Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (UN) ALTUL
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 557 pentru (UN) ALTUL.
Garabet Ibrăileanu - Împrumutarea formei
... ce simt ei, deși mai mult sau mai puțin original, e însă tot de soiul simțirii lui Eminescu, cu alte cuvinte, sufletul acestor poeți e un rezultat în același chip al acelorași împrejurări sociale. Dacă acești poeți ar trăi fără să se cunoască unul pe altul și fără să fi citit pe Eminescu, este evident că ei ar fi întrupat simțirea lor fiecare într-o formă proprie: poetul A în ... de soiul celor ale lui Eminescu. Acest fenomen -- împrumutarea formei -- este foarte natural și simplu: când vrei să întrupezi ceva într-o formă frumoasă, dacă un lucru de soiul acestui ceva a fost întrupat de un altul mai mare decât tine, numaidecât îți va veni în gând chipul, mijloacele cu care cel mai mare decât tine a exprimat lucrul asemănător ... încheia, vom rezuma ambele articole: O lucrare literară, din punct de vedere psihologic, e exprimarea unei stări sufletești. Cum e starea sufletească e și forma. Un temperament sincer, puternic, deosebit de alte temperamente, va avea o formă originală. Un temperament mai slab va împrumuta forma simțirilor sale de la un ...
Vasile Alecsandri - Noaptea Sfântului Andrii
... cu turbare! A picat stejarul mare, Cerul s-a întunecat! Luna saltă-ngălbenită, Printre nouri rătăcită, Ca o luntre părăsită Pe un ocean turbat. Bufnele posomorâte, În a lor cuiburi trezite, Țipă cu glas amorțit. Lupii urlă împreună, Cu ochi roși țintiți la lună, Câmpul ... Iată-l! iată, Satan vine, Răzbătând prin verzi lumine, Pe-un fulger scânteietor. Umbre, stafii despletite, Cucuveici, iele zburlite Și Rusaliile pocite Îl urmează ca un nor! Sus, pe turnul fără cruce, Duhul-rău zbierând se duce, Și tot turnul s-a clintit! Miezul nopții-n aer trece Și ... Faceți cruci mântuitoare, Căci e noaptea-ngrozitoare, Noaptea Sfântului Andrii! Acum iată, pe mormânturi, Clătinați, bătuți de vânturi, Toți strigoii s-au lăsat. Așezați într-un rond mare, Adânciți în întristare, Pe sicriu-și fiecare Oasele-și a rezemat. Unul zice: Eu în viață Cu o mână îndrăzneață Multe ... avut putere, nume, Căci am fost stăpânitor! Dar în oarba-mi lăcomie, Pentru-o seacă avuție, Am împins în grea urgie Pe sărmanul meu popor! Altul zice: Eu în țară Fost-am o cumplită fiară, Plină de amar venin! Împotriva țării mele Făptuit-am multe rele, Ș-am legat-o-n
Vasile Alecsandri - Peneș Curcanul
... pene-n frunte. Toți dorobanți, toți căciulari, Români de viță veche, Purtând opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche. Ne dase nume de Curcani Un hâtru bun de glume, Noi am schimbat lângă Balcani Porecla în renume! Din câmp, de-acasă, de la plug, Plecat-am astă-vară Ca să ... vai de-a lumei neagră stea Când moartea nemiloasă Ca-n codru viu pătrunde-n ea Și când securea-i coasă! Copii! aduceți un ulcior De apă de sub stâncă, Să sting pojarul meu de dor Și jalea mea adâncă. Ah! ochii-mi sunt plini de scântei Și mult ... Ținteș era dibaci tunar, Căci toate-a lui ghiulele Loveau turcesul furnicar, Ducând moartea cu ele. Dar într-o zi veni din fort Un glonte, numai unul, Și bietul Ținteș căzu mort, Îmbrățișându-și tunul. Pe-o noapte oarbă, Bran și Vlad Erau în sentinele. Ferbea văzduhul ca un ... a turcilor redută. Alelei! Doamne, cum zburau Voinicii toți cu mine! Și cum la șanturi alergau Cu scări și cu fașine! Iată-ne-ajunși! ... încă un pas. „Ura!-nainte, ura! ...“ Dar mulți rămân fără de glas. Le-nchide moartea gura! Reduta-n noi răpede-un
Ion Luca Caragiale - Noaptea învierii
... acum jidanul îl aștepta. Până acolo mergea groaza lașului jidan, că visa ziua-n amiaza mare că cineva îl atacă, în fața lumii întregi, că un nebun furios vine în fața unei mari mulțimi de oameni să strivească, sub ochii lui, capetele copilului și balabustei lui unul de altul și să le confunde ca pe niște ouă moi. Teribil! Oribil! Înfiorător! Atunci să deșteptă. Dar iată că sosia și dilijența cu doi studenți, care ... să se închidă înăuntru ca într-o cetate, de unde să reziste în ruptul capului la atacul lui Gheorghe. Așa, închis în cetățuia lui, ca un senior din evul mediu, care știe că are să fie atacat de un măreț suveran însoțit de o puternică oaste, el așteaptă prins de frigurile groazei... Noaptea a sosit într-un târziu, iată sosește și momentul oribil. Tâlharii, cu Gheorghe în frunte, încep atacul cetățuiei. Ei au un plan lesne de înțeles: să facă patru găuri cu un burghiu mare în scândura groasă de stejar a porții; pe urmă, cu un ferăstrău, să unească toate găurile, și, când acestea vor fi toate unite, pătratul dintre ele să-l tragă afară, apoi, prin locul rămas gol, unul ...
Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... mari a crea, Ea-ntre autori talente știe-a repărți și da Unul flacără-amoroasă poate-n versuri a descri, Altul prin trăsuri plăcute epigrama-a ascuți; Unul faptele eroici trâmbițând a celebra, Altul pe fluier, la umbră, păstorele a cânta. Sunt însă și oameni care nu cunosc cât prețuiesc, Cred că sunt un geniu mare și pe sine s-amăgesc. Oricare sujet se scrie, fie simplu ori sublim, Bunul simț s-aibă cu rima acordul cel mai intim ... Calea e alunecoasă și-anevoie s-o ținem; Puțin de ne vom abate, îndată ne rătăcim; Drumul rației e unul, dintr-însul să nu ieșim. Un autor câteodată, plin d-un plan ce și-a făcut, Până când nu și-l deșartă, nu mai tace un minut. De e palat ce-ntâlnește, începe a ți-l descri Și te poartă pretutindeni, până când te-o ameți Ici, aproape, e ... scriere-a voastră pe sine vă respectați Și-n orice exces de sacră limba s-o considerați. Surda sunt pus în mirare d-un ...
Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... mari a crea, Ea-ntre autori talente știe-a repărți și da Unul flacără-amoroasă poate-n versuri a descri, Altul prin trăsuri plăcute epigrama-a ascuți; Unul faptele eroici trâmbițând a celebra, Altul pe fluier, la umbră, păstorele a cânta. Sunt însă și oameni care nu cunosc cât prețuiesc, Cred că sunt un geniu mare și pe sine s-amăgesc. Oricare sujet se scrie, fie simplu ori sublim, Bunul simț s-aibă cu rima acordul cel mai intim ... Calea e alunecoasă și-anevoie s-o ținem; Puțin de ne vom abate, îndată ne rătăcim; Drumul rației e unul, dintr-însul să nu ieșim. Un autor câteodată, plin d-un plan ce și-a făcut, Până când nu și-l deșartă, nu mai tace un minut. De e palat ce-ntâlnește, începe a ți-l descri Și te poartă pretutindeni, până când te-o ameți Ici, aproape, e ... scriere-a voastră pe sine vă respectați Și-n orice exces de sacră limba s-o considerați. Surda sunt pus în mirare d-un ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Epigrame
... vedea, cum vede lumea, că nu-i și el fără pată, Ci egoismu-l îmbată. Pesemne în lumea asta așa e dat să fim noi; Un orb când duce pre altul, cad în groapă amândoi. II - La icoana sfântului Petru Ce stai cu cheia, Petre? — În rai voi să slobod Răsăriteana ceată. — Dar celălalt ... așa ușor? — Eu n-am cu dânșii treabă; ei au chelarul lor. III - La brut Că ești cuminte, Brute, toți oamenii gândesc, Că ești un nerod însă eu nu mă îndoiesc; De-or întreba pricina, o pot spune de rost: Când taci tu ești cuminte, iar când grăiești, un prost. IV - La Lida Pentru ce Druz ia pre Lida, o bătrână hârcă, sură, Ce în gingini molfăiește neavând nici un dinte-n gură? — Pentru că plăcerea-i este să adune-anticități, Vrea să aibă și pre Lida printre alte rarități. V - La Erazdu Prietene ... el nu face decât tot le regulează Înapoi sau înainte, le întoarce și le-așează. Din această osteneală ce folos poate să-i vie? Nici un om ca dânsul bine câte ceasuri sunt nu știe. IX - La ...
