Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru OMORÎ
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 297 pentru OMORÎ.
Cincinat Pavelescu - Vaida și Maniu
Cincinat Pavelescu - Vaida şi Maniu Vaida și Maniu de Cincinat Pavelescu Că domnii Vaida și Maniu Se dușmănesc, ce vă mirați! Și Cain-a omorât pe Abel! Și erau
Constantin Negruzzi - Dervișul
Constantin Negruzzi - Dervişul Dervișul de Constantin Negruzzi Robilor, depărtați-vă-n laturi! Ghiaurilor, tremurați! Cădeți la pământ cu toții și genuchile plecați! Căci iată trece Ali-Pașa. C-o cabaniță bogată, vizirul este mbrăcat Și d-arnăuți nalți ca munții împregiur încungiurat, Norodul strigă: mașala! Iat-un bătrân derviș gârbov prin norod își face loc, Merge la Ali d-a dreptul și-i ia calul de dârlog, Ș-apoi acest fel îi grăi: "O, tu, înalte vizire, lumina lui Mahomet! Tu ce ții topuz în mână și șezi întâi în devlet, Vestite Ali Tepeleni! Tu ce-ai nume așa mare, umbră a lui padeșah, Care stăpânește lumea și e umbra lui Alah, Lui Dumnezeu adevărat; Ca să-ți spui un lucru mare până aicea am venit, Pe care pân acum nimeni a ți-l zice n-a-ndrăznit: Ești un câine ș-un blestemat! Făclia-ngropării tale a-nceput a lumina, O moarte cumplit-amară plutește d-asupra ta, Ca un năluc înfricoșat. Tu ce te adăpi cu lacrămi și-n sânge te tăvălești. Care îți zidești seraie cu ciolane omenești, Ceasul ți s-a ...
Constantin Negruzzi - Duchesa Milanului
Constantin Negruzzi - Duchesa Milanului Duchesa Milanului de Constantin Negruzzi martie 1826 Italie, după ce o îndelungă vremi s-au luptat pentru slobozănie sa cu împărații, la ce de pe urmă o dobândisă; și ei nu mai avĂ© întru ea decât o umbră de stăpâniri în niște particularnice staturi, cari încă îi cunoște, nu atât ca să-s încredințăzi de protecsie lor, cu cât să temĂ© să aibă din puterea lor. Milanezul era cel mai mari dintre toate. Viscontezii, cari din particularnici stăpânitori să făcusă duchi, să bucura de o stăpâniri legiuită prin bunăvoință a noroadelor, și prin aceea a împăraților. Dar parte bărbătească a aceștii familii sfârșându-să, toate driturile sali au trecut în Casa de Orleans, prin Valentina Milanului, cari să măritasă după acest vestit duc de Orleans, ci s-au omorât de Ioan, ducul de Burgon. Stare ce jalnică întru care catandisâsă Franța, din pricina războaielor cu englejii și a feliuri de tarifuri de cari această împărăție era stricată, nu au lăsat pe copiii ducului de Orleans ca să-s ducă să puie stăpânire pe acest ducat. Venețienii, cari afla milanezul după plăcerea lor, negreșit l-ar fi apucat ...
Constantin Negruzzi - La Maria (Negruzzi)
Constantin Negruzzi - La Maria (Negruzzi) La Maria de Constantin Negruzzi Curier de ambe sexe , nr 10, august 1839 Cât e de crud, să te-afli între ai tăi străin! Eliad , Visul Copilă tinerică, frumoasă ca plăcerea, De ce voiești să afli cumplitul meu necaz? Ah! numai aste lacrimi îmi pot curma durerea. Când vin ca roua dulce de-nundă-al meu obraz. Întrebi care e chinul ce darmă-a mea junie? De ce privirea-mi tristă se pleacă spre pământ? Amara mea durere, ah! nime nu o știe, Și nime nu va ști-o păn-voi intra-n mormânt. O inimă ce simte e vrednică de jale, Ca floarea cea plăpândă ce crește pe-un țărm sec, A patimilor vifor uscând frunzele sale, O lasă veștezită de-o calcă toți câți trec. Nici ura, nici amorul, nici lumea-nșelătoare Ce ne-ncetat m-adapă cu fiere și venin, Nu pot să facă altă decât să mă omoare. Dar însă... nu-s aceste ce-mping al meu suspin. Aceea care trista-mi viață-nourează, E un secret ce zace în inimă-mi ascuns, Iar raza bucuriei în veci nu-l luminează, Și dulcea mângăiere în ea ...
