Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎMI
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 1039 pentru ÎMI.
... Știu bine că i-o nebunie. Sunt nouă case pân-acolo, Și câinii dorm în bătătură. Pășesc încet, aud cum suflă Puternic vitele sub șură. Îmi bate inima m-apropii. Zăresc ceva?... Ori mi se pare... Ba da, o umbră e în poartă; Și nici un semn, nici o mișcare... Ajung ... dulce e!... Toată viața Vreau lângă tine să rămâi! Frumos îi mai miroase părul, Miroase toată ca o floare. Mă uit la ea atâta farmec Îmi arde inima, mă doare... Ș-am sărutat-o mult și lacom, Am sărutat-o, scos din minți, Pe ochii reci, pe gât, pe gură, Cu ... se mai sfârșesc. În urletele vijeliei Sunt glasuri cari mă bocesc, Și mi-e urât, mi-e dor, mi-e jale, Și întunericul de-afară Îmi face casa mai ursuză, Singurătatea mai amară. Tu nici nu bănuiești, copilă, Ce dureroasă nebunie S-abate-n nopțile acestea Peste viața mea pustie, Și ... dintre stele; Pe liniile lui mi-s ochii, Dar unde-s gândurile mele!... E vară, stau culcat în iarbă, Miresmele de flori mă-mbată, Încet îmi lunecă pe frunte O mână albă, delicată: Te văd privirea mi se pierde În ochii tăi adânci și mari, Și știu că ești a ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bursierul
... trântesc băncile, să dărâm soba, să dau cu planșeta și cu lemnele de la sobă. Tot ce mă înconjura mi-era dușman. Viața din liceu îmi ucisese iluziile. Ea înlocuise rugăciunea cu blestemul și mă învăluise într-o coaje de fer, egoistă și rea. Și, cu toate acestea, ascundeam în mine ... porți vechi de stejar mie mi se închideau... niciodată inimă bolnavă n-a jinduit mai dureros libertatea perdută! Și d-atunci, când toamna îmi trece pe dasupra dunga de cocori și aud pe câte un tovarăș d-ai lor țipând și bătându-și aripele smulse, prin curțile bogaților, mă ... Slab și galben. Liniștit. Ascultam. Mă mișcam încet. Din tot avântul nu-mi rămăsese decât saltul mortal de la trapeze, în zilele de gimnastică. Când îmi desfășuram trupul în aer, plutind cu mânele întinse, o plăcere ciudată îmi furnica de la călcâie până la creștet, îmi amintea visele fericirii perdute. În toată ființa mea, deșirată și slabă, învinsă și oprită în loc, nimic nu mă turbura, biruit de scârbă și de ... nu e ca a portarului, zicea un altul, gros și scurt. De câte ori nu este nimeni în infirmerie, eu mă îmbolnăvesc. Doctorul ...
Ion Luca Caragiale - Caut casă...
... mea prietină apare mai limpede între cei patru salcâmi venerabili... Iată și liliecii... Au înflorit a doua oară — semn de toamnă lungă... îmi trimet de departe florile albe mirosul lor onest. Să ne apropiăm binișor și să intrăm în grădina care parcă n-are fund. Grădina asta â ... protectorul nebiruit, departe de ferestre și de uși, se odihnesc paturile copiilor, cu fața către lumina vetrei și cu căpătâiul sub icoane... — Iacă alta! îmi strigă Ahasverus, stingând din ochii-mi arătarea cea albă. Iacă alta! „De închiriat!â€� ...Iar monumentală! iar terra-cotta! iar ferestre ca la Palatul ... primăvară a fost greșită. La mirarea mea că văz un salon în trei colțuri, stăpâna casei, care e marșandă, robes et confections[i] , îmi deslușește că toate casele de pe strada aceasta sunt așa: adică au toate câte un salon în trei colțuri, fiindcă toate locurile sunt taiate en ... Ieșim... A-nserat; m-a răzbit foamea. Isaac e zdrobit de atâta umblet. Îi dau doi franci de cheltuială. — În sfârșit, îmi zice rătăcitorul, plictisit de atâtea dificultăți din parte-mi; în sfârșit, ce fel de casă vrei? poate să ți-o găsesc eu singur, fară să ...
