Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LOCUL
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 1451 pentru LOCUL.
Ion Luca Caragiale - Sfânt Ion
... comisari, Ipistați, sergenți, jandari Cu niște chivere mari, Măiculiță, ce vlăjari! Nalți d-un stânjen fiștecare, De jurai că sunt călare. Noi nu vream de loc, ei: „Hai! Hai la domnu polițai, Să vă trateze cu ceai, Și cu ceai, și cu cafea, La soarea cu refenea!â€� Și ne ... greu voinicului, La-nnodatul bumbului! Dacă văzui și văzui C-am căzut pe mâna cui? Pe mâna Algiului, Ce m-apucai de făcui? Sai din loc și poc! și paf! Am făcut o lampă praf! Și pe urmă ce făceam? Ca un leu mă repezeam Și cu pumnii dam în geam ... Și cum este el șiret, A recurs la marafet Și ne-a turnat la secret Cam pe lângă cabinet; Și pe loc a poruncit, Că zicea că am răcit, Să ne tragă de năjit Cum se trăgea mai-nainte, Cu curea și spirt fierbinte, Cât ... s-a risipit fumul, Și fiatru s-a închis, Nu mai ai nimic de zis!â€� Și atunci bietul Scarlat, Pe loc drumul ne-a și dat. Da' Orăscu ca Orăscu Ce te faci cu mai — Orăscu2? Cu Hășdău și Odobescu Și cu Anghel ...
Ion Luca Caragiale - Termitele...
Ion Luca Caragiale - Termitele... Termitele... de Ion Luca Caragiale UN MIC CAPITOL DE ISTORIE NATURALĂ, PENTRU POPOR Termitele sunt niște gângănii, sau gâze, cum le zice poporul la făpturile mici și delicate ale naturii, pe cari oamenii de știință le numesc în genere insecte. Pe termitele acestea, naturaliștii le numără în rândul insectelor, cum zic ei, nevroptere (dela cuvintele grecești nevron, adică nerv, și pteron, adică aripă); căci ele au aripioare străvezii, înăuntrul cărora se vede o țesătură deasă de firișoare nervoase. Ele trăesc în societate întocmită ca și furnicile: au o femeiușcă prăsitoare cu câțiva bărbătuși pe lângă ea, și pe urmă mulțime de soldați și de lucrătoare. Sunt la trup cam de mărimea furnicilor dela noi; de aceea popoarele le-au crezut întotdeauna că sunt furnici cu aripi. Sunt mai multe soiuri de termite; dar toate sunt săpătoare, și afară de asta, cea mai mare parte dintre ele sunt și constructoare; adică, sapă orice a clădit omul, ca pe ruinele clădirilor omenești, să-și clădească ele cuiburile și așezămintele lor. Trăiesc rozând din tot ce le iese 'n cale, tot ce pot roade; și de aceea sunt un așa vrăjmaș al oamenilor, că marele Lineu ...
Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare arhitect
... și Ștefan cel Mare cu arcul și "unde i-a ajuns segeata, acolo a făcut pristolul în altar, și este mult loc de unde au tras până în mănăstire", zice hatmanul Ioan Neculce, care ne povestește această anecdotă despre eroul pe care moldovenii nu-l plâng încă ...
