Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI JOS
Rezultatele 451 - 460 din aproximativ 777 pentru MAI JOS.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Domnul Vucea
... nepăsător, iar mie îmi treceau fiori reci d-a lungul spinării, căci eu credeam pe profesor atât de mare, că mi-l închipuiam mai mare și mai tare ca tata chiar... Doamne, dar dacă, în loc să ia pisica de coadă, m-o înhăța pe mine d-un picior?... Se ducea chieful ... sfinți, îngeri, draci, cai și balauri. Veni și ziua de Școală domnească. Abia se luminase. Mă deșteptă frate-meu, care învăța la o școală și mai naltă, și citea pe cărți cu oameni cu pantalonii scurți și umflați, cu pălării mari, cu funde la ciorapi, cu săbiile mai mult scoase decât în teacă. Mi-aduc bine aminte că unul sărea de la al cincilea cat, și c-o mână își ținea pălăria. Grozav ... ar fi oprit nimeni din turuială. O ziceam dintr-o răsuflare. Ba uneori uitam să întorc foile și tot nu făceam greșală. Frate-meu mă mai învățase cele patru socoteli și fracțiile. Ce știam mai bine era tabla lui Pitagora. Mă învățase și istoria cu șase domni vestiți: Radu Negru, de care aș fi jurat că fusese român neam de ... ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. C.
... Căutând câte-un fraz nobil, știe numai Dumnezeu! Nu gândi cu toate-acestea cum că mă gătesc să cânt Slava vremilor trecute, veacuri care nu mai sânt, Sau să laud pe vitejii fii ai vechii libertăți, Care cu fierul în mână, pe zidul sfintei cetăți, Pentru a unei cruci ... Frați a căror neunire a avut sfârșit amar. Pe o margine e zimbrul, iar pe alta un vultůr, Care nici nu mai visează de al Tibrului murmůr, Care sub o nouă formă și numire ce-a luat, Ca mulți, cântecul, purtarea și năravul și ... prost, Nu se zice p-aste țărmuri, unde omul liniștit, Se-ngrașă în neștiință, ca în veacul aurit. Dar destul, iubită muză, stai să te mai odihnești, Că puterea-ți este slabă, și cam lesne ostenești. Și tu, înțelept prieten, care-adeseori mi-ai dat Povețe folositoare ce eu nu prea ... merită a dobândi, De se vor pune vreodată în cumpenele cerești, La porĂle veșniciei, purtările omenești, Adio! de ale mele nu-ți mai vorbesc rătăciri, Singur pricină adesea mi-am fost de nenorociri, Măcar că și a mea soartă, care nu prea mi-a zâmbit ...
George Coșbuc - Pe pământul turcului
... până la glezne, Batăr că eu n-am năravul să mă spariu așa lesne! El se roagă plin de milă; ea pe-ncetișor devine Tot mai blândă, mai domoală, până ce-i vorbește-n fine: D-apoi, bade, vino-n casă, căci vezi cum e frig aci! Străinul încet răspunde: Aș veni, cum ... Nu, bădiță! Nu-i acasă. N-ar mai fi să calce satul! Vină-n casă fără teamă, că-i un mut și-un nătărău: Cel mai nătărău din țară și lumea lui Dumnezeu! Dar străinul nu voiește din podeț să se coboare Nice pentru lumea toată. Vai, nătâng ești, bădișoare! Vină ... bați cu fălcile o dată. Omul meu o ia vulpește, și a sale-mbucături, S-ajungea una pe alta pe grumazi, prin călcături. Mai la capăt zice dânsul: Mi-aș lua două plăcinte, Care-au mai rămas, în traistă, vreu să am ceva merinde, Căci plec mâine dimineață. Mâine seară unde-i fi? Îl întreabă Veronica. Dar eu nu știu, poate ... l-ar bate nouă stele, Bată-l praporul și crucea și blăstămul maicei mele! De poznit el n-are capăt și ca dânsul nu găsești Mai năprui, ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ștefan și Radul
