Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU MAI SPUNE!
Rezultatele 471 - 480 din aproximativ 1228 pentru NU MAI SPUNE!.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Viforul
... și dascălul, copilul și părintele, furia și înțelepciunea... Cine va birui?... A! și cum strigă!... La scocul morilor vuietul apelor n-ar năpădi mai vijelios... Și moara nu se bizuie pe zgomot, ci pe mișcarea orânduită a bucăților ei, și măcină... Lui ia-i urletul și nu-i mai rămâne nimic... OANA: A, nu fi nedreaptă... Ștefăniță vorbește frumos. DOAMNA TANA: Ce ușor e să pai când ești stăpân!... De se încurcă, toți zic: N-a vrut ... stăpânul meu și ce vrea va fi! DOAMNA TANA: Da? OANA: Da! DOAMNA TANA: Oana!... Mi-e drag, Oană... Mi-e drag încă!... Dar să nu dea Dumnezeu să piară și această picătură de iubire care mi-a mai rămas... (S-aude Ștefăniță făcând zgomot.) Ia! vine! Scena III DOAMNA TANA, OANA, ȘTEFĂNIȚĂ și ARBORE. (Ștefăniță vine repede în balcon și coboară scara; după ... a! nu! nu se poate! Nu vreau să știu de Polonia și de Sigismund! Mai mult prețuiește o... ș-un tâlhar!... A! Doamna!... Nu ...
Grigore Alexandrescu - Meditație (Alexandrescu)
... Cât sânge aste locuri setoase înghițiră! Câte oase războiul aici a semănat! Câți veterani războinici, moartea purtând, muriră Pentru izbânzi de care ei nu s-au bucurat! Îmi pare că-i văz încă, răsturnați în țărână, Pe-ncrețita lor frunte sfârșitul arătând, Dar mai clătindu-și capul, și c-o murindă mână Fierul care le scapă cu furie strângând. Ei nu gândesc la moarte, nu gândesc la viață, Ei nu gândesc la fapte ce-n viață au urmat, Ci când sufletul zboară, când sângele îngheață, Toată durerea le-este că nu și-au răzbunat! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Puțin mai înainte un monument s-arată; Să-l privim... Dar ce semne de cinste pe el sânt? Negreșit cei dintr-însul slăviți au fost odată: Azi ... marea-ntărâtată corabia-ți zdrobește, Când loc de mântuire nu este, nici liman, Când cu grozave furii asupra ta pornește Spumoasele lui valuri bătrânul Ocean, Spune-mi, îți pasă-atuncea să știi de mai plutește Catargul fără pânze ce nu-ți e de-ajutor, Să vezi dacă pe unde se ține, se clătește, Și dac-ai fost odată în barcă sau vapor? Viața e o ... ...
... mi-l legi după grumaz, Ochii tăi pe jumătate de-i închizi, mi-ntinzi o gură, Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. Tu!!... nu vezi... nu-ți aflu nume... Limba-n gură mi se leagă Și nu pot să-ți spun odată, cât - ah! cât îmi ești de dragă!" Ei șoptesc, multe și-ar spune și nu știu de-unde să-nceapă, Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă; Unu-n brațele altuia, tremurând ei se sărută, Numai ... să ducă cătră dânsul o solie, Dar ea zboară... tu cu ochiul plutitor și-ntunecos Stai cu buze descleștate de un tremur dureros. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri, Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri. Stele rare din tărie cad ca picuri de argint, Și seninul cer albastru mândru lacrimile-l prind ... lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? Tu-ți arzi ochii și frumseța... Dulce noaptea lor se stânge, Și nici știi ce pierde lumea. Nu mai plânge, nu mai plânge! VI O, tu crai cu barba-n noduri ca și câlții când nu ...
