Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU COARNE
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 139 pentru CU COARNE.
Dimitrie Anghel - Arca lui Noe
... pus degetul în fundul gîtlejului aplecat pe vomitoriu, grăbit și gelos de cei răzemați pe un cot pe circularele divane, care ospătau înainte, beți și cu ochii licăritori înălțați spre brațele molatec arcate ale sclavilor ce ridicau amfora ca să umple cupele pînă la vîrf, cu alba spumă ce-o da deopotrivă atît roșul de sînge, cît și galbănul de chilimbar al vinului îndelung adăpostit în umbra hrubelor. Voios five-o ... de bestii porni, cu zîmbete albe de dinți ori cu sclipiri de simandicoase coarne, cu licăritoare stele aprinse în lumina unui fulger pe copite ori cu luminoase scîntei divine în ochi, ieșite din compartimentele lor și adunate pe punte ca niște voiajori ce stau să-și ia adio de la cei ... aceluiași concesionar, spre care țel mergea internaționala aceasta ce nu putea fi pusă la același diapazon, ce era acest tamazlîc de ginte eteroclite, dinte și corn, copită și unghie, gură și ventuză, gheară și periferii catifelate, glas și răget, instinct și inteligență, candoare și brutalitate; cu ce văpseli era zugrăvit pavilionul lor alcătuit din penele ce purtau toate culorile curcubeielor și nuanțele tuturor blănurilor ?... Ce era această chintesență de bestii urcate ... făcută din șapte culori, ca sub un uriaș tunel boltit în negrul întunerec al cerurilor, legănata arcă trecu în manifestațiile de bucurie ale ciudatului norod. ...
Antim Ivireanul - Dedicația din Ceaslovul tradus de Antim și tipărit la Târgoviște, în anul 1715
... împărătescului și slăvitului neam al Cantacuzineștilor, ai întrecut și ai covârșit pre toți, de vrĂ©me ce toate ale celorlalți domni împărțitele daruri le vedem cu mare cuviințare închipuite la creștineasca ta înălțime. StrălucĂ©ște într-însa domneasca mare podoabă, dară înfrumusețată cu bunătatea faptelor; înțelepciunea cea politiciască, dară unită cu râvna cea creștinească; sfatul cel mare, dară însoțit cu putĂ©rea legilor; dreptatea cea cu socotință, dară împreunată cu blândĂ©țea și cu îndelungă răbdarea. Însă decât toate acĂ©stea ale măriei-tale vrĂ©dnice de laudă bunătăți, o cât să vĂ©de de luminat multa cucerie ce ... cĂ©le dumnezeești. Cu aciasta și pre Dumnezeu cu faptele tale cĂ©le bune necontenit mărești, și besĂ©rica cu ascultarea cinstești, și ceata preoțească cu facerile de bine odihnești, și dumnezeeștile lăcașuri, cu luminatele tale daruri împodobești. Și iarăși milostivirea și fireasca-ți buna cugetare, cu câtă despărțeală de cât pre ceialalți domni te arată! Pre cei supuși cu daruri îndestulate totdeauna îmbogățești, pre politie cu boeriile, pre norod cu ușurarea, pre streini cu priimeala, pre săraci cu ...
Dimitrie Bolintineanu - Visul lui Ștefan cel Mare
... lui Ștefan cel Mare de Dimitrie Bolintineanu Seara răspândește umbrele-i ușoare. Și melancolia trece gânditoare. Dar Ștefan cel Mare, rătăcit prin văi, Dintr-un corn de aur cheamă bravii săi. Inima-i zdrobită ca a lui oștire; Țara-i întristată ca a lui gândire! Pe un ... păru-i lung, fluturător. Pentru-ntâia oară inima lui plânge! Ochii lui revarsă picături de sânge. Acolo dă capul somnului mijind Ce-i închide ochii cu-aripa-i d-argint. Iată că-i apare o fecioară jună, Ale cărei plete strălucesc la lună, Negre și bogate sub cununi de flori; Ochii ... s-a întristat! Mergi pe a ta cale, nu sta niciodată! Urmă datoria care ți-e lăsată! Orice-mpiedicare, stavili, vor pieri; Cu-orice-mpiedicare țar-a ta va fi!" Pe un nor de aur zboară ea cu fală; Un parfum de roze pasul ei exală. Ștefan se deșteaptă, șterge fața sa, Unde-o lăcrimioară dulce se scura. Luna argintoasă râde printre nori ... n căderea noastră chiar să ne mărim!" Mii de glasuri strigă... Luna bucuroasă Dintr-un nor de aburi pare mai voioasă; Stelele de aur mai
Dimitrie Anghel - Ultimele pagini
... volum ! Ca un Lazăr reînviat, mi-am scuturat giulgiul albelor pagini și am privit din nou viața și n-am blestemat-o ca dînsul, ci cu soarele ce mi-l dăruia primăvara, cu viorelele și toporașii presărați subt pașii mei, cu galbena floare a cornilor timpurii înfloriți, cu sfiosul verde ce abia îndrăznia să mijească în vîrful fragedelor ramuri de liliac, m-am bucurat și am binecuvîntat prisosul de putere ce rămăsese în ... brăzdată îi e fața și fruntea, și dezordinea foilor și hîrtiilor aruncate pretutindeni povestesc și mai mult descurajarea ce-l apasă... Cu pas umbrit și cu un deget milostiv dus la gură, somnul însă a intrat într-un ceas de noapte tîrzie în odaie, a deschis încet ... intrat odată, într-un ceas de noapte tîrzie, în odaia mea și mi s-a așezat ușor Ia căpătîi, întunecîndu-mi albul pernelor cu umbra lui, mă va îndrăgi cu totul și mă va lua cu el în lumea lui brăzdată de cărări negre ca și multele linii de slove pe care le-am scris, cu ...
