Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DUCE (LA)
Rezultatele 481 - 490 din aproximativ 682 pentru DUCE (LA).
Constantin Stamati-Ciurea - Luxul
... alții că el este pieirea ei. Răsfoind paginile istoriei, găsim că unde luxul se mărește, năravurile se desfrânează și națiunea slăbind cade și se stinge. La egipteni, la perși, la greci și la romani cu a lor mărime adaugă și luxul care, ajungând la apogeul său, începe cătinel a smulge din națiuni virtutea și puterea lor. La început luxul ridiÂcă națiunea din slăbiciuni și întuneric, dându-i energia puterii, statorniciei, bogăției în arte, industrii și comerț; apoi ajungând la culmea înfloririi începe a se veștezi, a putrezi și a se dărâma. Așa e istoria tuturor națiunilor, așa se ... a frăției, ci a avuției, adică munÂcitorul să-și împărțească agoniseala cu parazitul derbedeu, și așa ei ajung mai departe până la lupta între frați, până la revoluțiuni cu râuri de sânge frățesc, unde părinți la baricade ucid pe copii și copiii pe părinți; pentru că omul, măcar că trece prin toate fazele filozofiei, rămâne la fond tot om, adică animal ce poartă în sufletul său de la ...
Vasile Alecsandri - Un episod din anul 1848
... și de apărare. Unul dintre membrii acelui consiliu propuse a merge cu țăranii devale, pe malul Bistriței și a se aținea la capra podului de la Răpciune pentru a opri trecerea dușmanului; un al doilea, unindu-se cu acest plan, adăugă cu prudență că ar fi destul de nimerit ... turcesc destul de comic: -- Boieri, dumneavoastră! Să mergem la pod, la Răpciune, bun este; ama dacă dușmanul trece Bistrița pe aiurea și ne înconjură pe la spate, noi ne găsim deodată între foc și apă, și asta rău este!... Să ne suim pe Dealul Doamnei și acolo să ne agățăm ca ... dușmanul dă foc pădurii, noi suntem fripți, și asta rău este!... să stăm aici pe loc închiși în curte, pe vârful piscului, bun este, ama la război omul se-nfierbântă, are sete, trebuie apă la dânsul. Aici apă nu-i! cișmea nu-i! aici apă se aduce cu sacaua din vale!... Ce facem noi dacă dușmanii ne taie izvoarele? Când ... unanimitate. Deci se ordonă pregătirile necesare pentru retragerea pe a doua zi la schitul Hangului, iar spre paza nopții se așezară sentinele pe la diferite locuri învecinate cu casa, se trimiseră zece pușcași călări ...
Ion Heliade Rădulescu - Dispozițiile și încercările mele de poezie
... decât la o stână de oi, unde păstorii aveau felurimi de cărți. Acești oameni veneau sărbătoarea în sat și cătau la zodii fetelor și flăcăilor, la un calendar ce era tipărit nu știu unde, că semăna slova rusească. Li se duse vestea în sat, și fură chemați și la curtea boierească (cum am zice, la noi acasă). De aci mă cunoscui cu dânșii și nu mă mai putu ținea în frică nici câinii de la stână, ce era să mă rupă o dată. Într-o vară citii cu ei împreună Poarta pocăinței, Epistolia ce a căzut din cer ... atât de încet ca și pe psalmul cel din urmă, Miros imin... Bietul dascălul Alexe murise, și pe atunci se dusese vestea unui dascăl, călugăr la Sfântul Niculae, părintele Naum. Era cam departe până la Sf. Niculae, dar hotărâră părinții sa mă dea acolo. Începui la bietul Naum: acesta știa elinică, dar era român, și zise părinților să-mi ia cartea lui Papazoe ori Polizoe. Mă puse la Istoria sfântă prin întrebări și răspunsuri ; din grecește îmi tălmăcea românește. Din ziua aceea nu-mi mai fu urâtă cartea, în scurtă vreme mă puse ...
Petre Ispirescu - Fata săracului cea isteață
... tată-său și îi zise: - Ia lasă, tată, nu mai fi așa de mâhnit. Nu ne lasă Dumnezeu pe noi să pierim. Când te vei duce la boierul să-i dai răspuns, ți-oi spune și eu ceva. Și poate că va da Dumnezeu să scapi cu față curată dinaintea lui. Săracul ... întorcându-se către bogătaș, adăogă: - Ieși afară, țăran viclean și mojic ce ești, sau pui acum de-ți trage la tălpi atâta cât nu poți duce. Bogătașul ieși cu coada între picioare. Și chemând mai aproape pe sărac, îl întrebă cu un grai blajin: - Spune-mi, bre, omule, cine te-a ... mi cauți două mâțe. Cum se făcu dimineață, fata aruncă pe dânsa un volog (plasă), luă mâțele la subțiori, încălecă pe un țap și plecă la curtea boierească. Mergând astfel pe drum, ea nu era nici călare, nici pe jos, căci îi da de pământ când un picior, când altul, țapul ... pe drum, ni pe lângă drum, căci țapul nu ținea drumul drept. Aci trecea pe lângă câte un gard să apuce câte vrun lăstar de la ...