Mihai Eminescu - Călin (file din poveste)
... mi-l legi după grumaz, Ochii tăi pe jumătate de-i închizi, mi-ntinzi o gură, Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. Tu!!... nu vezi... nu-ți aflu nume... Limba-n gură mi se leagă Și nu pot să-ți spun odată, cât - ah! cât îmi ești de dragă!" Ei șoptesc, multe și-ar spune și nu știu de-unde să-nceapă, Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă; Unu-n brațele altuia, tremurând ei se sărută, Numai ... să ducă cătră dânsul o solie, Dar ea zboară... tu cu ochiul plutitor și-ntunecos Stai cu buze descleștate de un tremur dureros. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri, Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri. Stele rare din tărie cad ca picuri de argint, Și seninul cer albastru mândru lacrimile-l prind ... lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? Tu-ți arzi ochii și frumseța... Dulce noaptea lor se stânge, Și nici știi ce pierde lumea. Nu mai plânge, nu mai plânge! VI O, tu crai cu barba-n noduri ca și câlții când nu ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XII
... Mulți voinici să-ucig în bătălie; Vlad de voia sa merge-în urgie. Așa zisă Goleman și-aștepta Vorbă-înțăleaptă să-i întărească, Dar' alții nu să putea deștepta Din atâte sfaturi să găsască Care-i mai bun, și cei mai cu minte Nu voia să să certe-în cuvinte. Atunci Bobul a să răbda nu poate Și zice: ,,Dă ț-ar hi mintea lungă Ca căciula, Golemane! poate Că-ar nimeri doar sfat să-ți ajungă A ne ... pe departe. [1] Dar n-am mâncat încă stregoaie Nici mătrăgună, să nu sâmțim Când ar vra cine să ne despoaie!... Și pentru ce să nu grăbim Așa tare, într-un lucru care Poftește mai multă judecare? Au doară ca să te punem pe tine Vodă, sau doar ban, sau cevaș' altă, Și țiganii ție să să-închine? Iar' tu ... la dânșii cu sprânceană naltă Căutând în zios, să scĂșpii dăparte, Uitându-ți dă-opincile sparte! Dar nu!... Dumnezeu să mă ferească! Mai bine hălĂși mai rău muntean Voi să mă-închin! el să-m poruncească, Decât ciurariului Goleman!" Încă Bobul vorba ...
... de Grigore Alexandrescu După atâta cochetărie Și necredință și viclenie, În sfârșit, Nino, simt că trăiesc. Inima-mi astăzi e izbăvită D-acea robie nesuferită; Mai mult asupră-mi nu m-amăgesc. S-a stins în mine flacăra toată: Sub o mânie neadevarată Mai mult amorul nu e ascuns. Dacă în lipsă-ți ești pomenită, Sau înainte-mi de ești slăvită, De tulburare nu sunt pătruns. Eu dorm în pace fără de tine; Când deschid ochii, când ziua vine, Nu ești dorința-mi cea mai dintâi. Nu-mi mai însufli nici o gândire; Fară plăcere, fără mâhnire Te las, te-ntâmpin, mă duc când vii. Nici ale mele lacrimi trecute, Nici suvenire dulci și ... cu rivalu-mi pot să vorbesc. Fii cât de mândră, fii nempăcată, A ta mândrie e nensemnată Ca și blândețea ce ai avea. Nu-mi zic nimica vorbele tale, Și nici ochii-ți nu mai au cale Ca să patrunză-n inima mea. La al tău zâmbet, l-a ta mânie A mea mâhnire sau bucurie ... nici crește, nici a slăbi. Crânguri stufoase, peșteri tăcute, Fără de tine îmi sunt plăcute Și iar cu tine pot a nu ...
... le-am uitat Și raiu-n cap puțin mi-a stat. Și-am fost și prost la numărat — Și n-am ce spune. N-aveam nici vreme. Tata-i mort Și mama-i cu copii, sarmana. Ei de la mine-așteaptă hrană, Și grija numai eu le-o ... cum se cotesc șirete Pe-ascuns nevestele, și-aprins Se simt de peste brâu cuprins Trupșorul cel subțire-ncins Al unei fete. Păgân sunt parcă, nu creștin ! Bisericos n-am fost, părinte, Dar rar, când mi-am adus aminte, M-am dus și eu ca să mă-nchin. Eu am pe ... mâncare Și-n brazdă plugul l-am lăsat Și ca nebun am alergat Pe dealuri, pe flăcău să-l cat Să-i cer iertare. Și nu mai știu... atâta-i tot, Ba, taică, stai ! E cu vecinul. Pe palme m-alinta creștinul Și drag m-avea ca pe-un nepot... Și eu ... asta ? Dac-am uitat ceva să spui, Mi-e martur Dumnezeu, părinte, C-am spus ce mi-a venit în minte Și-oi spune tot, în fața Lui! Și-acum canon... îl știu anume ! A fost așa, și n-aș cârti: Canon e că nu
Cincinat Pavelescu - Antologia epigramei românești
... l un liric nou, viguros în expresie și nu mai puțin un pamfletar incisiv și epigramist plin de savoare. Pe dl Calotescu-Neicu îl cunosc mai puțin, dar cred că nu merită ni cet exces dhonneur, ni cette indignitĂ© cu care l-a stigmatizat pana prea tinerească și, deci, implacabilă, a dlui ... al acestui capricios gen literar. Este de netăgăduit că supremul maestru al tuturor epigramiștilor a fost Martial. Dacă s-a putut spune despre Voltaire că a fost magazinul de idei al veacului său, Martial poate fi considerat ca cel mai imens rezervoriu de spirit al tuturor secolelor. N-a existat scriitor, celebru sau obscur, să nu împrumute de la el o idee sau o formă. MoliÄ�re, Goethe, Voltaire, Schiller, Lessing, Shakespeare și toți scriitorii din secolul al XVII-lea și ... regretă că poemele celor Două Testamente de Villon sunt pline de nume absolut necunoscute, chiar pe vremea aceea, și de aluziuni la fapte mărunte care nu pot să mai deștepte nici chiar o efemeră amintire. Și el sfătuiește pe poeți să nu ...
