Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ CA SĂ
Rezultatele 451 - 460 din aproximativ 1500 pentru FĂRĂ CA SĂ.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Apus de soare
... firele... LISANDRA: De un balaur... Stați... A sărit tindechea [2] . ILEANA: Cu gândul la Orhei. D-a mai sări o dată, să știi că rămâi, ca mine, fată bătrână. REVECA: Ba ca mine... IRINA: Ba ca mine... BĂLAȘA: Ca voi... ca noi... ILINCA: Dumnezeu să ție pe pârcălabul Alexa din Orhei. NEAGA: Lasă focului basmul. La noapte. Vântul se umflă. Frunzele cad. Va fi numa bine: noapte, vijelie, basm, și ... l-a trecut Dunărea... Și-a pus piatra săpată unde a stat bătălia, mărturisind lumii: Aici, eu am fost frânt, să cunoască și să știe toată suflarea din țară că a fost cu voința lui Dumnezeu ca să mă pedepsească pentru păcatele mele, și lăudat să fie numele lui în veacul vecilor. TOATE: Amin! REVECA: În patruzeci și șase de ani, treizeci și trei de bătălii, două fără izbândă și treizeci și una de biruinți! El să trăiască, și Moldovei i-e bine! ILEANA: Va trăi cât Matusalem, știu eu... DOMNICA: Și eu... LISANDRA: Și eu... JOIȚA: Și eu... HERA: E înzăoat ... nostru stăpân... ȘTEFAN: Pentru preaslăvitul nostru stăpân... Pentru osul lui! De câte ori îmi înfăș pulpa dreaptă zic doamnei: Oana, piciorul meu. Piciorul meu, vrednic
Petre Ispirescu - Fata moșului cea cu minte
... mă ostenesc eu cu tine până să te sleiesc? Și plecă mai departe și se duse până ce dete și peste cuptor, care o strigă ca și pe fata unchiașului; ea îi zise și lui: - Da! ce-am văzut să-mi murdăresc mânușițele și să mă vâr pân tine? Și plecă înainte, până ce ajunse și ea tot la Sânta Vinerea. Acolo fu întrebată ca și fata unchiașului și priimită în slujbă, apoi maica Sânta Vinerea îi zise și ei să facă ceea ce zisese și fetei moșneagului, și plecă la biserică. Când veni Sânta Vinerea acasă, toate lighioanele, cu gâturile întinse, se plânseră că li ... leneșe: - Maică Sântă Vinere, mi s-a făcut dor de părinți, dă-mi dreptul meu, căci mi s-a urât aci, să mă duc acasă. - Du-te, fata mea, răspunse Sânta Vinerea, dară mai așteaptă nițeluș, că o să treacă o apă dinaintea portiței, aducând fel de fel de lucruri; pe care ți-o plăcea ca sÂo iei, alege; iară până atunci să-mi cauți în cap. N-apucă să
Duiliu Zamfirescu - La bal mascat
... au suferit? Ce-a rămas din vijelia inimilor ce-au iubit? Timp ! burete plin cu sucul care-aduce pacea minții ! De-aș putea să-ți umplu porii cu veninul suferinții, Ca să plîngi și tu, să suferi și să-nveți ce-i a uita, Timpule, aș rîde vesel de nenorocirea ta. Astfel dar ședeam pe-o bancă cugetînd; cum stam pe gînduri ... astăzi, mai cîntat numai de vînt. — Tu, la bal? Tu, vii să-ți cauți fericirea ta la baluri? Vii să te îneci în lume ca un val în alte valuri? Vii să-ți scuturi de pe aripi praful florilor cerești? Ca în schimb să strîngi tot praful mișeliilor lumești? Ea tăcea... dar mîna-i albă se-ncleștase de-a mea mînă Și simțeam, simțeam că-asupră-și ... o umbră: — Voi a te mai revedea ! Ea, încet, își scoase masca... De-aș trăi șapte viețe Și de-aș fi menit să sufăr șapte grele bătrînețe, Toate strînse-ntr-o durere, nu m-ar întrista mai mult Decît hohotul pe care fui silit ca să-l ascult. Era alta; era slută; era strîmbă, ca o cîrjă;
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Munca creatoare și munca-exercițiu