Vasile Alecsandri - Inelul și năframa
... oi muri!" II El pe cal a-ncălecat Și pe drum a apucat. Mers-a el pân' la un loc Ș-a aprins un mare foc În mijlocul codrului, La fântâna corbului. Mâna-n sân el și-o băga, La năframă se uita ... de români ca prevestiri de moarte, maisunt și căderea stelelor, cântecul cucuvăii, urletul câinilor, arătări de năluce,pocnirea lemnului icoanelor din casă, stătutul cailor pe loc când au a pleca ladrum etc. [2] Adică inscripție cu litere latine, precum se obișnuiește pe sarcofaguri. O variantă a legendei ... l găsea sărmanul mort, Întins veșted sub un cort. Ea năframa și-o lua, De trei ori o săruta, Capul, fața-și învelea Și pe loc
... alunecau mai departe, i se năzăreau poate ; mii de zgomote stridente, de glasuri înțiglate, de rîsete sonore, de bătăi de aripi ce mutau umbrele din loc, luîndu-și zborul, de chemări și de răspunsuri, de frînturi de vorbe ce încercau să moduleze dulcele glas omenesc îi loveau auzul ; și atuncea, dînd ... obscur făcea sforțări poate, voind să transpuie o imagine, și figura vechiului stăpîn, ce sta pe același jeț unde stă acum potrivnicul, se refăcea la loc, cu mustățile lui albe, tunse scurt, cu tufoasele sprîncene ce adumbreau ochii buni, cu patriarhalul halat cu care era el deprins de atîta vreme â ... aer, retrăia cu amintirea auzului stridentele glasuri ce se chemau, sonorele rîsete ce se urmăreau printre perdelele de liane, neastîmpăratele aripi ce mutau umbrele din loc, luîndu-și zborul, — și ofta prelung, deschizîndu-și arare licăritorul iris de aur subt greaua pleoapă... Într-un amurg însă, cum adormise pe un ...
... pe zidurile căruia vremea s-a scurs, de veacuri, ca apa pe o stâncă ce n-a putut-o clinti din loc. M-am dus în Ragusa. N-ai fost? Să te duci îndată ce-i putea. Trebuie să vezi zidurile acelea mucegăite, pe care petele de ... smălțuită în verde și să te lași încins de fâșia vântului înecat în mirosul amar de olendri, ca să înțelegi tot farmecul neașteptat al acestui loc. Nicăieri n-am văzut marea mai albastră ca aici, nicăieri n-am simțit, mai puternic, legătura sufletului meu cu nemărginirea de apă ce tresaltă veșnic ...
Ion Luca Caragiale - Autoritate
... poezii o să-i treacă cu vremea. Am mers degrabă la un negustor prieten, un toptangiu, și am avut noroc să aflu că are un loc vacant potrivit: 300 lei pe an, casă, masă și două perechi de îmbrăcăminte de sus până jos. Mi-a părut destul de bine ... pe nemâncate, pentru că atribuiam abuzului de tutun starea lui manifest maladivă. Mi-a răspuns că nu a fumat astăzi de loc. Atunci poate bolnav? Nu. Am mers încet-încet și i-am spus pe drum buna veste și condițiile ei. Nu mi s-a părut ... zâmbet de despreț... Dar — poate că mi s-a părut. La un moment, mergând, s-a oprit de-odată-n loc, a îngălbenit foarte tare, a șovăit și, dacă nu-l luam la braț, ar fi căzut — era fără-ndoială bolnav ... — dispărea încet-mcet pe măsură ce înainta dejunul și cu ușurință m-am convins că d. Nicu este un mincinos — nu dejunase de loc, ba pare-mi-se că paliditatea lui și intențiile de leșin pe cale publică... dar în fine, îi trecuse acuma. Acum era foarte vioi, prinsese ...
Ion Luca Caragiale - Grand H%C3%B4tel "Victoria Română"
... sunt amețit, nervii iritați - simt enorm și văz monstruos. Lumânarea îmi dă drept în ochi... Mă scol s-o mut și apoi m-așez la loc. ...Deodată sar în picioare... Zgomot mare în uliță! Merg degrab la fereastră... Cadranul transparent de pe foișorul de foc ațată unul ș-un sfert... Când ... loviturilor... Un răcnet suprem! sparge rândurile vrăjmașilor, le scapă printre picioare și fuge uitându-se drept și numa-nainte, fuge mereu până dă de un loc singuratic. Aci s-așează stins de oboseală, să-și lingă rănile și să se vaiete discret de durere. Somnul se capătă mai ieftin decât hrana ... trotuar; iar la lumina felinarelor din colțuri se vede în mijlocul stradei victima lungită - e un cățel mic, alb și lățos... Mă culc supărat la loc. Mai am două ceasuri și scap... Bietul dobitoc!... Acu încep vâjiiturile măturoaielor... Dacă ar fi cățelul favorit al vreunei dame, - parcă-am văzut una adineaori ... Doi inși o înhață; ea se smucește și dă să se repează iar; dar un sergent voinic o apucă de braț și o-nvârtește-n loc: - Nu zbiera și mergi! strigă el scrâșnind și lovind-o greu cu palma peste gură. Aud atunci o horcăială-necată și, în cadrul luminat al ...
Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă
... nimeni nu lua aminte, și acolo, pe dânsul, Sărăcia își făcuse culcușul. Sta grecește pe tron cât e ziulica și nopticica de mare, și din loc să se miște, ba. Pasămite tronul era gol, nu mai punea oamenii întrÂînsul nimic, atât era de vechi și de odorogit. Bietul Neagoe văzu ... la o parte, că am să pui burduful ăsta în locul tău. - Da unde să mai mă dau? răspunse Sărăcia. - Ieși afară, dacă n-ai loc, și te du în oțelel puștei vrunui vânător că acolo ți-e locul. - Ba aia-a vorbă! mai pune-ți pofta în cui ...
Ion Luca Caragiale - Cănuță om sucit
... pe mine? or eu pe tine, prostule? - Să-i numărăm, domnule... - Dar pân-acu ce-ai făcut, neghiobule? - Am învățat la armetică,domnule. - Mergi la loc, nătarăule! Altădată să-i numeri. S-a dus Cănuță la loc și s-a apucat să numere și iar să numere. A doua zi a venit dascălul și mai supărat ... Câte, domnule? - Răspunde tu, boule! - Să le numărăm, domnule! - Acu să le numeri? până acum ce-ai numărat, măgarule? - Am numărat domnii, domnule! - Mergi la loc, vită! Altădată să le numeri. Iar s-a dus la loc și s-a apucat să numere câte feluri de numere complexe avem. A treia zi, dascălul intră turbat: - Cănuță! - Prezent! Numerele ... trimeață la un mușteriu. Afară era un polei grozav. Cănuță s-a aplecat și d-abia a putut ridica greutatea pe loc limpede în prăvălie. - N-o să aluneci cu el, mă? a-ntrebat jupânul. - De! jupâne; știu eu? - O să-l poci duce? - E ... ...
Ion Luca Caragiale - Un pedagog de școală nouă
... dar dacă nu-l întoarcem, nu mișcă. Profesorul (satisfăcut): Bravo! (cătră domnul inspector:) Ș-apoi doar ăsta-i ghintre cei meghiocri... Bine! (Elevul trece la loc.) Tu, mă! ălălant ghe lângă el... Câke picioare are boul, mă? Elevul : Patru, dom'le! Profesorul (vesel): Ei, pe dracu! că-z doar n-o ... care? Elevul (pierdut): Virțăvercea, dom'le! Profesorul (indignat): Nu Vițăvercea, mă! Dănimarca, mă! Dania, mă! (Șoptind amenințător printre dinți:) Dania tătână-tău! (Energic:) Merji la loc, boule! Elevul pleacă obidit la loc. Inspectorul (conciliant): Ei, oricum, tot a știut destul de bine. Profesorul (încă fierbând de ciudă): Pe dracu! știut! Traiane Ghiorghiescule! Vină tu... Spune ... cu tărie): Buni, mă !... și s-au bătut... Elevul (cu multă mândrie națională): Cu draci! Profesorul (entuziast): Cu draci! zic zău lui Dumnezeu!... Merji la loc!... Bravo, prostovane! (Către inspector, care e transportat:) Că-z ăsta doară iaște un școler emininke! Inspectorul: Are și mult talent! Profesorul (cu siguranță): Ei! pe ... sporire și scăghere ghe unitake; numai doară, după diferănțiarea lor în praxă, ghevin că-s patru; aghițiunea, substracțiunea, multiplicățiunea și ghiviziunea. No! bine! meri la loc