Ioan Barac - Istoria preafrumosului Arghir și a preafrumoasei Elena
... Și cînd slobozea cuvîntul, Să cutrămura pămîntul, Numai cu un ochi în frunte, Și părea că-i cît un munte. Arghir tremura de frică Și nu ascundea, nimică, Ci să ruga de iertare Numărîndu-i tot ce are, Și-l întreabă de cetate : Nu știe încătrău bate ? I-au răspuns omul îndată Cu vorbă mai așezată : „Nu i-am auzit de veaste, Necum să știu unde iaste, Dar șezi pînă dimineață Că vin toți satirii față. Știu că trebuie ... dacă-l gustă, Cu stomah ca de lăcustă, I-ar fi plăcut ca să tragă Pre gît o bute întreagă ; Dar tot să îndestulează, (Nefiind mai mult, să crează). Așa pînă șăd la masă În sălbateca sa casă, Pre Arghir îl mai întreabă : Ce umblă ? și cu ce treabă Caută acea cetate Prin țări așa depărtate ? Spre care Arghir răspunde, Tot spune, nimic ascunde, Să duc apoi să se culce (Cît e lui Arghir de dulce). Dimineața să sculară, Satirii să adunară, Să întrecea care, care, Aduce ... striga tare : — „Mergi ! auzi cînd zic o dată, N-aștepta vorbă rugată.â€� Omul ajută de milă, Iar șchiopul pleacă de silă. Arghir mai cu bucurie Scurtă din călătorie Bărcuri, cîmpuri, văi și dealuri Preste ape multe valuri ; Zile multe, cale lungă, Nu putea să
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. C.
... cer și pe pământ. Iar de gropi nici că e vorbă, căci în câte-am căzut eu, Căutând câte-un fraz nobil, știe numai Dumnezeu! Nu gândi cu toate-acestea cum că mă gătesc să cânt Slava vremilor trecute, veacuri care nu mai sânt, Sau să laud pe vitejii fii ai vechii libertăți, Care cu fierul în mână, pe zidul sfintei cetăți, Pentru a unei cruci ... Și de tulburări grozave lumii pricinuitor, Cuvânt vrednic de osândă, care totdeauna-a fost Ca un termen de chimie la norodul acest prost, Nu se zice p-aste țărmuri, unde omul liniștit, Se-ngrașă în neștiință, ca în veacul aurit. Dar destul, iubită muză, stai să te mai odihnești, Că puterea-ți este slabă, și cam lesne ostenești. Și tu, înțelept prieten, care-adeseori mi-ai dat Povețe folositoare ce eu nu prea le-am urmat; Ale cărui fapte bune sunt vrednice-a se cinsti, Și o dreaptă răsplătire merită a dobândi, De ... de ale mele nu-ți mai ...
Dumitru Stăncescu - Țiganul și popa
... gătească. Cînd fuse numai bun, colo, rumen, și mirosea frumos, popa hoț, ce-i veni în gînd ? Să-l mînînce el pe tot și să nu-i dea și țiganului, dar nu-i venea să-l ia așa cu șoalda, că-i era că-l dă țiganul de gol în sat. — Măi țigane, știi tu una ... părinte. — Eu zic că purcelul ăsta prea e mic să-l mai împărțim, abia ne mai ațîțăm pofta, și de săturat, nici gînd. Hai mai bine să facem vreo prinsoare ori ceva, și care-o cîștiga, ăla să mînînce purcelul tot. — Ce prinsoare să facem, părinte ? — De, eu ... l îmbucă tot. Apoi se duse de se culcă și el. Cînd se deșteptă popa, hop, jos din pat. — Scoal´, țigane ! Ce-ai visat ? Spune, să vedem care mînîncă purcelul. — Spune dumneata dintîi, părinte, că al meu e vis prost, țigănesc. — Se făcea, mă, că se deschisese cerul, începu popa, și se vedeau numai îngeri ... a făcut c-am văzut ce ți s-a întîmplat dumitale, și cînd te-a-ncuiat sfîntul Petre, am gîndit că nu