Ion Luca Caragiale - Vizită...
... cal vânăt rotat, pune trâmbița la gură și, legănându-se călare, începe să bată toba cu o mână și să sufle-n trâmbiță. Madam Popescu îmi spune ceva; eu n-aud nimica. Îi răspund totuși că nu cred să mai ție mult gerul așa de aspru; ea n-aude nimica. â ... duci? întreabă mama. — Viu acu! răspunde Ionel. După un moment, se-ntoarce cu cheseaua goală; o pune pe o masă, se apropie de mine, îmi ia de pe mescioară tabacherea cu țigarete regale, scoate una, o pune în gură și mă salută militărește, ca orice soldat care cere unui țivil ... militar, se plimbă foarte grav de colo până colo. Eu nu-l pot admira îndestul, pe când mama îl scuipă, să nu-l deoache, și îmi zice: — Scuipă-l, să nu mi-l deochi! Maiorul și-a fumat țigareta până la carton. Apoi se repede la mingea pe ... mână: o trântește cu mult necaz de parchet. Eu aduc spre gură ceașca, dar, vorba francezului, entre la coupe et les lèvres… 4 mingea îmi zboară din mână ceașca, opărindu-mă cu cafeaua, care se varsă pe pantalonii mei de vizită, coloarea oului de rață. — Ai văzut ce-ai ...
... un ton melancolic: — O să-mi zici: Ce-i pasă lumii de tinerețele tale!... Așa-i!... dar ce să fac, dacă, mie unuia, acolo îmi place să-mi desfătez gândul, dacă numai acolo regăsesc zilele cele frumoase, pline de sănătate, de speranță și de voie bună, zile care n-au ... ținea foarte mult; dar era slut, mânia pământului. Avea mai întăi niște ochi fără culoare, fără gene și fără sprincene. Când se uita la mine, îmi venea să cred că nu mă vede. Apoi era ciupit de vărsat, de nu găseai loc sănătos pe obrajii lui nici cât ai pune un ... nu mă-nec, tot vorbe fără temei, care-mi intrau pe-o ureche și-mi ieșeau pe cealaltă; iar eu, nebăgător de seamă cum eram, îmi puneam pălăria pe ceafă și mă duceam pușcă la moară. De la un timp observai că de câte ori mă întorceam de acolo, trebuia să ...
Panait Istrati - Chira Chiralina
... zicea, sfios, dar hotărât, în vreme ce celălalt îl aproba cu capul: — Kir Margulis... Merge prost... Nu e cald și limonada nu se vinde. Îmi mănânc economiile mele și zahărul d-tale... Prin urmare, ai înțeles? Nici de data asta nu plătesc. Ce zici? O să fie ca și celelalte ... vrea să-mi dau seama dacă ești tânăr sau ai început să îmbătrânești. — Sunt tânăr și bătrân: ca vrăbiile. — Adevărat: ce mai vrăbioi îmi
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Liniște
... se gândi, care mănâncă fără a mesteca, care mișcă buzele și nu i se aude glasul? Nu-ți poți închipui, dragă Pol, cum îmi năsprește nervii cu muțenia lui. L-aș săruta o dată dacă i-aș auzi glasul, i-aș da în genunchi dacă mi-ar spune cum ... Doamna pufni de râs, îngânând: — Ce nebun ești, Pol! Ce haz ai când te cam cherchelești! Eram mâhnit de această cruzime, și totuși abia îmi stăpâneam râsul privind la scârboasa tocană, care începuse să alerge. Necunoscutul privi lung în farfurie și nu arătă nici scârbă, nici supărare. Luă furculița, scoase ... la masă, fără să-mi plătesc mâncarea, și mă repezii după acel domn ciudat, fantastic, al cărui glas rece, desprețuitor și totuși blând și bun îmi ațâțase atâta curiozitate, că nimeni și nimic nu m-ar mai fi stăpânit locului. Răsturnai scaunul, mă izbii de o cucoană bătrână, care trânti în ...