... s-o înlăture. La această concluzie, care pare la întâia vedere foarte stranie, Ferrero ajunge prin faptul că face o deosebire adâncă între munca intelectuală ca exercițiu, mai mult automatic, și munca intelectuală adevărată , cum zice el. Fără ca să fim de-o părere în totul cu Ferrero, această clasificare a muncilor ne pare fericită, numai noi am da alte nume la aceleași ... această lumină și o răspândește între oameni și între generațiile succesive de oameni. Care din ele e mai importantă, ar fi de prisos de discutat: fără una și fără cealaltă n-ar putea să existe cultura omenească, și dacă munca creatoare e mult mai prețioasă, e prin faptul că e mult mai rară. De altmintrelea o diferențiere absolută a ... impresionat de ele și, se înțelege, în acest tânăr se naște o dorință de a imita pe Eminescu. Pentru aceasta tânărul nostru începe să recitească, să aprofundeze, să studieze o poezie după alta și se oprește, spre pildă, la una cum e Sara pe deal. Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele ... Și pentru aceasta a devenit Eminescu celebru. Pentru ce? Doar că a spus-o în versuri. Atunci încearcă și tânărul nostru
Emil Gârleanu - Cât un fir de neghină
... gânganie mică, fără strălucire, rotundă, ca o sămânță. De unde venea? Din iarbă; ținea minte că se trezise sub o rochița-rândunicii . Dar încotro avea să se îndrepte? Ei, asta era greul! S-a coborât de pe frunză și-a purces să caute din nou furnica. A umblat încoace, încolo, — furnica nicăieri. Altele a întâlnit, dar grăbite. Furnicile nu prea stau de ... parte un cărucior cu copii. „La ce m-a lăsat Dumnezeu dacă n-am părticica mea de pământ? se întreba gângania. Unde să mă așez ca să rămân liniștită?â€� Atunci în față i se ridică deodată casa, locuința stăpânului grădinii. „Sus, acolo, trebuie să fie bine... dar e prea înalt.â€� Să se ridice cu cumpătare. Întâi zbură pe vârful unei gherghine; de acolo, pe-un copăcel, pe-un călin; pe urmă, pe iedera dimprejurul balconului. În ... ei pe lume?... În clipa aceea gâza prinse cu ochișorii o semene a ei zburând pe sus, căutând poate un loc de scăpare ca și dânsa. Dar nici n-apucă bine să se uite la ea, când, ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fata moșului
... spune câte ceva, da mai altfel, nu ca nea Tămădueanu. — Hai să spunem ghicitori, zise Doroftei, începând a cânta, legănând capul, cam fără voie, aci pe-un umăr, aci pe celalt. Și lumea se grăbi a-i da de nimic ghicitorile lui. — Bulgăraș de aur ... bine am fi săraci lipiți, fără petic de cămașă în spinare. Barem atunci ne-am trudi pentru gură. Dar așa, bogați, putrezi de bani, și să n-avem noi un copil măcar care să ne zică "tată" și "mamă" și să ne închidă ochii când o fi să ne ducem?... — Lasă, femeie, grăi unchiașul, nu te mai amărî, că o da Dumnezeu să dobândim și noi unul... Cine știe... Minunile de-aia sunt minuni... — Aida-de, dacă n-a dat Dumnezeu până acum, nu mai ... roti a doua oară și se prefăcu într-o ciută, se roti a treia oară și se prefăcu într-o fecioară albă ca laptele, cu părul ca un abur auriu. — Intră, îi zise ea, intră, că trebuie să fii om bun, altfel, fără
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Odinioară
... câștigat bune părăluțe. Dar tu, când ne-i întinde halageaua nunții? Și așa, cu una, cu două, până le dădea de rost, apoi toate alergau, ca un stol de vrăbii speriate, care încotro ședeau, ca să spuie veste bună și noroc pe la cei de-acasă. Chiaburii se înmulțeau. Copii rumeni și bucălați goneau cu ghiozdanele la școala din curtea bisericii ... lună dascălului Nicuță și să învețe slove noi, să citească pe felurime , să scrie pe platcă și, hei! mai târziu, să învârtească tocul pe hârtie, ca niște logofeți. În serile de vară, mai ales pe lună, toată mahalaua ieșea pe prispă ori pe laița de lângă poarta mică, și poveștile începeau ... De-atunci tot să fi trecut cincisprezece ani de zile. În ziua de azi, bătrânii s-au dus după tărâmul ăsta. Casele vechi, nespoite, dărâmate, fără garduri, mărturisesc că sărăcia s-a încuibat în locul belșugului de-odinioară. Azi tot e de-a valma, căci toate sunt ... sunt pustii. Abia câte un câine pocâltit mai hămăie și te vestește că e la locaș de om. Copiii sunt galbeni și slabi, zdrențăroși și fără ...