Alexei Mateevici - Obiceiurile și rânduielile nunții la moldovenii basarabeni
... Logodna 2 Răspunsul 3 Nunta 4 Masa cea mare 5 Îndulcitul tinerilor 6 Facerea căei Logodna Flăcăul care s-a pornit mire vine la o casă și face întrebări despre fată, cum este ea, câtă zestre are și altele. Apoi, împreună cu starostele, se duce la fata cu care vrea să se căsătorească. Dac-au intrat în casă, fata se duce de se împodobește și, venind, sărută mâna la toți cei bătrâni, iar cu flăcăul dă mâna. Cineva din bătrâni îi scoate pe dânsa și pe mire în tindă, și ei acolo mai vorbesc ... și nuntașii chiuie mereu. Când a sosit nunta, mireasa iese din casă și-l udă pe mire cu apă. Apoi, toți se duc la gazda mirelui (la casa vreunui om). Acolo așteaptă să vie vorniceii miresei să-i poftească la dânsa. Vorniceii vin pe jos cu țiganii, îl iau pe mirele cu nuntașii lui și cu toții se duc la mireasă. Intrând în casa miresei, se pun la masă. Când se sfârșește masa, toți nuntașii ,,ies afară cu dansul", adică se iau de mână dintâi toți vorniceii, apoi nunul cu nună și la ... ...
Nicolae Filimon - O cantatriță de uliță
... ca cel mai fin carmin, pentru ca să scoată sunete din acel ingrat instrument. Dar, ca să nu merg mai departe cu particularitățile, reviu iarăși la subiectul acestei narațiuni, adică la cantatrița mea ambulantă, și arăt că, pentru prima oară, o văzui în sala de mîncare de la otelul New York din Florența. Ea era italiană și cînta acompaniată de o chitară. Avea o voce forte și sonoră, dar cam defectuoasă la unele note, însă știa foarte bine a înlătura aceste defecte uneori prin deminuirea vocei, iar alte ori rărind timpul muzical; cînd esprima vreun ... banco-faro, bacica și ecartĂ© și pierdui în două jocuri treizeci și patru de scuzi. Pierderea sumei aceștia mă făcu să mă gîndesc mai serios la poziția mea: străin, fără amici, fără cărți de credit la bancherii Italiii, ce aș fi devenit oare dacă din fatalitate bănișorii mei s-ar fi strămutat în pungile acelor onești pungași? Dar, pe cînd făceam ... că era oprit de a face această descoperire, întorcîndu-mi însă privirea în partea opusă, zării pe Iulia și mă convinsei că de la dînsa venea acea scrisoare misterioasă; alergai numaidecît și ajungînd-o la
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bursierul
... Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Bursierul Bursierul de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Din maidanele, vara împodobite cu flori și iarna cu zăpadă, de la umbra castanilor verzi și stufoși, unde se adunau bătrânii cu snoavele lor, de la vatra cu jeratic clipind ca niște ochi de aur, în jurul căreia se prigoreau bunele mele surori, din atâtea cântece, și basme, și povești, când ... de altădată. Trecuseră patru ani. Mă îmblânzisem. Slab și galben. Liniștit. Ascultam. Mă mișcam încet. Din tot avântul nu-mi rămăsese decât saltul mortal de la trapeze, în zilele de gimnastică. Când îmi desfășuram trupul în aer, plutind cu mânele întinse, o plăcere ciudată îmi furnica de la călcâie până la creștet, îmi amintea visele fericirii perdute. În toată ființa mea, deșirată și slabă, învinsă și oprită în loc, nimic nu mă turbura, biruit de scârbă ... și râdeau. Adeseaori schimbau vorba. Poate de rușine, poate de milă. Lângă un mort nu se vorbește de plăceri. Dar degeaba, le bănuiam șoaptele. Iarna, la gura sobei, vorba se încingea pătimaș. Unul, nalt, subțire, roșu la față, povestea frumusețea și meșteșugul unei femei tinere, "o brună, cu părul lung, cu rochia scurtă și cu ciorapii roșii". - Cum mă vede, mă ia ...