... Tatăl Cel Sfânt Ce-i în cer și pe pământ! Ștefan-Vodă, cum vedea, Iute paloșul scotea, Și de feru-i oțelit, Pe unde-i mai ascuțit, Măciuca s-a poticnit; Ș-apoi iată Că dodată Dintr-o singură bucată Două țăndări se făcea, Una-n dreapta se ducea ... că cine-i pui de zmeu, Fie greul cât de greu Mi-l ajută Dumnezeu; Și când doi români se bat, Nu-i nici unul mai bărbat! III Pe cel pisc perdut în nor, Stă un șoim nemuritor, Care-și aducea aminte Multe zile denainte, Căci trei veacuri au trecut De ... bătrân, Frate neamului român, Se uita de sus cu jale La cei doi voinici din vale, Și-și grăia în graiul său: „Când eram mai tânăr eu, Moldovenii Și Muntenii, Ardeleni Și bănățeni Încă nu erau pe lume, Toți purtând un singur nume... Dare-ar Domnul să mai dea Iar așa să-i poci vedea! Ștefan-Vodă năzdrăvan Auzea pe cel șoiman: Auzea frate pe frate; Și dând arma după spate, Zice: â ... domnița mult îmi place!“ — Taci, Ștefane, barbarie, Pe Măria n-o dau ție! — Nu fi câne, Radule, Radule fărtatule! Ți-am ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Două lacrîmi
... Cine mă ținea legat? Nu puteam să mă mișc. Să nu fii liber cînd alții se bat... Grele sînt lanțurile... Oh ! libertate, nimic nu e mai scump ca tine ! A doua zi sării în picioare. Lanțurile căzură răsunînd sinistru. Eram liber ! Ce fericit e omul liber... A, nu ... aplecată pe un mormînt, smulgea bălării, și cînta, și bocea. Cînd mă văzu, tresări. Se uită lung la mine. Se rumeni, apoi plecă ochii în jos și-și scutură mîinile. — Ce faci aici, surată? o întrebai eu, și mi se bătu inima. Genile i se lipiră de frunte. Ce ochi ... și plecai ca să nu turbur odihna morților și a unui suflet plin de restriște. A doua zi mă sculai și mai de dimineață. Pe același drum. Și iar auzii glasul, și mi se păru și mai trist... și se duse tremurînd și mai departe. Într-o clipă fusei pe platou. Ea smulgea bălăriile de pe două morminte alăturea cu celelalte. Și crucile de lemn nu erau așa de ... platou. Ascultai. Nimic. Oltul venise mare. Ca un popor revoltat. Ce trist se grămădesc crucile împrejurul bisericii... Unde era acel glas tremurător și melancolic? Nu ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie
... buze-năbușite, Cu palpite pentru-oricine — cunoscut — necunoscut; Seara este-o îngrozire pentru unele din ele, Nededate încă bine cu mârșavul povârniș; Altele, mai decăzute, mai deprinse, sau mai rele, Râd de cele care-au lacrimi sub al genelor umbriș... Lacrimi?... Nu mai știu să plângă de o vreme-ndelungată... Lacrimi?... Au vărsat destule ele, care nu mai plâng... Lacrimile nu dau pâine, și nici jimbla cea uscată Nu se cumpără cu ele, dacă pică sau se strâng. A! Civilizare! Secol ... câteva cadavre vii, Mute între ele, însă, vorbărețe dacă vii... Ele toate poartă-n față ca pecetie cumplită Sufleteasca prăvălire pentru veci întipărită... O femeie mai bătrână le dezmiardă părintește -- Lina este deocamdată mai frumoasă, — ș-o iubește Deocamdată, dintre toate, într-un chip deosebit... Însă nu disprețuiește nici pe Mimi — o nebună Ce știind ca să ... Nu! Victoria cea mare, bătălia câștigată Nu este decât podoaba tinereții, dezbrăcată Pe un corp ce i se dase pe-o monedă de cinci lei. Mai veni puțin la urmă un bătrân uitat de vreme, Rămășița lui de zile ca să-și dea mai
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Iancu Moroi
... directorului? Cu ce să mai fac față... Dumnezeu știe! În vorbele lui Moroi era atâta durere și dezgust laș, încât ar fi mișcat pe cel mai împietrit om. Mânia Sofiei amorți o clipă, se prefăcu în milă, dar într-o milă rea, care înveninează fiindcă împiedică de-a vorbi ... în mâinile încărcate cu inele. Suspinele ei sugrumate și repezi izbeau adânc, ca niște alice, în inima lui Moroi, care bătea din ce în ce mai violent. Se sculă în picioare. Slab, aiurit, păși ușor, de teamă de-a nu se frânge de la încheieturi, și îngenunche la picioarele ... bătut, șopti, mângâind-o: — Dacă vrei tu... Dacă zici tu... Dacă nu se poate altfel... Îmbracă-te, dragă Sofi, să mergem... Cum poftești... Nu mai plânge... Știi că-ți face rău... Și mângâierile lui monotone îndrăzniră a i se apropia de umeri. Când își plecă buzele, uscate și ... registrelor. Plecă fruntea pe genunchii ei. Sărută de mai multe ori în același loc, și de plăcere, și de greutatea de-a-și mai ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la sfinții și întocma cu apostolii împăraț Constandin și Elen