Constantin Stamati - Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam
... toate, așadar, cer de la tine Să fie careta nouă Într-o oară, sau mult două. Bărbatul Acum n-am bani. Cucoana Mie pre puțin îmi pasă, Cer caretă englezească, purcezi, du-te și mă lasă. (Alerg, caretă de modă găsesc și o târguiesc În zeci mii și îndată cu sinet ... un bărbat mangosit. Deci ajungând la moșie, chelarul ne-ntâmpinează: „Bine-ai venit, cuconiță!â€� pe ea o felicitează... Cucoana Fi donc! ce surpriză îmi face ghiujul acest făr’ de minte, Urează ca din vechime cu ruginite cuvinte! Cucernicul meu chelar, ca zăpada înălbit, Strângând umerii ofta, clătind capul și ... a mea bătrânețe prin ce faptă i-au greșitâ€�. Așa bătrânul grăiră, Și pe-a sa onestă față lacrimile năvăliră, După care îmi șoptește bătrânul cu întristare: „Boierule, vai de tine și de-a ta avere mare!â€� . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Deci cucoana intră-n casă, se mânie ... nici de o treabă, Pentr-o sută de persoane măcar aici loc nu este; Nu, nu, eu nu sunt născută ca să trăiesc țărănește, Mie îmi trebuie altă sală. (Bufetciul s-au uimit auzind așa tocmeală, Cămărășița au fugit afară, Tânjind și ea a mea soartă amară.) Iară eu ...
Ignacy Krasicki - Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam
... toate, așadar, cer de la tine Să fie careta nouă Într-o oară, sau mult două. Bărbatul Acum n-am bani. Cucoana Mie pre puțin îmi pasă, Cer caretă englezească, purcezi, du-te și mă lasă. (Alerg, caretă de modă găsesc și o târguiesc În zeci mii și îndată cu sinet ... un bărbat mangosit. Deci ajungând la moșie, chelarul ne-ntâmpinează: „Bine-ai venit, cuconiță!â€� pe ea o felicitează... Cucoana Fi donc! ce surpriză îmi face ghiujul acest făr’ de minte, Urează ca din vechime cu ruginite cuvinte! Cucernicul meu chelar, ca zăpada înălbit, Strângând umerii ofta, clătind capul și ... a mea bătrânețe prin ce faptă i-au greșitâ€�. Așa bătrânul grăiră, Și pe-a sa onestă față lacrimile năvăliră, După care îmi șoptește bătrânul cu întristare: „Boierule, vai de tine și de-a ta avere mare!â€� . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Deci cucoana intră-n casă, se mânie ... nici de o treabă, Pentr-o sută de persoane măcar aici loc nu este; Nu, nu, eu nu sunt născută ca să trăiesc țărănește, Mie îmi trebuie altă sală. (Bufetciul s-au uimit auzind așa tocmeală, Cămărășița au fugit afară, Tânjind și ea a mea soartă amară.) Iară eu ...
... îi trebuie... talent... PROFESORUL Talent, talent... Dar ce e talentul? DIRECTORUL Vai! d-le, eu nu știu acuma unde mi-e capul și d-ta îmi ceri să-ți fac definiții filozofice... PROFESORUL Ba nu! Sunt curios să știu ce este după d-ta talentul. DIRECTORUL Îți spui... Dar pe urmă ...
... Și-apoi povestesc de-a dragul, stând pe lavițele vetrii, Despre crai cu stemă-n frunte, despre lei și paralei... Oh, că mult îmi place mie să mă pun la sfat cu ei Și s-ascult ale lor vorbe, s-admir faptă glorioasă, Să-mi încurc în minte firul ... văd ce destăinuiește frazul cel îndătinat: Cică-a fost, ce-a fost odată, cică-a fost un împărat. Oh, îmi place mult povestea, căci poporul se descrie Singur el pe sine însuși în povești și-mi place mie S-ascult pe popor, ca astfel să ... cu lauri Și văd toate-acele tipuri de grecești mitologii, Pe cari le-a creat avântul exaltatei fantazii. Și privind adânc la ele, îmi par toate-a fi asemeni Cu-ale noastre tipuri; toate îmi par rude, îmi par gemeni: Și-ncet tipurile sfinte de mitologii grecești Se-ncuscrează cu-ale noastre fantazii de prin povești Tot mai mult și tot mai tare ... de-a lui Tyndareu! Soartea noastrâ-i profețită prin eterne urzitoare, N-au murit Lachesis, Clotos, Atropos n-a murit oare?... Ah, ...