Ion Luca Caragiale - Câteva păreri
... și judecăți ale altuia. Într-un sâmbure viața stă ascunsă vreme îndelungată, pândind, cu o răbdare mai presus de multe încercări, condiția exterioară propice pentru ca să țâșnească la lumină, să încolțească, să crească, să dea roade și semințe altele pentru o mai departe viață. Ceea ce sunt căldura, lumina și umezeala pentru sămânță este priceperea și judecata omenească pentru ... cazul de distrucție marerială completă. Cărțile unice din biblioteca Alexandriei, templul minunat de la Efes și altele s-au dus de-a binele fără putință de reîntoarcere, ca și boabele de grâu dintr-un lan dat pradă flăcărilor. * Dar să ne întoarcem la talent. Ce este talentul? De! aceasta este nu prea ușor de spus, dar poate nu de tot imposibil. Mai întâi, nu trebuie ... l-a mulțumit atâta? Poate, cum am zice, să ne întoarcă în afară și nouă ceva din iritarea lui interioară, care pentru noi, oameni ca și el, cu suflet ca al lui, este cel mai important fenomen al naturii? Desigur că nu. Oare de ce? Fiindcă, deși este înzestrat cu facultatea iritării aceleia, ca noi toți, nu are darul, virtutea,
... urmă, se uită înapoi și, când colo, vede un ostaș mătăhăind pe drum în toate părțile. — Doamne, zise atunci Sfântul Petre, speriat: ori hai să ne grăbim, ori să ne dăm într-o parte, nu cumva ostașul cela să aibă harțag, și să ne găsim beleaua cu dânsul. Știi c-am mai mâncat eu o dată de la unul ca acesta o chelfăneală. — N-ai grijă, Petre, zise Dumnezeu. De drumețul care cântă să nu te temi. Ostașul acesta e un om bun la inimă și milostiv. Vezi-l? Are numai două carboave la sufletul său; și, drept cercare ... genunchi dinaintea lui Dumnezeu și a zis: — Doamne, dacă ești tu cu adevărat Dumnezeu, cum zici, rogu-te blagoslovește-mi turbinca asta, ca ori pe cine-oi vrea eu, să-l vâr într-însa; și apoi să nu poată ieși de aici fără învoirea mea. Dumnezeu atunci, zâmbind, blagoslovi turbinca, după dorința lui Ivan, și apoi zise: — Ivane, când te-i sătura tu de umblat prin lume ... ațipească, deodată se aud prin casă o mulțime de glasuri, care de care mai urâcioase: unele miorlăiau ca mâța, altele covițau
George Coșbuc - Tulnic și Lioara
... Căci Stâlpeș avea doamnă pe Lia și avea O fată, numai una, iar fata se numea Lioară, după gândul frumoasei doamne Lia, Cum tot dorea să poarte un nume ea cu fiia. De-a fost împărăteasă femeie-ntre femei Și-a fost fără păreche pe vremurile ei De blândă și frumoasă și-n vorbă ca vioara, De trei: ori, ba de șese, de zece ori Lioara Cu multa ei frumsețe pe mamă-sa-ntrecea! Avea doi ochi albaștri, ca ceriul, și avea Obraz rotund și rumen, și plete-avea bălaie Pe umeri doi lucerferi de-o nobilă văpaie Păreau că-i joacă tainic și ... pe-al spadelor tăiș, Să pot tăia cu ele cum vreau de-ndemânatic, Un cal, apoi voi prinde pe cel mai furtunatic, Și voi zbura ca vântul, ca gândul de turbat, Și voi răpi pe fata lui Stâlpeș împărat! Trei zile numai! Vreme destulă-i doară asta! Trei zile, și-n palaturi aduce ... și șepte de munți era durat, De-abia primi cuvântul de fata-mpărătească, Când el a fost de-a una gătit ca să ...
... Împrejurimea a cuprins. Și în cununa strălucirii Mărețul soare se ivește, Și-n Tibru focul oglindirii Luciri de aur risipește. Se scoală Roma zgomotoasă... Ca moartea tinerei să vadă, Mulțimea ei gălăgioasă Ticsește circul tulburată. În haina sa împărătească Cu aur numai și argint, În gloata lui prietenească, Neron s-a așezat ... de-odată Se cască ușa, scârțâind, Și-n țarc tigroaica-naintează Cu pași ușori, voioasă. În urma ei, cu crucea-n mână, Cu haine albe, fără teamă, Ieșit-a tânăra creștină, Împăciuită fără seamă. De-odată via tulburare Se schimbă în adâncă pace. Albin uimit, fără mișcare, Stă ca o umbră, groaznic, tace... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Și glasul sfintei în tăcere De-odată-n circ a răsunat: V — ,,Eu gura mea tremurătoare N-oi ... moare Pentru al său Mântuitor; Și într-acesta ceas de moarte, Iertând chinuitorii mei Eu rugăciunea mea, ce arde, O duc în ceruri pentru ei... Să-i ierte dar Mântuitorul Pentru sfârșitul sângeros, Primească-i Răscumpărătorul În marea turmă-a lui Hristos! Lumina-nvățăturii sfinte Ce focul dragostei aprinde ... ...