Constantin Stamati - Țânțarul și păstorul
Constantin Stamati - Ţânţarul şi păstorul Țânțarul și păstorul de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Un păstor dormea la umbră, având păzitor pe câini, Iar un șarpe văzându-l, iese de sub spini, Se târăște pân’ la dânsul cu limba de venin plină, Voind să-l muște de moarte... Iar unui țânțar de-aproape, fiindu-i de dânsul milă, Împunge pe somnorosul cu pliscul în nas cât poate. Deci trezindu-se păstorul, pe șarpe l-au omorât, Dar mai întâi pe țânțar așa de rău îl plesnise, Că jos mort l-au oborât, Măcar că el de moarte îl mântuise. Cel slab oricât celui tare de cearcă să-i facă bine, Și vrea ochii să-i deschidă ca adevărul să vază, El să nu spereze altă răsplătire pentru sine Mai bună decât țânțarul când să ne muște
Constantin Stamati - Zburătorul la zăbrea
Constantin Stamati - Zburătorul la zăbrea Zburătorul la zăbrea de Victor Hugo Traducere de Constantin Stamati Fetiță amată, de ce șezi închisă În aceste ziduri cu porți ferecate? Și de ce zăbreaua nu o ții deschisă, Să privești la lună pân’ la miez de noapte? Fetiță, deschide-mi, căci mi-i frică tare, Pin tuneric, noaptea, când încep să umble Striga, tricoliciul ș-a morților umbre, Cu mantii de neguri pân-în ziua mare. Fetiță, eu nu sunt sahastru de munte, Ce ne spun de lume ce are să fie, Nici tânăr de-aciea ce își ies din minte, Îndrăgind cucoane ce nu vor să-i știe. Eu nu port nici cârjă, nici ostășești straie, Nici am plete negre, nici am barbă albă, Și a mea suflare atâta-i de slabă, Încât nici o iarbă nu poate să-ndoaie. Decât la prunci visul sunt mai ușor încă, Sunt fiu primăverii, și sunt iarna oaspe, Când fetele sara fac clacă de furcă, Căci atunci mă aflu pe-acolo pe-aproape. Iar în ziuă astăzi un flăcău cu-o fată Se dezmierda fraged și c-o sărutare M-au prins de-o aripă între buzișoare, Unde mă ținură ...
Costache Negri - Cîntic haiducesc
Costache Negri - Cîntic haiducesc Cîntic haiducesc de Costache Negri Informații despre această ediție Măi băiete, măi voinice, N-a rămas alta pe-aice Decît să-ncarci ghintul bine Și-apoi la drumuri te-aține, Ca să vezi, cine mai vine. Căci faină nu mai ai, Nici galbeni poți să mai dai La cel bir din ist pămînt... Trăsni-i-ar Dumnezeu sfînt Sub țărîna de mormînt ! Eu prin grosuri tot șezui Și-a plăti bir nu putui... Bată-i crucea ! cum nu-i doar Să ne bată, să ne-omoare, Să ne-ngroape la-nchisoare ! S-a dus vremea cea bogată, De-și punea nevasta spată Și prn zemnic și pe-afară, Apoi vindea pînză-n țară Și purta la gît odoară. Iar românul cu opt boi Și cu șaptezeci de oi Tot mulgea, mereu mulgea, Habar de nimic n-avea Și birul ușor plătea. Dar acum, măi băiețele, Fără fir de mustețele, Mîncași nevoile grele... Dare-ar dracii printre ele, Să scăpăm de măgurele ! Căci găsim prin codrii verzi Potici, cărări de te perzi... Vie-apoi să ne gonească ! Iar Dumnezeu să-i ferească De urgia haiducească ! Cât a fost ...
Dimitrie Anghel - Dragoste (Anghel)
Dimitrie Anghel - Dragoste (Anghel) Dragoste de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 26 ianuarie 1903 Miroasă iarba pătulită a sinziană ș-a sulcină, Miroasă dulce, cum miroasă un așternut păstrat de zestre; Și-n mine, cînd e întunerec și cînd se face iar lumină, Ca-ntr-o odaie-n care-apune ori bate soarele-n ferestre. În depărtări s-afundă zarea cu năluciri de munți în cladă, Și vîntu-i bălsămat și dînsul ca o năframă cînd o scuturi; Purcede-un cînt din creangă-n creangă ș-un susur blînd din mladă-n mladă, Pe unde trece el pe gînduri urmat de-alaiul lui de fluturi. Tu dormi sub paza unei feregi, ferega, mișcat-alene, Pe somnul tău ș-alintă-n aer gingașa ei apărătoare. La vîrsta ta tihnit e somnul, și ochii-adorm curînd sub gene Cînd are cine să le-nchidă pleoapele c-o sărutare. Tu dormi, și eu visez pe gînduri, că trec și zilele de vară Și că la anul, poate, fruntea ce-acum așa de blînd ți-o razimi De brațul meu, n-o s-o mai razimi, și gîndul ăsta mă omoară, Că drag mi-i sînul tău cel dulce ...
