Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI TRIST
Rezultatele 481 - 490 din aproximativ 811 pentru FI TRIST.
... pe munți, Răpița se supără, varsă o parte din mânia ei în cracul de pe Valea-Seacă, și asta încetează de a mai fi "seacă". În câteva ceasuri Sărăcenii sunt numai prea bogați în apă. Așa o pat aproape în fiecare an. Când semănăturile din vale par mai frumoase ... amar! Iar cine e deprins cu răul, la mai bine nici nu gândește; sără- cenenilor le părea că, decât așa, mai bine nici nu poate fi. Peștele-n apă, pasărea-n aer, cârtița în pământ și sărăcenenii în sărăcie! Sărăcenii? Un sat cum Sărăcenii trebuie să fie. Ici o casă, colo ... totdeauna era popă fără sat. Un lucru singur în felul lui cu Sărăcenii ăștia. Mai că n-a fost încă popă care să fi stat mai mult decât trei zile în Sărăceni; și care a stat mai multă vreme aici s-a curățit de păcate ... puțin de nume: nimeni nu putea zice "că e popă făr' de sat". Și într-adevăr, mai potrivit sat nici cu bobii nu s-ar fi putut găsi. Traista popii se potrivea cu pragul poporenilor. Chiar de la început, părintele Trandafir a înțeles un lucru: cum că în Butucani ...
Ion Luca Caragiale - Norocul culegătorului
... Maica Domnului și-i zisese: "Femeie, să scobești cu un cuțit sub vatra din tindă, și o să găsești acolo o oală, și ce-o fi în oala aceea al vostru să fie". "Și uite!" zice nevasta, și ridică plapuma... Ce să vezi! Poli, galbeni, patace, franci, băncuțe, hârtii de 20 ... i menise așa de bine. Pe urmă, mai târziu i s-a deschis lui capul și s-a dumirit cine să fi fost călugărița, că aici stătuse putere dumnezeiască la mijloc și că el se procopsise așa fiindcă de atâta amar de vreme era culegător la un ...
Mihai Eminescu - Povestea Dochiei și ursitorile
Mihai Eminescu - Povestea Dochiei şi ursitorile Povestea Dochiei și ursitorile de Mihai Eminescu Crește iarba, mări, iară, Bătută de vânt de vară Unde mi-i pădurea rară. Dar în iarba cea frumoasă N-a intrat vrodată coasă Unde mi-i pădurea deasă. De desișul din pădure Nu s-atinse vro secure. Cât de naltu-i, cât de mare, Nicăieri nu vezi cărare, De și-ar pierde urmele Ciobănași cu turmele. La temei de codri deși Nu-i cărare ca să ieși, Ci-i rariște de brazi Și un ochi voios de iaz Și doi tei ca niște frați, La tulpină depărtați, La vârfuri amestecați. Iar la umbra celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade de pe ei Scuturată, resfirată, Pe cărare aruncată. Iar pe prispă, singurea, Văduvioară tinerea, C-un picior îmi legăna Copilaș înfășățel, Ce îi râde frumușel. Și cum codrul se frământă, Ea își cântă, ea-și descântă, Legănând dintr-un picior Îi zicea încetișor: Â Nani, nani, puișor, Nani, nani, copilaș, O poveste spune-ț-aș, O poveste drăgălașă, Ca să-mi crești voinic în fașă. Tată-meu era cioban, Câte clipe-s într-un an Tot atâția baci avea, Cu mii ...
Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu
... multe, de când erau la grajd:pripoare, zăpezi, ape mari, și mai cu seamă țăpoiul lui Stoicavizitiul; așa că greutățile de acum nu i-ar fi oprit din mers, dacă nu-i opreau hățurile. În adevăr, Stoica, beat mort, ca să-și țină cumpăna pe capră, se rezema în hățuri. Atunci ... pe coana mare? întrebă Tincuța pe fecior. — Am chemat-o, cuconiță. Tănase dete dușcă pe gât o sticluță pântecoasă de țuică, din care ar fi băut trei inși, și după aceea o puse pe masă cuzgomot, pocnind din limbă. Apoi luă cu degetele două măsline, pe care le aruncă în ...
Vasile Alecsandri - Suvenire din 1855
... ne apropiem de Crimeea; vaporul are spasme și înaintează plecându-se, ridicându-se, culcându-se pe coaste, șovăind prin spuma valurilor ca și când ar fi cuprins de beție. Turcul mahmur, ajuns la jumătate de suflet, suspină în Allah pe care nici el însuși nu-l aude, iar vivandiera și-a ...
