Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru OCHIT
Rezultatele 461 - 470 din aproximativ 1859 pentru OCHIT.
Ștefan Octavian Iosif - Regele din Thule
Ştefan Octavian Iosif - Regele din Thule Regele din Thule de Johann Wolfgang von Goethe Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Lumina literară , 17 martie 1913 Era în Thule, departe, Un rege lăudat Și căruia, iubita, la moarte, O cupă de aur i-a dat. El bea din ea la ospețe, Ținea nespus la ea, Și ochii-i mureau de tristețe De cîte ori o sorbea. Și cînd a fost să moară, Urmașilor lăsă Orașele toate din țară, Dar cupa o păstră. Acolo, pe țărmul mării, În sala din vechiul castel, Cu toți fruntașii țării La masă șade el. Bătrînul crai se scoală, Închină înc-o dat' Și-azvîrle cupa goală În valul înspumat. Cu ochii stinși sub pleoape, O vede cum căzu Luată-ncet de ape, Și-n veci nu mai
Ștefan Octavian Iosif - Trei sonete
... și politicoasă. Atunci iubita izbucni în plâns, Și-n lacrimile ce-i curgeau întruna, Încântătorul chip al ei s-a stins. O, dulcii ochi, evlavioase stele, De mă mințesc aievea-ntotdeauna, Măcar în vis mă-ncred cu drag în ele. II (Mamei sale B. Heine, născută von Gelden) Sunt ...
... povestea înainte. O notă suavă se înălța lină ca o față de madonă melancolică într-un templu curios. Grădina era un templu, și madona avea ochi
Alecu Donici - Jderul și cacomul
... nene! Îmi pare curios Ca să te văz astăzi în piele și voios; Ieri am privit, eu singur, ciudata vânătoare După cacomi: trei oameni din ochi te urmăreau Și te-ndreptau mereu Spre mlaștina cea mare; Apoi am văzut încă, cum toți la ea au stat Și te-au înconjurat. Atunci ...
Alecu Russo - Decebal și Ștefan cel Mare
Alecu Russo - Decebal şi Ştefan cel Mare Decebal și Ștefan cel Mare de Alecu Russo studiu istoric Strălucite și mult mărețe figuri sunt ale acestor doi eroi în cadrul istoric al Daciei vechi și al noii Dacii! Închipuirea se pierde în zbor, când cearcă a se urca până la înălțimea lor, și însă numele unuia dintre acești bărbați legendari este în toate gurile, pe când celălalt este acoperit cu vălul uitării. Fanatismul patriotic și ignoranța atribuie lui Ștefan tot ce i se pare minunat, tot ce-i este necunoscut; orice zidire veche, un pod de piatră dărâmat, o movilă de pământ ridicată în mijlocul unui șes întins, o ruină de cetate, biserici etc... tot, zice românul, este făcut de Ștefan vodă. Dar istoria este mai nepărtinitoare; ea ne arată imaginea maiestoasă a lui Decebal, strângând cu o mână rana deschisă în pieptul său și cu cealaltă chemând popoarele în contra poporului-rege. Ștefan e un luceafăr luminos; Decebal este un soare întunecat; însă umbra lui Decebal se întinde mai departe decât lumina lui Ștefan. Ștefan este un om gigantic, ce umple ochii; Decebal se înalță în zarea trecutului ca o zeitate nevăzută și neînțeleasă. Și ...
Alecu Russo - Palatul lui Duca-vodă
Alecu Russo - Palatul lui Duca-vodă Palatul lui Duca-vodă de Alecu Russo mai 1842 Amice, îți scriu dintr-o ruină care odinioară a fost palat domnesc: de pe o înălțime unde odinioară vegheau cete de ostași viteji, ținând ochii în calea tătarilor, și unde astăzi se îngrașă dormind câțiva călugări în compania buhnelor. Am venit să vizitez palatul lui Duca-vodă în Cetățuie, și iată ce-am găsit: Acest fost palat, ridicat spre partea zidului din față cu Iașii, este întreg de piatră, cu bolți de cărămidă. El nu întrunește proporțiile arhitecturale care dau unei clădiri aspectul de monument, dar posedă un ce misterios, care spune multe imaginației. Ferestrele, prea mici, sunt împrăștiate fără nici o simetrie pe fațada lui, însă pe timpul luptelor, atunci când românul era totdeauna cu zilele în mână, locuințele aveau nevoie mai mult de metereze decât de ferestre largi. Înălțimea lui e ca de două rânduri, dar numai unul, adică cel de sus, apare ochilor, căci partea mijlocie cuprinde tainițe întunecoase, iar sub acestea vin beciuri săpate în pământ. O scară de vreo 12 lespezi, strâmtă și lipită de peretele dinafară al palatului, duce pe un balcon mic, sub care se ...