Vasile Alecsandri - Răzbunarea lui Statu-Palmă
... o stâncă naltă, el o macină cu palma. Bolovanii sub picioare-i dau de-a dura, dau de-a valma, Și cu peatra măcinată și cu petrele-aruncate El iezește, bate, umflă râurile tulburate. Culmele trec peste șesuri, apele trec peste maluri, Valuri mari se sparg în zgomot, răpezite peste dealuri ... clocotul lor aprig, clăbucind, ferbând în spume, Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani în rostogol Nu-ngrozesc ca uriașul ce s-arată crunt la lume, Cu fălci negre scrâșnitoare, cu ochi roși, cu peptul gol. El apare pe sub nouri ca un munte de turbare Ce amenință pământul să-l turtească-n răzbunare! Ca și dânsul, Strâmbă-Lemne ... un nor! Urieșii stau buimatici, fumegând de-a lor sudoare, Ridic-ochii, și pe ceruri văd trecând în zbor, drept soare, Făt-Frumos cu Trestiana pe-un cal sprinten zburător. Trestiana răsturnată lângă-un sân plin de iubire Strălucea zâmbind în aer ca un vesel meteor. Făt-Frumos cu ... răstoarnă stâncele cât de nalte și a furtunelor care îndoaie și rup arborii cât de groși. Făt-Frumos este eroul ce se luptă cu zmeii, cu balaurii,
Mihai Eminescu - Fata-n grădina de aur
... fost odat-un împărat  el fu-ncă În vremi de aur, ce nu pot să-ntorn, Când în păduri, în lacuri, lanuri, luncă, Vorbeai cu zeii, de sunai din corn. Avea o fată dulce, mândră, pruncă, Cu cari basme vremile ș-adorn, Când trece ea, frumoase flori se pleacă-n Ușorii pași, în valea c-un mesteacăn. În van i-o cer ... în astă lume suavă De mulțămire se simțea bolnavă. Dar de a ei frumseță fără seamăn Auzi feciorul de-mpărat Florin, Norocul lui cu-al ei îi pare geamăn, De-atunci un foc îl mistuie în sin. ,,În van stau locului, stau să mă-ndeamăn Cu munca mea, cu dorul, cu-al meu chin." Pătruns de dorul neștiutei verguri, S-au dus să ceară sfat la sânta Miercuri.  Alai, convoi, îi zise atuncea sfânta, Napoi ... mers c-aude zvon de clopot; Atunci văzu în zarea lui palatul În care-nchise fata-i împăratul. În ziduri de oțel lucea castelu-i Cu streșini de-aur și cu turnuri nalte Și scris pe muri-i, minunat în felu-i, Făptură grea a meșterelor dalte. În mari grădine i se arătă lui ...
Ion Heliade Rădulescu - Bată-te Dumnezeu!
... încă, când va voi, le poate da și dracului). Ninecuță-sa iară i-a dichisit bisahteaua și i-a pus înăuntru, cu toată rânduiala și cu toată dragostea părintească, felurimi de sculișoare: sticlulița cu stricat , pe care dumneaei îl numește dres, pămătuful, alune arse îndestule, făcălețe mititele de paie de mătură alese, firele de ibrișim, hârtiuțele cu stiubeci, pudră, făioară, rumeneală ș.c.l., strânse, rânduite foarte binișor; o, ce dragoste părintească! nostimă și tinerică o să mai fie coconița Drăgana! Boierul dumneaei, nu ... să fie în mijlocul casei, sau rotundă, sau în patru colțuri. La masă, pentru economie, acoperișul și șervetele nu prea sunt curate, ca nu cumva cu deasa spălătură și frichinire să se rupă curând; tacâmurile mesei nu prea seamănă unul cu altul, și furculițele, de la patru și trei dinți, ajung cu adevărat furculițe cu câte doi dinți, și care rămân numai cu unul, acelea se pun în coada mesei; și multe economii de acestea, ce ne aduc aminte de veacul de aur în toată pulberea și murdalâcul ... s-a vărsat pe jos albise scândurile întocmai ca obrazul coconiței. Așa zisei că coconița bate în palme și slugile aleargă grămadă, și Măriuța cu ei, Călin ...