Ion Luca Caragiale - Baladă (Caragiale)
Ion Luca Caragiale - Baladă (Caragiale) Baladă de Ion Luca Caragiale Simbolistă macabră Sub fosforescența sumbră A unui vechi candelabru, Iată un schelet, o umbră, Este bardul cel macabru. Ceasul bate miez de noapte, Și din negre galerii Se arată-n triste șoapte Ai macabrului copii, Și s-aude ca de clopot Un glas surd și subteran Resunând funebru-n ropot: Leg an d-an, leg an van d-an! Iar la jalnicul lor cântec, Glas adânc, lugubre lire, Din nou naște ca din pântec Și începe să se-nspire. Harfa lui macabră-nstrună Și toți morții se deșteaptă, Iar băieții împreună Stau uimiți, de-i vis ori faptă. O sublimă-mprovizare Cu accent suprauman: „Unde-i vremea noastră oare? Leg an d-an, leg an van d-an! Am ajuns acum eu, bardul Simbolist al omenirii, Să mă uite bulevardul În caverna părăsirii! Cincinate! Cincinate! Și tu, Mirceo! Dus ni-i vacul! Unde flori au fost rimate Răsărit-a azi spanacul! Căci învins-aBalamucul – Fiica Romei e nebună! – Și Maimuța și Ciubucul Și-au dat mâna împreună! Dar veni-va timpul Gropii mele să se-nchine: Țara va deshide-Olimpul Ca să ...
Ștefan Octavian Iosif - Lupta de la Baia
... pretutindeni Moldovenii după el! Unde-ți este fala, rigă? Unde-i lauda deșartă? Cine trece, dus în leagăn, Sub o glugă de cioban? Cine trece trist Carpații, Pe poteci ascunse-n munte, Cu-o săgeată-nfiptă spate: ,,Dar" primit de la Ștefan? Niciodată craiul tânăr, Cel vestit ca bun din fire ...
George Coșbuc - Biserica ruinată
George Coşbuc - Biserica ruinată Biserica ruinată de George Coșbuc Biserica stă tristă pe golul mal al mării O noapte-a fost, cumplită, iar valul revărsat Cu vuiet îngropat-a sub el întregul sat. Și bârne și cadavre și semne-ale pierzării Rămaseră-n amestec prin mucedul nămol Când apa se retrase lăsând iar câmpul gol. Când trec corăbierii în dreptul ei, pe mare, Fac cruce, și cu vâsla bat apa mai grăbit. Se joacă vântul jalnic cu clopotul dogit, Prin spartele ferestre cântând cu disperare. Amurgul vine roșu, vin galbenele zori, Și noaptea peste lună trec turmele de nori, Ea stă, tăcutul martur, pe veșteda colină Umplând singurătatea de spaimă și
Traian Demetrescu - Cerul Cerul de Traian Demetrescu Firește, trebuie să fie: O armonie, un mister, Ce-atrage sufletul spre cer. În trista mea copilărie, — Cu paginile ei de plîngeri, — Credeam că ceru-i plin de îngeri... Credința mea e astăzi dusă, Cu ea și-al visurilor stol, — Și astăzi cerul meu e gol! Dar, ca o taină-n veci nespusă, Rămas-a vecinicul mister Ce-atrage sufletu-mi spre
Cincinat Pavelescu - Vulturul (Pavelescu)
... o sărută, și cu mâna i-arat-un vultur ce din zare Venea plutind în zboru-i falnic cu-o maiestuoasă nepăsare. Și-i zice trist: Îl vezi, copilă, e cel mai mare împărat, Căci țării lui, dumnezeirea hotare strâmte nu i-a dat. El are-un cuib pe ... Tot ca și el sunt visătorii, copil frumos cu ochi de zână, Și pe-al lor suflet doar o clipă iubirea poate-a fi stăpână. E drept că au și ei nevoie adeseori de mângâieri, Ca să mai uite-amărăciunea nemaisfârșitelor dureri; E drept că dulcea sărutare a ...
Grigore Alexandrescu - Memorial de călătorie
... ca să mă întorc de unde plecasem, ideea de a face o carte mă umplu de fiori: sperând însă că judecătorii se vor fi înșelat, ca niște muritori ce sunt, mă aruncai într-un fiacar și ieșii pe uliță. Aceasta era la 30 august 1842, zi și seară în ... o reputație uzurpată, care am dobândit-o fără să o căutăm, și aceasta ne-a făcut să gândim că dacă libertatea presei ar fi fost ceva mai întinsă, noi am fi putut, fără a atinge guvernul, nici religia, nici morala, să demascăm pe acei care inventează asemenea calomnii, ce interes găsesc în ele, cât ... noastră), alergând pe drumul cel mare al poștii, trași sau mai bine târâiți de opt cai ce aveau multă greutate să se târască singuri. Ar fi de prisos să vorbesc de starea poștiilor: căci prea puțini sunt care să nu știe de câte ori se deznod ștreangurile, "de câte ori se ... înviat negreșit sub forma acelor insecte, ca să ne pedepsească, căci nu puteam crede că cercam aceasta din partea armatei lui Traian, care n-ar fi ...