Alecu Văcărescu - Oglinda cînd ți-ar arăta
Alecu Văcărescu - Oglinda cînd ţi-ar arăta 4 [Oglinda cînd ți-ar arăta] de Alecu Văcărescu Informații despre această ediție Oglinda cînd ți-ar arăta Întreaga frumusețea ta, Atunci și tu, ca mine Te-ai închina la tine. N-ar fi mijloc să te privești Asemenea după cum ești Și idolatrie Să nu-ți aduci tu ție. Ochii în ea cînd ți-i arunci Dă tot să-ntunecă atunci Și dă te și arată Iar nu adevărată. D-aceea nu da crezămînt Oglinzii ce cu scăzămînt Îți face înșălăciune Și tot minciuni îți spune. Ci cîtă ești să știi, dă vei, Oglinzii ce cu scăzămînt Îți face înșălăciune Și tot minciuni îți spune. Ci cîtă ești să știi, dă vei, Da crezămînt ochilor miei, Fiindcă nu te-nșală Nici fac vreo greșeală. În ei te cată să te vezi Întocma pă cît luminezi Și d-într-a lor vedere Vezi cît ai putere. Crede-i săracii cînd îți spun Că numai ție să supun Și că le ești din fire A lor
... s-a acufundat! Nici minut, nici oară nu mai am de-atunce De-amor, de odihnă, ci numai de chin, Nu mai am ochi
Alexandru Macedonski - Chitară
... Alexandru Macedonski - Chitară Chitară de Alexandru Macedonski Cu ochi mari te urmăresc Printre flori cu vii răsfrângeri, Însă frații tăi sunt îngeri Și mi-e visul omenesc, Cu ochi mari te urmăresc. Sunt migdali și albi și rozi Și e iarbă și e soare, Umbră, apă șoptitoare, Viața, dragoste, nerozi. Sunt migdali și albi ...
Alexandru Macedonski - Faunul Faunul de Alexandru Macedonski În ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează, Visează strașnica plăcere ce poți s-o smulgi unui viol, Hipnotizări ce pervertesc rânjind împrăștiază Și-n fund de gingașe potire țâșnește-n silă vitriol În ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează. Catifelează lin și dulce cuvântul său — suspin blajin -- Dar când stăpân se crede-a fi, atunci pe pradă sare, Brăzdează sânurile goale cu buze aprigi ca de Djin Și e un Iad de foc ascuns ce, până nu tresare, Catifelează lin și dulce cuvântul său — suspin blajin. Zadarnic anii trec, și trec — rămâne Domn în scaun, Și nu e om ca să nu-l poarte la pândă-n el pitit pe brânci, Iar nu e ceas și pas, răgaz să poți avea de faun, Ești robul lui, și totdeauna ca să trăiască el mănânci, Zadarnic anii trec și trec — rămâne Domn în
Alexandru Macedonski - La bestii
Alexandru Macedonski - La bestii La bestii de Alexandru Macedonski Aveam o pasăre sărmană Și-ndată ce-i duceam de hrană Să cânte începea: Părea Că pasărea-mi vorbea, Părea Atunci că-mi mulțumea. Aveam în curte un biet câine, Îl îngrijisem și-i dam pâine, Și el, cum mă vedea, Părea Cu ochii că-mi vorbea, Părea Duios că-mi mulțumea. Aveam în casă o pisică, Era sălbatică de mică, Dar uneori, și ea, Părea Cu ochii că-mi vorbea, Părea Că nu mai este rea. Iubite bestii ce-am avut, Vă prețuiesc când v-am pierdut, Și-nduioșarea mă uimește Căci în natură — nencetat -- Din tot ce moare și trăiește E numai omul un