Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA MIEREA

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 158 pentru CA MIEREA.

Mihai Eminescu - Învierea (Eminescu)

... Eminescu) Învierea de Mihai Eminescu Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al morții rece spirit se strecură-n tăcere; Un singur glas îngână cuvintele de miere, Închise în tratajul străvechii evanghelii. C-un muc în mâni moșneagul cu barba ca zăpada, Din cărți cu file unse norodul îl învață Că moartea e în luptă cu vecinica viață, Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și ... plină de blândețe Pătrunde tânguioasă puternicile bolți: ,,Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colț, Înveninând pre însuși izvorul de viețe. Nimica înainte-ți e omul ca un fulg, Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă, În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg ...

 

Dimitrie Anghel - Moartea babacului

... mîna pioasă ce-ți va închide pleoapele reci peste înmărmuritele globuri. Sufletul moare înaintea ochilor. Sub povara anilor mulți, cu vremea, el renunță și devine ca o oglindă moartă în care nu se mai reflectează nimic. Nici amintirile căzute la fund ca niște cadavre nu se mai ridică la suprafață, nici zori nu mai mijesc, nici apusuri nu te mai întristează. Răsărituri nu mai sunt cu putință ... sui ca să rumenească cerul tău, atunci începe moartea cu adevăr. Trupul rezistă și vegetezi pînă obosesc în tine puterile și în vinele tale sîngele, ca în niște vaduri ostenite, abia se mai poate pune în mișcare... Și așa era și mortul meu, un biet lucru uitat și părăsit într-o ... cel ce trecuse hotarul celor o sută de ani hodinea, genele abia făceau o umbră viorie, cununa de păr alb arunca lumini argintii, mîinile palide, ca de sidef, țineau crucea, și totuși numai moartea parcă lipsea și nu era nicăirea. Și lumea începu să perinde, figuri grave, expresii severe, negre siluete ... ce în ce mai luminos i se zugrăvea acum misteriosul zîmbet, din depărtarea celor o sută de ani părea că surîde, neputînd clătina din cap ...

 

Mihai Eminescu - Miradoniz

... Miradoniz. Iar în castel de treci prin colonade Dai de înalte hale cu plafondul Lor negru strălucit și cu păduri De flori. Păduri cărora florile Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii, Și crini, ca urnele antice de argint, Se leagănă pe lugerii cei nalți, Iar aerul văratic, dulce, moale. Ca stelele sunt musculițele prin frunze Și împlu aerul cel cald cu o lumină Verzuie, clară, aromată. Fluturi ­ Cu părul de-aur și cu aripioare ... sânt ce curge-n valea mare Care-i grădina cea din codri vechi A lui Miradoniz. ­ Insule sfinte Se nalță-n el ca scorburi de tămâie. Copile sunt cu ochi rotunzi și negri, Cu flori de aur, de smarald ­ cu stânce De smirnă risipită și sfărmată În ... nu-i nimica în aceste ramuri: Dintr-un copac într-altul numai țes Painjini de smarald painjinișul Cel rar de diamant ­ și greieri cântă, Ca orologii aruncate-n iarbă. Și peste râul mare, de pe-un vârf De arbore antic țesut-au ei Un pod din pânza lor diamantoasă, Legându ... lunei rază și-nverzește râul Cu miile lui unde, ...

 

Mihai Eminescu - Pierdută pentru mine, zâmbind prin lume treci!

... În gându-i sau cu fapta în rândul altei vieți... Le cred, le cred pe toate... de ce nu mi-o spuneți? Spuneți că-i ca omătul din proaspăt abia nins, Colanu-i nici o mână, ca noi, i l-a descins, Că gura i-i fecioară, că ochiu-i e virgin Și mâna asta dulce, ca floarea cea de crin, Că nu a strâns-o nimeni, că n-a răspuns cu strâns ­ Că setea de iubire ... Putut-a sta-mprotivă ­ Plăcerea-ademenește, dorința-i guralivă ­ Acelor vorbe calde, șoptite cu durere, Ce aerul îl umplu și inima de miere? Putut-a împotriva atâtora să steie Când e așa frumoasă, când nu-i decât femeie? Ca toți să fiu? ca dânșii să fiu viclean fățarnic? Să cumpăr cu un zâmbet, un zâmbet iar zădarnic; Viața adoratei și gingașei copile Să o pătez cu umbra plăcerei ... sacrific ție și sunt atât de prost Încât tot numai ție viața-ți mulțămesc, În dar parcă mi-ai da-o... și parcă o primesc Ca orbul, ca ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul I. Ionienele

... au vestit. Cu degete de roze amorul îi deschise Ast sîn plin de iubire, de fermece, de vise; Perfida Cytheree, pe fruntea astui loc Făcînd ca să plutească cosița sa de foc, Prefumul voluptății în aer revărsase: Tot sufletul de dînsul în Sestos se-mbătase. O, timp de fericire ce nu ... sufletului meu, Tu ai pierdut lumina ce-atît iubisem eu! Stins, tu te-nchini pe țărmul ce cu a ta junie Se-mpodobea ca noaptea cu steaua aurie. D-acuma întristarea domni-va cu dulci șopți Și paserea Minervii va-nlocui prin nopți Suavele acorduri, ce două lire june ... frămîntate în oarba exaltare; Un lac fatal de sînge, ce muritorul chiar Vărsa să mulțumească instinctul său barbar; O luptă între semeni: popoarele nebune, Luptînd ca să împace fatal-ambițiune A celor ce-i guvernă, crezînd că se muncesc Să aibă-o libertate, pe cînd ei se robesc, Crezînd ...