Nicolae Gane - Privighetoarea Socolei
... față-i. El avea una din acele figuri de ceară cărora împrejurările știu totdeauna să le deie înfățișarea ce trebuie. Lângă Eleonora era amorez pănă la culme, lângă tovarășii săi amic pănă la moarte. — Eleonoro, zise el într-una din zile, găsind-o singură și luându-i mâna să o sărute, pentru ce această mână se întinde ... iubești?... Eu te-aș face așa de fericită cum... — Ha! ha! ha! îl întrerupse Eleonora cu un lung hohot de râs. Iar ai venit la mine posomorât ca vremea cea rea. Nu știi tu că inima mea este închisă la iubire?... Eu din amor culeg numai plăcerea, acolo unde cred că o găsesc, iar suferința, dorul, chinul și celelalte le las pentru niște nebuni ca ... avea atâta libertate în vorbă și atâta lumină în ochi. Ei vorbiră multe de toate. Începură cu lucruri nepăsătoare, cum se începe totdeauna, trecură apoi la frumusețele de țară, în mijlocul cărora Petru își petrecuse anii copilăriei, și ajunseră cu încetul la amor. Cine nu știe cât de nesecat este și unde te duce acest izvor nesfârșit de convorbire. Amorul, zice lumea, e o costișă înflorită pe care luneci răpede, căci ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fata moșului
... mi-o face poala căpătâi o fată frumoasă. — Mai e vorbă? Vrem, vrem! — Uite, vin' la mine. — Ba la mine! — Ba la mine, că-ți caut în cap! — Ba la mine, că-ți aduc apă de la "Susana" șă-ți fac o turtă cât toate zilele. Așa îl rugară fetele pe bătrân, întinzându-l toate de mânecă. Doroftei își plecă capul în ... n-a dat Dumnezeu până acum, nu mai dă de-aci înainte. Mai bine ar fi s-o ștergi mâine din revărsatul zorilor la Sfânta Vineri, milostiva, că așa am visat eu ast-noapte. — Bine, mătușă, bine, m-oi duce pân' la sfârșitul pământului, numai s-avem și noi un copilaș care să ne râdă și să ne plângă în casă, că mă topesc și eu ca ... merele să le mănânce baba, iar cojile să le dai Murgii, și vi se va împlini dorința, că știu ce vânturi te-au adus pe la mine. Unchiașul îi sărută poala și se șterse cu o cută pe la ochi, îi sărută mâna dreaptă, i-o puse la ...
Ion Heliade Rădulescu - Mihaida
... se lasă, și vasul ei cel sacru Se leagănă ușure p-aureea-i catenă, Și un profum de viață dintr-însa se exală. Mihai pasă la ușă și pe custod îl află Dormind în a sa lance cu capul p-a sa dreaptă. Se-ntoarnă la icoană. Și mintea-i se lumină, Îndată-i vine-n cuget ideea învierii Dezvoaltă, lămurită, acest fel cum la nimeni Nu mai venise încă. Se cearcă, se-nteroagă Și alt cu tot se simte. E plin d-o-ncredințare Necunoscută încă. În inima sa ... doilea Elie Ce pe un car de flăcări s-avântă către ceruri Să-nveste majestatea c-o frunte radioasă! Nu poate sta eroul, e drept la orologiu... E mult până la ziuă! ci poate napoiază! Și trece la fereastră să caute afară. O aură ușure îi mângâie-ncet fruntea Și părul îi răsfiră și-i răcorește pieptul. Se reazemă pe brațe și se ... sa față, Când ușa se deschide și intră scutierul... "Ce știre?" "Preasfințitul Eftimie..." — "Sosit-a?" "Cu ziua dimpreună intră în capitală Și la metoh așteaptă, solește-a sa venire A s-arăta
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Susana
... arsura. În mijlocul viei, doi castani bătrâni și stufoși stau neclintiți, rupând albastrul cerului și întinzând pe verdeață umbrele lor împreunate, ca două poloage rotocolite. La rădăcina lor se odihnesc grânarii la Sân-Petru și Sânt-Ilie. De la amiezi, rogojinile și velințele sunt așternute. Perne de paie se pun căpătâie. Botele cu apă proaspătă, clondirele cu vin scufundate în doniți, puișoarele noi cu ... șirul. — Năpădise muscalul, cu tot potopul puterilor, de nu se mai isprăvea. Oriun' te-ntorceai, herghelii de cai cu coame lățoase și cu fotoloage la picioare, șepci, chivăre, ciacuri și purcoaie țuguiate de puști și de sulițe. De la Pantilimon până la streaje numai corturi. Ofițerimea în fireturi, polcovnicii și prapurcicii bănănăiau de-a încâtelea, uluiți de vutcă și de rachiu, mustruluind, ca vai de ... de muscal, nu mai putu prididi. Alerga ea cât o țineau puterile, dar de-a surda alerga. Gămanul mânca căzăcește. O găină întreagă la o friptură, și tot răcnea de-o apucau groazele, mai ales când scrâșnea din dinți și învârtea sabia (...) Într-o bună dimineață veni la