Vasile Alecsandri - Răzbunarea lui Statu-Palmă
... a Trestianei, de-ar vroi a mea să fie!“ „A ta!“ strigă Sfarmă-Peatră, în văzduh făcând un salt Ș-apucând în a sa mână un gigantic bolovan. „A mea!“ strigă Strâmbă-Lemne, ridicând un stejar nalt Și-nvârtindu-l pe deasupra-i ca un groaznic buzdugan. Iată că un răcnet jalnic sus pe munte se aude! Urieșii se-ntorc iute, părăsind armele crude, Și zăresc pe Statu-Palmă de-a lungul pe ... cătră soare, stâncele prin nouri zbor, Și din cer, ca să-i zdrobească, ele cad pe capul lor! Spun poveștile c-atuncea Statu-Palmă dintr-un plop Chicoti... apoi călare sări pe-un iepure șchiop Și, privind la urieșii morți pe munte și pe vale, Zise: „Mica buturugă carul mare mi-l prăvale!...“ Note â ... fantastic din cei mai originali cari se găsesc în povești. El e un pitic monstruos, având satura mică de o palmă și barba lungă de un cot. Locuința lui este într-un vârf de plop; iar când se coboară din acel copac, el încalecă pe ...
... Nu plânge că te dau uitării, Și nici nu plânge că te las... Sosit-a ceasu-nstrăinării Și ceasul bunului rămas. Se rupe-un lanț plin de tărie Ca firul cel mai subțirel; Când soarta vrea așa să fie, Zadarnic vrei să faci altfel. Și nu mai e nimic ... napoi Și-acea iubire-atât de mare Ce-a fost odată între noi. Rămâi tu, dar rămâi cu bine, Rămâi cu suflet liniștit... Un dor se duce și-altul
... străvechi, un ghebos urît la față și îndemînatic la mișcări, un senior din alte vremuri, fastuos și autoritar, limbut și ghiduș. Palatul e înconjurat de un parc străvechi ; orașul unde e clădit palatul acela e Florența, iar seniorul ghebos și ghiduș e străbunul vostru. Vîntul cald cînd se strecura prin parc ... și dîrz, ca o dezmințire a ghebosului din Florența. Era un exemplar unic de frumusețe omenească, dar ca o statuie minunată, făcută de un artist dintr-un pămînt obosit și netrainic, s-a năruit curînd, murind pentru cea din urmă oară în tine. • Am întrerupt notele cîteva zile și ... m-a făcut să cad peste o carte de povești orientale, care mi-a adus aminte de o femeie bătrînă, de un fel de Parcă, ce mă adormea cînd eram copil. Graiul ei tărăgănat și molcom parcă a sunat în casă deșteptînd ecouri. Un pat micuț, cu un copil cu ochii mari în el, și alături pe un scăunaș, o babă bizară desfăcîndu-și tulpanele unul după altul ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a X
... mai bună!... Toți avem ahălaș' trup și fire, Toți dară-asemene vrednicie S-avem într-a noastră țigănie." Era și care poftea pe-un vodă Ș-un divan cu toată boierimea, Pentrucă-așa fu pănă-acu modă, De care mândra țigănie Nu să cade să să depărteze, Ci mai vârtos are să ... învățătură Ca să-arete celor adunați, Din istorie și din Scriptură, Cum că stăpânia monarhică Este dintru toate mai harnică. ,,Unul este-adevărul (el zisă), Un Dumnezieu, un suflet, un soare (Precum și mândru Solomon scrisă). Deci numai o vâlvă stăpânitoare Și-împărăția unui să fie Ș-întru d-alba noastră țigănie. Cea prenaltă vecinică ... De-a cunoaște sfânta sa voință. Însăș' mama natură ne-arată Că toată chivernisirea bună Vine și spânzură dintr-o mână. Cum trupul omenesc un cap are, Care poartă și povățuiește Toate celelalte mădulare, Așa noi voind înțălepțește A tocmire-o dreaptă stăpânire, Un cap s-așezăm de temelie; [11] Adecă trupul cetățenesc Prin sângur unul să să cârmeze, Așa, buni bărbați, vă sfătuiesc, Și de-ar fi pănă ... ...