 

Constantin Stamati - Vulturul și albina (Stamati)

... și ostenește Pentru binele comun. Care nici o recompensă alta nu sperează Decât pacinicul său cuget în taină se fălește Că putu folos să facă ca un patriot prea bun, Precum vulturul odată, văzând harnica albină Zburând din floare în floare, ostenită, obosită, Îi zicea cu defăimare: “De tine foarte ... cuvine, Și cerul a sale daruri reverse-le peste tine, Și crede că nu-ți pizmuiesc, Căci tu pentru tine în lume gândești ca să-ți fie bine, Iar eu sunt mijlocitoare îmbelșugării comune, Și pentru dânsa trăiesc, Fiind foarte mulțumită de-am putut cu a mea ... al său lapte Te-au crescut și te hrănește. Apoi și a tale fapte S-aducă acestei maice măcar un pic de folos, Ca

 

Ivan Andreievici Krâlov - Vulturul și albina (Stamati)

... și ostenește Pentru binele comun. Care nici o recompensă alta nu sperează Decât pacinicul său cuget în taină se fălește Că putu folos să facă ca un patriot prea bun, Precum vulturul odată, văzând harnica albină Zburând din floare în floare, ostenită, obosită, Îi zicea cu defăimare: “De tine foarte ... cuvine, Și cerul a sale daruri reverse-le peste tine, Și crede că nu-ți pizmuiesc, Căci tu pentru tine în lume gândești ca să-ți fie bine, Iar eu sunt mijlocitoare îmbelșugării comune, Și pentru dânsa trăiesc, Fiind foarte mulțumită de-am putut cu a mea ... al său lapte Te-au crescut și te hrănește. Apoi și a tale fapte S-aducă acestei maice măcar un pic de folos, Ca

 

Vasile Alecsandri - Sultana

... pe brațe O să mă scoată din viață. Lelițo cu alunei, Nu căta la doi, la trei Și cată la ochii mei, Că-s albaștri ca și-ai tăi. Hai, leliță, la prisacă, Timpul dulce să ne treacă, Să mâncăm miere

 

Mateiu Caragiale - Sihastrul și umbra

... țel, departe, Și nu știi de odihnă ce sete mi-e, ce dor... - Rămâi, și locuința-mi tu ia-o drept a ta, Ca și cum tu stăpânul ai fi, iar eu străinul, Găsi-vom înăuntru cu ce ne ospăta, Vom împărți frățește azima, mierea, vinul, Apoi la vatra ... n-am fost iertat. Eu ziua dorm, în raclă, în arsa mănăstire, Sub lespedea pe care-mi stă numele săpat, Și mă deștept cu groază ca

 

Vasile Aaron - Istoria lui Sofronim și a Haritei cei frumoase

... a Ioaninei răsfățată luncă     Și dintră oricâte Miletul fecioare     Cu minte înaltă, fire zburătoare.     Dintră toate câte Ținutul avea,     Cea mai iscusită, alta nu-i ca ea,     Aristef Județul n-avu multă grije     Trudind oareșcare talant să-i câștige.     Talanturi frumoase îi dădusă firea     Și cum nu-i lipsisă nice iscusirea ... fața rătunjoară,     La căutătură flacără și pară.     Sprincenele încă negre și-nghinate,     Tăcând despre alte daruri de sus date,     Să creadă întocma Platon pe sine     Ca Orfeu la cântec sau doar și mai bine.     [.............................................................]     Zărind-o, ce rod și ce folosire?     Dorul, para, focul, ațâțat în fire.     Cu toate acestea a ... a ei tăinuire     Mă lupt cu margoala fire.     Înzădarnica luptare     Nice un folos nu are,     Coată să-ți spui adevărul     Măcar să mă storc ca mărul,     Să iau orice pedepsire,     Să ard în foc cu cumplire,     Să fiu jertfă pe altare.     Să fiu fiarălor mâncare     Sau să merg în izgonire ... încoace     Inima-n foc mi să coace,     Nice n-am somn cu hodină,     Nice mai văd vro zi lină.     Piei și mă uscu-n picioare     Ca smulsa din pământ floare -     Boală cu totul cumplită!     Siracă, așa tocmită     Cât cu leacuri din potică     Nu să ajută nimică.     Eu văd și cunosc prea

 

Petre Ispirescu - Ileana Simziana

... ajunse la bătrânețe, se supusese și el împăratului celui mare și tare, fiindcă n-avea încotro. El nu știa cum să facă, cum să dreagă, ca să împlinească voia acelui împărat de a-i trimite pe unul din fiii săi, ca să-i slujească: fiindcă n-avea băieți, ci numai trei fete. Dintr-aceasta el sta pe gânduri. Grija lui cea mare era ca să nu crează acel împărat că el este zacaș și se îndărătnicește a-i trimite vreun fiu, din care pricină să vină să ... deodată ieși de subt acel pod, cu dinții rânjiți și clănțănind de te lua groaza; se uita drept la dânsa cu niște ochi cari strălucea ca două făclii, și se repezi la ea ca să o sfâșie. Fata, care înghețase sângele în ea de frică, își pierduse cumpătul și, dacă calul nu făcea o săritură la o parte, lupul ... împăratului îngriji de cal tocmai precum îi zise el. La a zecea zi, unde se scutură odată calul, și se făcu frumos, gras ca un pepene și sprinten ca ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>