Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru UITA (LA)
Rezultatele 461 - 470 din aproximativ 771 pentru UITA (LA).
Ion Luca Caragiale - Vizită...
... agriculturii — d. Popescu tatăl este mare agricultor — despre criză ș.cl. Am observat doamnei Popescu că în anul acesta nu se prea vede la plimbare, la teatru, la petreceri... Doamna mi-a răspuns că de la o vreme i se urăște chiar unei femei cu petrecerile, mai ales când are copii. — Să-ți spun drept, cât era Ionel mititel, mai ... îl scuipă, să nu-l deoache, și îmi zice: — Scuipă-l, să nu mi-l deochi! Maiorul și-a fumat țigareta până la carton. Apoi se repede la mingea pe care i-am adus-o eu și-ncepe s-o trântească. Mingea sare până la policandrul din tavanul salonului, unde turbură grozav liniștea ciucurilor de cristal. — Ionel! astâmpără-te, mamă! Ai să spargi ceva... Vrei să mă superi? vrei ... bunătate: — Nu e nimic! iese... Cafeaua nu pătează! iese cu nițică apă caldă!... Dar n-apucă să termine, și deodată o văd schimbându-se la față ca de o adâncă groază. Apoi dă un țipăt și, ridicându-se de pe scaun: — Ionel! mamă! ce ai? Mă-ntorc și văz ... ...
Nicolae Gane - Comoara de pe Rarău
... adâncimi întunecoase, în sânul cărora s-aude din când în când strecurându-se picăturile de apă ce izvorăsc din umezeala nourilor. Costin privea cu sfială la stâncile ce-l apăsau prin măreția lor și iată că i se opriră ochii pe-un soi de vizunie, care se deschidea fioroasă la picioarele stâncilor și mergea adânc în pământ. — Ce este aceasta? întrebă Costin pe călăuz. — Astă groapă n-are fund; se zice că merge ... într-un șuvoi de ploaie, umflară într-o clipă toate păraiele, care în cursul lor turbat luau cu sine pământ și pietre și le rostogoleau la vale. De la un loc Costin nu mai putu face nici un pas înainte. Cărarea era ruptă în două. O râpă înfricoșată sta deschisă înaintea sa, prin care ... dă!... Când se leagă păcatul de om, trebuie să-l tragă! Așa-i părdalnica asta de dragoste! — Vra să zică era și o femeie la mijloc? — Ba bine că nu! Să știi de la mine că oriunde s-ar întâmpla vro nenorocire, trebuie să fie amestecată o codiță de femeie acolo. Această vorbă făcu pe Costin să surâdă. El ...
... s-a făcut bătrânei milă, și s-a gândit cum i-ar mai risipi gândurile negre. Și așa, într-o zi, pe la scăpătatul soarelui, a luat-o, și amândouă, îmbrăcate ca niște cocoane de rând, să nu le cunoască nimini, s-au dus la plimbare într-o pădure. Acolo umblând ele încet, duse pe gânduri, iată că găsesc o țigăncuță zdrențeroasă și lihnită, stând jos pe o buturugă în ... mi fac seama singură: să-l omor și pe el și să mă omor și pe mine... că dă Dumnezeu prunci cui nu-i trebuie, la o păcătoasă ca mine, și la cine trebuie nu-i dă! Împărăteasa a oftat adinc auzind vorbele astea atât de duioase. — E băiat? a-ntrebat cocoana ... pân-acuma, coconiță, sâru' mâna; da de-acu-ncolo, să fie ea a dracului care o mai... De prisos să ne mai lungim la povestit cu de-amănuntul toate... Destul să spunem că, peste un an de la plecare, întorcându-se împăratul biruitor de la ...