Dimitrie Anghel - Visul unui nibelung
Dimitrie Anghel - Visul unui nibelung Visul unui nibelung de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 28 oct. 1907 "Unheil haftet am Gold..." Visez grămezile de aur Păzite-n grota de sub Rin De Fafner, groaznicul balaur, Și ție, Wothan, mă închin. Mă-ndeamnă dorul spre comoară, Și vroi s-o am cu orice chip; Mă mînă ca odinioară Fatalitatea pe Oedip. Arată-mi drumul spre tezaur. Pe cele șapte coarde-a lirii O ! Wothan, las-un pumn de aur Să cadă-n cumpăna iubirii. Dă-mi aurul care omoară Că-s obosit de anii lungi, De cînd rîvnesc după comoară Ca-ntunecații
Dimitrie Bolintineanu - Bătălia de la Varna
Dimitrie Bolintineanu - Bătălia de la Varna Bătălia de la Varna de Dimitrie Bolintineanu Generalii pasă sub un cort creștin Unde-n cursul nopții lung consiliu țin. Acolo se vede regele Lehiei, Huniad, eroul țării Unguriei, Mari prelați ai papii, tineri cavaleri, Vlad al României cu mai mulți boieri, Căci creștinii popoli din vecinătate, Îndemnați de papa, turcii vor a bate. Ladislav acolo cel întâi vorbește — ,,Reușita dalbă mie îmi zâmbește, Dar doresc să-mi spuneți dacă-mpărtășiți Dulcile-mi speranțe, consilieri iubiți! Căci credința vie trebui' să domnească În orice-ntreprinde mintea omenească. Cele mai deșarte lucruri care sânt Ea le-nviețuiește jos p-acest pământ. Ea ne poartă-n viață, cum lumina dulce Printre căi ascunse pașii ne conduce. Ea bucură viața, cum dulcile flori Împletesc cununa cea de sărbători!" Huniad ia vorba: — ,,Preamărețe sire! Capul meu răspunde despre reușire! Sufletele noastre nu s-au îndoit Și credința dulce le-a dumnezeit. Nimene nu poate dimpotrivă-a zice Dintre generalii ce se află aice!" Astfel zice bravul. Toți se bucurau. Domnul și boierii singuri ascultau. Regele întreabă: — ,,Doamne, ce durere Inima-ți înclină astfel spre tăcere?" Vlad atunci răspunde ...
Dimitrie Bolintineanu - Barnoschi-domnul
Dimitrie Bolintineanu - Barnoschi-domnul Barnoschi-domnul de Dimitrie Bolintineanu O, săracă țară! Turcii cei mai răi Judecă și-omoară domnii mari ai tăi! Încă azi Barnoschi, domn cu nume mare, La serai purcede între turci călare! Sala e întinsă; sfatul numeros, Chiar sultanu-ascultă prin cafas umbros. — ,,Iată omul!" zice satrazanul mare. Toți privesc la dânsul prinși de admirare. — ,,E-nțeles cu leșii țara să predea, Astă carte spune împotriva sea." — ,,Cer să se ucigă el și toți ai săi!" A mai zis vezirul marilor călăi. Dar mufti răspunde: — ,,Capul dacă piere, Gloatele reintră în a lor tăcere." — ,,Moară! strigă pașii — este osândit!" — ,,Voi mă dați la moarte, domnul a vorbit. Voi muri cu fală, cum românul moare Pentru țara sfântă! Nu-s român eu oare? Nu voi să mă apăr, căci nu voi să dau Turcilor în țară drepturi ce ei n-au. Dreptul vă lipsește... Patria română N-a învins-o nimeni cu armele-n mână! Ea plătește vouă să o apărăți; Nu ca să o spargeți, nu să-o-ngenuncheați. Mândri de puterea cea materială, Peste țară drepturi vă luați cu ...