au depărtat să se facă cutremurul, pentru ca ...
Garabet Ibrăileanu - Evoluția literară și structura socială
... în același timp, apare o literatură epică și didactică, cu caracter popular, scrisă de intelectuali ieșiți din popor (acolo poporul a avut putința să se cultive mai devreme), rămași legați de popor, căci în Ardeal nu existau clase superioare naționale, care să absoarbă și să "boierească" pe intelectuali. E vorba de scriitori ca Aron, Barac etc., cu opere ca: Leonat bețivul și Dorofata femeia sa, Istoria lui Arghir și a preafrumoasei Elenei, Risipirea cea din urmă a Ierusalimului etc. Deosebirea ... vechi decât ceilalți și deci mai ușoare, și păstrând viu în suflet imaginea vieții din Humulești dinainte de formele noi; trăind o viață de târgovăț fără pretenții etc.) a putut rămânea țăran, ca Slavici și Coșbuc, și a făcut excepție în epoca eminesciană. Dar ca să ne explicăm și mai bine literatura din Ardeal, trebuie să avem în vedere încă un fapt: influența "Junimii", care contribuie mult la vindecarea literaturii de o mulțime de scăderi. Așadar, Ardealul beneficiază de progresele generale ... dorința de a face din această clasă o valoare politică, încredere în rezultatul așteptărilor, așadar părăsirea subiectivismului și pesimismului, în sfârșit, stări sufletești ca ...
Mihai Eminescu - Iconostas și Fragmentarium
... N-aș fi fost supărat. Eu sunt un evreu sărac și mi-era dragă... Ce-mi pasă mie că ea câștigă bani și altfel, numai să fie și a mea... Să mi-o [fi] vândut pe jumătate preț, ca o haină veche, aș fi cumpărat-o napoi... De ce s-o închidă... ― Pentru că-i a lui... a cumpărat ... Sărmana fată, cum va fi plângând ea-n pustiu și mă va fi blăstemând, căci eu am jertfit-o pe Hagar a mea ca Iepth sin Gibud... Dar taci... să tăcem, zise bătrânul netezindu-și barba, să-mpărțim aurul ce mi l-a dat creștinul, treizeci galbeni venetici, să-i împărțim ca rude de sânge. El își ridică poala caftanului și scoase o pungă veche de piele, o puse pe masă, trase un scaun și șezu. â ... în oglindă. El se sperie. „M-am făcut Domn, unsul goimilor, el căruia * i-am vândut fata, D-zeu mă ierte. Îmi trebuiau banii ca să mă duc la Ierușalaim , căci sunt bătrân și Rabbin . Acuma m-am făcut singur Domn, mi-am spurcat copilul meu ...
Constantin Negruzzi - Amintiri de junețe
... întrebă ce am. — Gândesc la adânca erudiție a acestui dascal. — Adevărat, e un om plin de științe, și l-am poftit să vie ca să-ți dea lecții de trei ori pe săptămână. De mâine va începe. O, cât am rămas de recunoscător bunului părinte pentru această dorită veste! Îndată ... Pentru a-ți paradosi limba românească după toată rânduiala, ca să o înveți cumsecade, spre a o ști precum se cuvine, trebuie să începem de la început. Vei ști deci că limba românească are patruzeci și una de slove, care se împart în trei soiuri: glasnice, neglasnice și ... poate proforisi nici o silavi, căci ele sunt temelia limbii. Drept aceea, d-ta vei binevoi a le învăța pe de rost, pentru ca să le poți cuvânta curat și pe înțăles, pentru că văd că dascalii d-tale, grecul și franțuzul, pre care dracul să-i iaie! ț-au stricat proforaua, nu poți rosti pe î, ă, ș, ci , și altele vro câteva. Am nădejde că poimâine mi le vei ... se va putea suci ca să ...
... Vărsa-n calea noastră duioasa-i lumină, Și-n lunca pătrunsă de razele ei Zburau caii noștri cu aripi de zmei. Mergeam noi în cale ca umbre tăcute, Pe-un covor de frunze, pe cărări pierdute, Și-n tăcerea nopții ce ne-nconjura, Sufletele noastre ca și noi zbura, Zbura ca doi îngeri din stele în stele, Dându-și sărutare tainic între ele... Deodată fugarii cu ochii de foc La capătul luncii s-opriră pe loc ... sfântă uimire Ce-n suflet revarsă fiori de iubire. Spune-mi dar acuma, tu, ce ești poet, Ce poezii cântă inima-ți încet? Dacă vrei să afli taina ce mă-ncântă, Iată poezia ce inima-mi cântă: De este vreo ființă, de este vreun nume La care să se-nchine un suflet omenesc, Cu tot ce e mai nobil, mai iubitor pe lume, Cu tot ce-n omenire e mai dumnezeiesc, Tu ești ... Ș-atunci în altă lume am re-nviat deodată, Ș-un soare mai ferbinte în ceru-mi s-a aprins, Ș-o lume fără margini, frumoasă, desfătată, Ca ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Apus de soare
... firele... LISANDRA: De un balaur... Stați... A sărit tindechea [2] . ILEANA: Cu gândul la Orhei. D-a mai sări o dată, să știi că rămâi, ca mine, fată bătrână. REVECA: Ba ca mine... IRINA: Ba ca mine... BĂLAȘA: Ca voi... ca noi... ILINCA: Dumnezeu să ție pe pârcălabul Alexa din Orhei. NEAGA: Lasă focului basmul. La noapte. Vântul se umflă. Frunzele cad. Va fi numa bine: noapte, vijelie, basm, și ... l-a trecut Dunărea... Și-a pus piatra săpată unde a stat bătălia, mărturisind lumii: Aici, eu am fost frânt, să cunoască și să știe toată suflarea din țară că a fost cu voința lui Dumnezeu ca să mă pedepsească pentru păcatele mele, și lăudat să fie numele lui în veacul vecilor. TOATE: Amin! REVECA: În patruzeci și șase de ani, treizeci și trei de bătălii, două fără izbândă și treizeci și una de biruinți! El să trăiască, și Moldovei i-e bine! ILEANA: Va trăi cât Matusalem, știu eu... DOMNICA: Și eu... LISANDRA: Și eu... JOIȚA: Și eu... HERA: E înzăoat ... nostru stăpân... ȘTEFAN: Pentru preaslăvitul nostru stăpân... Pentru osul lui! De câte ori îmi înfăș pulpa dreaptă zic doamnei: Oana, piciorul meu. Piciorul meu, vrednic