Nicolae Filimon - Paralelism între fosta direcțiune și cele de astăzi
... primul cartel, dar am avut și avem dreptul a cere de la direcțiune o trupă astfel încît să împlinească toate condițiunile artei muzicale, cu toată preciziunea și punctualitatea în esecutarea operilor. N-am cerut, o mai repetăm, artiști de primul ordin, pentru că nu-i putem avea cu mijloacele pecuniare de care dispune teatrul nostru, însă am pretins un ansamblu în înțelesul muzical, adică un cor întonat bine, un orchestru compus de instrumente ... cea mai mică noțiune de muzică teatrală și de limba italiană. În loc de un orchestru întonat, compus și condus astfel încît să poată esecuta cu toate nuanțele muzicale și cu espresiunea cerută de adevărata artă frumoasele partețiuni ale maestrului Verdi, ale cărui opere se reproduc mai adeseaori pe scena teatrului nostru, și a face ... din casa doctorului Bartolo sau, ca să zic mai bine, să compuie finalul primului act, era totdauna îmbrăcat în costume de trei epoce diferite, adică cu pieptare de mediul ev, cu bonete franceze Ă la bivouac și, în loc de carabine Ă la antica spaniola , avea puști cu baionete și cu ...
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul I. Ionienele
... linistit. Conrad rădică fruntea și pare-ntinerit. Colo fusese Sestos, locaș de desfătare, Ce-amintă dulce nume și-l trage din uitare: Pe grațioasa Hero, cu genele de fir. Așa Conrad deșteaptă acest trist suvenir: ‑ „Tu, zee cu păr d-ambru și tînăr-adorată În templul de la Sestos, locaș dezmierdător, Ascultă preoteasa pe Hero-namorată Și vin în ajutor! Această lungă noapte ... n apărare, Dar ea vărsă în sînu-mi o flacără mai mare! Leandru înțelese cît el era iubit, Cîntările-mi arzînde ferice i-au vestit. Cu degete de roze amorul îi deschise Ast sîn plin de iubire, de fermece, de vise; Perfida Cytheree, pe fruntea astui loc Făcînd ca să plutească ... a prefăcut în fiere! Leandre, dulce soare al sufletului meu, Tu ai pierdut lumina ce-atît iubisem eu! Stins, tu te-nchini pe țărmul ce cu a ta junie Se-mpodobea ca noaptea cu steaua aurie. D-acuma întristarea domni-va cu dulci șopți Și paserea Minervii va-nlocui prin nopți Suavele acorduri, ce două lire june Pe boarea dulce-a serii făceau ca să ... ...
... nnegrit; Să plece? Dar desculță prin ger: E de pierit! Ori el, ori dânsa piere!... Piciorul ei de sânge pe drumul grunzuros Și viscolul izbește cu șuier viforos În față-i fulgi; cu pieptul mai gol de jumătate, E crunt de frig obrazul și pulpile-s crăpate, Ea tremura ca frunza, căci frigul o străbate Prin carne până ... străjerul Și greu al său înfrunt. Nici flăcări, nici potopul, nici mii de limbi infame Nu pot să pună stavili pornirii unei mame Când apără cu viața pe fiu: Nici lumi întregi, Cu monștrii toți, nici arma cu sângele, nici regi, Cu lanț din tălpi la creștet, prin fier și aspre legi Nu pot să i-o destrame. Nebun s-aruncă dânsa din tot al ei avânt ... dă gândul prin minte ca să fur! Și-n laturi ea s-aruncă gemând, dar brațul dur Al legii nu-i dă liber, și el cu larg înjur O târâie cu sine. De ghimpii gheții crunte picioarele-n alerg Se sfâșie, se taie mai tare și se șterg De nu rămâne carnea pe os. Ei merg ... gol, ca pe o luncă. Și-n ger, cât a fost noaptea, ea fuge prin ogradă, Nebună fuge, zbiară ș-aleargă prin zăpadă, ...
Nicolae Gane - Hatmanul Baltag (Gane)
... el purta pe spete un mintean alb de abÅ•, în picioare ciubote de iuft lungi pănă la genunchi și la brâu un cuțit și un corn de vânat, din care știa să scoată felurite sunete, și mai dulci și mai aspre. La masă el prânzea totdeauna împreună cu doisprezece ciraci ai săi, boieri mai mici de casa Baltagilor, toți buni de pahar și vânători de meserie. Ei asemine purtau mintene albe, însă de ... cu talpa mai groasă. Când hatmanul Baltag suna din corn în zori de ziuă pe vârful dealului, cei doisprezece ciraci ieșeau grabnic în calea sa, cu durdele în spate și cu ploștele la brâu, și din grăsimea celui întăi urs ucis în bârlog, hatmanul își ungea mustețele. În toate sările ei beau vin vechi de Odobești ... Acei dintre ciracii săi, care aveau locurile de cinste din dreapta și din stânga sa, se sileau pe cât puteau să nu rămâie în urmă cu înghițiturile inundând în acelaș timp și aerul său posomorât. — Voiesc, strigă deodată hatmanul, lovind cu pumnul în masă și cu cealaltă mână răsucindu-și musteața, voiesc să beau în sănătatea hătmănesei Baltag! Cei doisprezece ciraci ...