Ion Luca Caragiale - O noapte furtunoasă
... Stau. JUPÂN DUMITRACHE: Știi dumneata că la lăsata secului am mers la grădină la "Iunion"; erau eu, consoarta mea și cumnată-mea Zița. Ne punem la o masă, ca să vedem și noi comediile alea de le joacă Ionescu. Trece așa preț ca la un sfert de ceas, și numai ce mă pomenesc cu un ăla, cu un bagabont de amploiat... IPINGESCU: De unde știi că era amploiat? JUPÂN ... cu refuz. IPINGESCU: Rezon! JUPÂN DUMITRACHE: Ei! haide!... dar unde mă gândeam eu că o să mi se întâmple un așa ceva. Ne ducem. Ședem la o masă mai la o parte; ședem cât ședem, și începe comedia. Nu știu cum mă-ntorc cu ochii înapoi, și pe cine gândești că văz la masa de la spate?... IPINGESCU: Pe bagabontul... JUPÂN DUMITRACHE: Pe coate-goale, domnule, pe moftangiul, pe mațe-fripte, domnule! Fir-ai al dracului de pungaș!... Bagabontul, nene, cu ... să bea din țigară știi așa, niznai. Dar mă trăgea cu coada ochiului. Mă-ntorc eu iar la loc și mă fac că mă uit la comedii, se-ntoarce și bagabontul iar cu ochii la cocoane!... mă it iar la ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Răzvan și Vidra
... a băga de seamă că i-a căzut o pungă din chimir.) RĂZVAN Așa cruci evlavioase, așa față răstignită, Așa-nchinăciuni plecate, până la brâu și mai jos, Nu făcea nici sfântul Petre, nici însuși domnul Hristos!... Bre! Jupânul ăsta crede că drept la rai o să meargă, Pe când dracii după dânsul cu limba scoasă aleargă!... (Face câțiva pași și ridică de jos punga.) Aoleu! O punguliță!... Ba ... dintr-o mână, care... nici ea nu-i a ta! RĂZVAN Eu șerb? Dar bată-te focul, mitropolitul Năstase Nu știi oare că la moarte-i pe toți robii săi iertase?... Singurul vlădică-n lume, sau cel puțin la români, Care nu voia ca frații să fie slugi și stăpâni, Fiind tot un os ș-o carne... Așa scris-a în diată ... Tocmai! Ai dreptate! Ai vorbit adevărat! Toți banii din țara noastră poartă, moșule, pe sine Semnul furilor ce-i pradă, pintre lacrimi și suspine, De la noi, de la opincă, de la omul cel sărman, Ș-apoi nu vor să ne-arunce în obraz un gologan! Zburători ce sug în umbră! Javre, moșule, d-acelea ...
Ion Luca Caragiale - O cronică de Crăciun...
... Vara, când ținem ferestrele deschise, îl cheamă reverendul pe ginere-său din gură: „Ignate, gata!" Iarna, îi face semne. De aceea, Caracudi lucrează totdeauna la masa de la fereastră. — Prin urmare — zic — nu te mai țiu... ne-am înțeles: o cronică de Crăciun — „Betleemul, staulul, ieslea, steaua, magii ... urma în numerele cotidiane, vreo treizeci de foiletoane duble — un noroc pentru Revolta!... Admirabilă povestire! În pustiul lumii mari este istoria unui băiat de la țară, care, după ce face studii înalte, la noi și-n Europa, ajunge profesor în mare vază la București. Suflet curat, plin de avânt, de iluziuni și de ideal, ca orice copil sănătos din popor, caută în lumea mare, unde este introdus de ... bujorului de fată. E estetic, fiind natural și logic... Ceea ce se numește le coup de foudre (dragoste ca trăsnetul) se explică mai mult decât la orașe la țară, unde nu se pomenește încă de paratonere... Mâna cerută este, după nazurile de rigoare ale copilei, acordată... Nuntă mare cu descripția amănunțită a ... să nu scoți un reporter afară din redacție. Mă scol dis-de-dimineață cu grije. Cum mă deștept, îmi dă servitoarea o scrisoare; e de ...
