Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru HOHOTE
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 161 pentru HOHOTE.
... inimei tale  Dă-mi mie Laura ta! De gropi dincolo-amaru-ți luce cu-ncămătare, Și sângerând, rumpând-o din inima-arzătoare, Plângeam în hohot, însă am dat-o și pe ea.  Această-obligațiune la morți e îndreptată  Râzând lumea zicea  Căci, nu vezi, mincinoasa de tÄ ...
Mihai Eminescu - Resignațiune (din Schiller)
... inimei tale  Dă-mi mie Laura ta! De gropi dincolo-amaru-ți luce cu-ncămătare, Și sângerând, rumpând-o din inima-arzătoare, Plângeam în hohot, însă am dat-o și pe ea.  Această-obligațiune la morți e îndreptată  Râzând lumea zicea  Căci, nu vezi, mincinoasa de tÄ ...
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Profeție (Iosif)
... arborele vieții, Și cea din urmă frunză stă să cadă. Acolo, zace-acum pe patul morții. Copilul suferinții... Biata mamă, Nebună de durere, plînge-n hohot... El, ca prin vis, aude cum blesteamă : — Nu mi-l răpi din brațe, moarte hîdă, Nu-mi stînge, moarte, steaua vieții mele ! Ah, visul ...
Vasile Alecsandri - Concertul în luncă
... hlamide smălțuite; Iată grieri, iată fluturi cu-aripioare pudruite, Și culbeci care fac coarne purtându-și casa-n-spinare... La ivirea lor poiana clocotește-n hohot mare. Iată-n urmă și albine aducând în gură miere... Zburătorii gustă-n grabă dulcele rod cu plăcere, Apoi sorb limpidea rouă din a ...
Vasile Alecsandri - Noaptea albă (Alecsandri)
... în dragoste cu tine Să mă dau, să-ntineresc!“ Abie zice și deodată Glasul fetei a muțit, Iar în lunca deșteptată Hohot lung au clocotit. Și vrăjitul fag 'ntinde Un braț lung, cuprins de ger, Pe uncheș de barbă-l prinde Și-l ridică pe sub cer ...
Vasile Alecsandri - Peneș Curcanul
... Cântând în gura mare, Stătea pe loc, s-adimenea Cuprins de admirare; Apoi în treacăt ne-ntreba De mergem la vro nuntă? Noi răspundeam în hohot: „Ba, Zburăm la luptă cruntă!“ „Cu zile mergeți, dragii mei, Și să veniți cu zile!“ Ziceau atunci bătrâni, femei ...
Vasile Alecsandri - Răzbunarea lui Statu-Palmă
... din sămânța cea măruntă, Ș-apoi știi tu că Pepelea vornicel i-au fost de nuntă!...“ Urieșii, stând pe coate, au trântit un hohot mare Cât s-au răsunat pământul într-o lungă depărtare, Și toți vulturii din codri, ridicându-se pe vânt, S-au nălțat în nori să ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Apă și foc
Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Apă şi foc Apă și foc de Barbu Ștefănescu-Delavrancea De la ștreaja Vergului până la Biserica Delea-Nouă, un nor de praf galben se ridică de la pământ, mânat ca într-o albie printre casele și grădinele șoselei nepietruite. Grânarii se întorc de la sate, de la mori și porturi. Unii încărcați cu vârf pîn’ la cercul coviltirului, alții cu căruțele goale și cu maldăr proaspăt în cadirle. Bicele pocnesc pe dasupra naintașilor; caii voinici și aprinși joacă în hamuri și ninchează, mirosindu-și din depărtare grajdurile. Tinerii, rumeni și nădușiți, cu zăbunele și cu cămășile deschiate, cu hamurile pe după gât, călări pe rotașii din stînga, dau chiote în goana cailor; iar dacă căruța le e greu încărcată și roatele abia li se învârtesc în osii, ei cântă prelung Mumă dragă, mumă, Dine,Dine,Constantine, or Ghiță,Ghiță,Cătănuță, bătând cu călcîile goale în pântecele cailor. Înaintea lor ies , în cârduri, copii dolofani, dăsculți și cu pletele cârlionțate pe grumaji și se uită cu jind cum mai-marii lor mână cîte și șase cai, fetițe săltate cari furișează câte o ochire pe cine mai știe ce flăcău voinic, muieri cu furca în brâu, ș- ...
Ștefan Octavian Iosif - Icoane din Carpați
Ştefan Octavian Iosif - Icoane din Carpaţi Icoane din Carpați de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII I Un șuier lung — gem osii ferecate — Un strigăt viu — nebun de libertate ! Pe roți uruitoare Vagoanele urnite Alunecă ușoare Mai iute, mai grăbite, — Dar inima-mi nebună Mai iute-ar vrea să meargă Și bate-n piept, să-l spargă, Să zboare-n lumea largă De-atîta voie bună! Griji amărîte, zbuciumări deșarte, Vă las de-acum ! Vă las cu bine ! La o parte ! Voi n-aveți ce-mi căta la drum ! Pieriți, întunecate duhuri ! Sunt liber ca ciocîrlia-n văzduhuri ! Îmi flutură părul în vînt, Și cînt, — Mă cheamă-n zare munții, munții mei ! Ce dor, ce dor adînc mi-era de ei! Ce dor i-a fost poetului De freamătul brădetului, De murmurul izvorului, De fluierul păstorului, De glasul păsărelelor Și de vecinul stelelor — De vîrful Caraimanului, Ce dor, ce dor i-a fost sărmanului !... II Stă Caraimanul 'nnegurat, Moșneag în veci cu fruntea ...
Emil Gârleanu - Ochiul lui Turculeț
... lumină de un zâmbet ce părea că-i izvorăște din ochi, din gură, din fiecare părticică a obrazului, și izbucni deodată într-un hohot scurt și puternic de râs. Pe urmă se lovi cu mâna după ceafă și se întoarse către mine: — E ochiul meu, și pace! Și ...
George Coșbuc - Moartea lui Fulger
... însuți ești, De dragul cui să mai trăiești, Tu soare sfânt? Dar doamna! Suflet pustiit! Cu părul alb și despletit Prin largi iatacuri alerga, Cu hohot lung ea blestema, Și tot palatul plin era De plâns cumplit. La stat și umblet slabă ce-i! Topiți sunt ochii viorei De-atâta vaiet ...