... de înălțimea credinții lui Constandin? Și cine poate măcar cu mintea să te ajungă? Și de vrĂ©me ce atâta credință au arătat credinciosul împărat mai înainte de a să îmbrăca cu haina cea luminată a credinții prin botez, socotiț de vedeț la câtă înălțime s-au ... marele și întocma cu apostolii în credință, socotiț cât s-au înălțat în smerenie, care iaste roada credinții. Socotiți pre preaslăvitul împărat că au numărat mai mult biruințe și pohfale decât zile a viețui lui. Socotiț îndestulata lărgime a stăpâniri lui, carĂ© începea de la răsărit și ... dascali ai smereniei, veniț, zic și vă minunați de smereniia împăratului celui ce iaste întocma cu apostolii; mărturisiți cum că au ajuns până la nu mai înainte. Pentru căci voi de aț și înfrânat dobitoceștile patimi ale trupului, de ați smerit trupul, de aț lepădat deșărtăciunile pohtelor, de ați iubit ținĂ ... marele Constandin în luciul lumii aceștiia, împărat mare, stăpânitor lumii, cu domnie lată, cu stăpânire desăvârșit, cu mărire nespusă și să nu să mândrească, ci mai vârtos să se arate desăvârșit pildă smereniei. Nu iaste minune minunilor? Nu iaste semn de mare sfințenie? Nu iaste dovadă a unui dar ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI
... petrecând o viață săracă, ticăloasă, Alții treizeci ani îți trebui să-ți poți ajunge scopul; Când ești acum cu totul de vârstă gârbovit. În cea mai naltă treaptă să zicem c-ai ajuns Și numai țarul este mai mare decât tine; Ca viermii la picioare-ți norodul se târăște; Cu o căutătură împrăștii întristări, Cu alta fericire și bucurii reverși, Și toți ca ... veci nu se întoarce! Deci pentr-o mică plată de ce atât necaz? De ce-așa scumpe zile să pierdem în zadar? Să nu cercăm mai bine ca să stârpim sămânța Năravurilor rele din inimile noastre? S-umblăm după zadarnici măriri și bogății, Ca câinele povestei ce carnea lepădă Voind să ... deșartă umbră? A noastră cea mai mare podoabă e virtutea. Apoi o liniștire a duhului doresc, Dar însă libertatea o prețuiesc mai mult. Acela ce petrece în slavă și avere De aste trei mari bunuri lipsit purure este, Deși că le va pierde el grijă n-ar ... să-l bată un pedagog cu vergi, De mârșave deprinderi să-l poată dezbăra. Silven când vindea untul într-un paner pe piață Era mult mai ferice și se hrănea ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Neghiniță
... văzut ce-ți trec prin minte... — Ei, aș! Ce mi-a trecut? Nimic! — Nu e adevărat, răspunse Neghiniță râzând, omul spune mai puțin decât gândește. Dacă nu-ți șopteam eu că copacul uscat nu mai dă de la rădăcină, cine știe ce-ai mai fi spus... Baba se făcu ca para focului. — Zău așa... nu te rușina, mamă, nu zău... Așa e omul. Când e mic face nebunii ... văcari, măi, veniți de mă scoateți din inima pământului, că vă fac pe voia gândului! Văcarii se luară după glas, până deteră peste Neghiniță. Unul, mai rău și mai prost dintre ei, vru să-l strivească și-și repezi călcâiul din băierile inimii. Neghiniță țâști, și sări alăturea, iar văcarul, lovind cu sete pământul ... Calul nu e mai mare ca copilul? și-l încalecă copilul. Bivolul nu e mai mare ca omul? și-l înjugă omul. Munții nu-s mai mari ca oile? și-i pasc turmele. Pământul nu e mai mare ca fierul plugului? și-l despică fierul plugului. Codrul nu e mai ...
... când a ajuns la margine și-a văzut întinderea lucie de zăpadă, a-nceput să sară de bucurie: „Poate mai întâlnesc un prietenâ€�, își zise iepurașul. Și gândul îi răspunse: „Poate mai întâlnești un prieten...â€� Și iar țupai-țupai, iepurele sare vesel: „Poate dau și peste o prietenă.â€� Și gândul: „Poate dai și ... și o zbughi la goană, se prăvăli în vale, veni de-a dura ca un bulgăre, se sculă și iar se rostogoli până jos; apoi o luă de-a dreptul, tăind câmpul. Se opri tocmai în stuhăria iazului. Acolo, de-abia suflând, se ghemui cu ochii închiși ...