... tine, A căzut în recidivă. Supărările iubirii Sunt ca ploile cu soare: Repezi, dar cu cât mai repezi Cu atât mai trecătore. Musafiri la mine-acasă, Fără să-i poftesc vreodată, Am un șoarec, doi păinjeni Și, din când în când, o fată. La fereastra ta-mi zâmbiră Toate florile din glastră, Numai floarea cea mai dulce A fugit de la fereastră. Cum pierzi noaptea cu cititul! Am trecut din întâmplare Și-mi venea, așa, să intru Și să suflu-n lumânare... Zici că la război, iubito, Vii cu mine fără preget... O, dar cum plângeai asară, Când te-ai înțepat la deget! Greu mi-i, dragă, fără tine Și te chem de-atâtea ori, — Nu din zori și până-n sară, Cât din sară până ... și mare, Inima — un sloi de gheață. Alte semnalmente: n-are. Draga mea, fără cuvinte, Doar din ochi pricepe toate. Numai cât mă uit la dânsa Și-mi răspunde: ,,Nu se poate!" ,,Toate-s vechi", a zis poetul... Chiar și cântecul acesta A mai fost, odinioară ...
... tu mi-ai luminat de-a pururi Al nopților convoi tăcut, Icoană scumpă, — și cu tine Mi-ai dus norocul în trecut. La tine-și caută, sfioase, Un adăpost în clipe grele, Speranțele mângâietoare Și toate visurile mele... Ușoare zboară către tine, Cum zboară fluturii ușori Spre floarea ...
Constantin Stamati-Ciurea - Floricica codrului
... care se folosea în plin de puterea mai că nemărginită ce o avea peste robii săi... Boierii trăiau în orgii și în risipă, negânÂdind la interesele patriei, chibzuind că, dacă terenul lor este neatârnat și robii supușii lor, trebuie să fie țara în bună orânÂduială. Iară la caz de război cu turcul păgân, boierimea ducea la căsăpie legioane de robi pentru statul militar, și cu asta scăpau de datoriile lor în caz de război față cu țara, zicând că sângele nobil ... ca după un război ședeau trântiți morți beți pe sub mese, prin jilțuri și în toate ungherele casei, unde pe care îl răsturna desăvârșit amețeala. La 1 septembrie boierul Andrei Klimenko serba ziua nașterii sale. La această serbare erau trimise sute de invitări tuturor veÂcinilor, la prieteni și cunoscuți. O mulțime de butoaie cu păcură erau înșirate pe la răspântiile drumurilor spre a ilumina calea. Doi urși aduși de la Perma erau sloboziți în codri, unde se aflau și o mulțime de vieri și căpriori. O ceată de vânători se îndeletÂnicea cu întinderea rețelelor ... dibaci la ...
Mihai Eminescu - Când crivățul cu iarna...
... lor ce sună, orlogiul cu jele L-aud sunând ca greier bătrân și răgușit; În urmă tace chiar și a mamei rugăciune  La gânduri sclipitoare un capăt ea le pune. Ajung la ea și noaptea umbririle-i și-ntinse, Pe fruntea ei cea dulce culeg blânde visări, Amorul lin își moaie aripele lui stinse, Pe ochii ei ... lungi genele ei plânse Și glasul ei e cântec în line tremurări, Pe sâni rotunzi, albi, netezi, ea fruntea mea așează  Adorm și ea la capu-mi surâde și veghează. II Dar toate-acele basme în somnu-mi mă urmează, Se-mbină, se-nfășoară, se luptă, se desfac, Copilele din ... Că stelele din ceruri se scutură și ning  Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mândre flori câmpene eu pentru dânsa strâng Și ea la îngrijirea-mi cea dulce îmi zâmbește, Iar sufletul îmi râde, și inima îmi crește. Luna prin nouri înger pe lume blând veghează. Somnul aduce-n ... rază, Copacii se cutremur în frunțile de stânci, Lumina se-mprăștie în pânză luminoasă Pe merii plini cu floare-n grădinele adânci  Și eu, la trunchiul unui, visez
Mihai Eminescu - Viața (Eminescu)
... își coase ochii într-un tort de in; Vânătă-i e buza, lipsită de sânge, Ochiul ei cel turbur nu mai poate plânge. La ce oare dânsa s-a născut pe lume, O sărmană frunză pe oceanu-n spume, O sărmană umbră, orfană și slabă, De care ... dreaptă... În această viață de mizerii plină Singura-i amică este o albină, Rătăcită  ce știi cum  în strada veche. Glasul îi pătrunse la a ei ureche, Deschizând fereastra, să intre o lasă Între flori să doarmă și să-i stea în casă. Se iubiră cele două ...