Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PE CÎND

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 387 pentru PE CÎND.

Mihai Eminescu - De-oi adormi

... sicriu bogat,   Făclie și flamuri, Ci-mi împletiți un pat   Din tinere ramuri. Să-mi fie somnul lin   Și codrul aproape, Luceasc-un cer senin   Pe-adîncile ape, Care-n dureri adînci   Se nalță la maluri, S-ar atîrna de stînci   Cu brațe de valuri, Se nalță, dar recad   Și murmură ... n-oi mai fi pribeag   De-atunci înainte, M-or troieni cu drag   Aduceri aminte, Ce n-or ști că privesc   O lume de patemi, Pe cînd liane cresc   Pe

 

Ion Creangă - Povestea lui Ionică cel prost

... avea cap să se amestece în vorba lor, c-apoi ce pățea cu nime' nu împărția, sermanul! El și la crîșmă și la joc și pe la nunți ședea tot deoparte, ca un pui de bogdaprosti, se făcea "Tănasă", și numai asculta ce pun la cale ceilalți; și cînd îi plăcea ce fac ei, da și el din cap și zicea că "tot bine este". Asta era vorba lui Ionică. Iară cînd nu se mulțămea cu ceea ce fac ei, atunci numai icnea și el și tăcea molcum - cum îi omul cel strein și nebăgat în samă ... s la casa omului gospodar, cînd vre omul să le facă. Ionică cel prost, cît ici cît cole, s-a luat și el pe urma lor, a intrat în crîșmă, a strigat la crîșmăreasă să-i aducă o singeacă de rachiu, s-a aprins ... nădejdea… Vasile, cum aude asta, dă drumul în casă lui Ionică, închide iar ușa, împinge zăvorul la loc și apoi intră amîndoi în casă, bojbăind pe la ușori și împedecîndu-se de prag pe ...

 

Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari

... Pentru fală că le plac,   Nu fac pentru ajutor,       Sau gîndind la viitor,   Fac s-auză că-i slăvesc       Băsnașii ce-i lingușesc.   La curte cînd plec și vin       Vor să vază cum să-nchin   Oameni mulți care-i aștept       Cu mîinile strînși la piept.   Ei gîndesc că nu-s născuți ... oameni ce trăiesc.   Zic cum că le sînt datori       A le fi lor slujitori,   Cu nume că-s de neam bun,       Cum vor pe cei mici supun.   Fie cît de nenvățați,       Cît neghiobi, cît desfînați,   L-e destul că-s neam mărit       Dîntr-un sînge strălucit,   D-un marchez ... la desfătări   Șed la cărți, dau, păgubesc,       Pierd avutul părintesc.   Vin la zioă, desperați,       Par că-s lei înverșunați.   Se culcă degrab' gemînd,       Spume, foc pe nas lăsînd.   Apoi dorm pînă la prînz,       Zic, nu-s negustor să vînz   Nici nu-s oameni lucrători,       A să scula pînă-n ... bagateli,   Îi port sărmanii de nas,       Pînă de urît le las.   Toți acei mari și bogați       Sînt foarte nerușinați.   Toți mint, jur, făgăduiesc,       La nevoi cînd îi găsesc.   De loc virtute nu au,       Pe minciuni jurămînt dau    ...

 

Nicolae Filimon - Despre teatrul italian. Impresiuni din sezonul anului 1858

... că publicul nostru va fi scutit de suferințele trecutului, dar n-au fost așa. Noul impresariu era unul din oamenii aceia care se pun cîteodată pe scena lumei ca să arate omenirei pînă la ce grad poate să ajungă violarea cînd este protejată. El dară, în loc de artiști de prima forță, ne dete o companie compusă de artiști de aceia care se aud numai în ... al domnului Tito Ricordi de la Milan. Unde sunt costumele cele bogate și conforme cu operile? Publicul teatrului italian trăiește și poate mărturisi că de cînd există opere la noi, nu s­a văzut pe scenă costume mai bogate în sărăcie și mai pline de anacronisme decît cele din anul trecut. În ce parte a lumei și care ... Unde s­a văzut vreodată mulțimea aceea de buchete de partit și clachiorii cei nerușinați care, prin zgomotoasele și intempestivele lor aplaude, lipsea pe public chiar de plăcerea de a asculta muzica astfel precum i se da? Pe care teatru s­a văzut să se bată artiștii tocmai pe

 

Vasile Alecsandri - Bosforul

... în șesuri la asfințit de soare, Strîngînd ale lor aripi căzute de lung zbor, Mulțime de corăbii cu pînzele-nvălite Sta, umbre urieșe, fantasme neclintite Pe luciul Bosfor. Era la ceasul tainic cînd geniii de noapte De la un mal la altul aduc duioase șoapte, Cînd marea-ncet adoarme cu-o suspinare grea. Atunci cînd lumea-și pune fantastica sa haină. Cînd orice zefirtrece purtînd o dulce taină, Cînd orice undă poartă în frunte-i cîte-o stea. Era la ora tristă cînd palida cadînă, Cu lacrimi pe-a ei gene, cu fruntea pe-a sa mînă, Privind în depărtare un zbor de elcovani, Ar vrea pe luciul apei, ca paserile-acele, Să fugă-n sînul nopței, zburînd spre Dardanele, Departe de tirani. Nu se zărea atunce pe umeda cîmpie Decît scîntei și fulgeri de flacară-argintie Ce, șerpoind pin apă, pluteau și s-alungau, Sau delfini fără număr, care, sărind din mare ... decît suspinuri mute Ș-acele blînde glasuri de umbre nevăzute Ce vin de prin pustii. Deodată-n întuneric o barcă nezărită Trecu ca visul negru pe-o frunte adormită, Lăsînd o urmă lungă pe

 

Nicolae Filimon - Despre teatrul italian (2)

... artiști buni, iar nu nulități muzicale, precum am arătat noi, în loc să se silească cel puțin a demonstra că n-au silit pe abonați a plăti banii abonamentului pe șase luni înainte etc., dumnealui, prin pană străină și fără nume, ne turnă un răspuns ce seamănă ieșit din fabrica celebrului Robert Macaire . Printr-acest ... mai perfecți din insula Hioților [2] . Să le fie de bine această fericire, nu-i invidiem, căci ar fi păcat de Dumnezeu să învidieze cineva pe Don Quijote cînd își înfige lancea în morile de vînt sau cînd își declară ardintele sale pasiuni unei bucătărese, luînd-o drept principesă. La noi însă, lucrurile merg cu totul altfel. Dotați de natură cu un caracter ... D-na Constanza Manzini, primadona serie absolută, deși cîntă după un metod escelent, deși accentuează notele bine, dar la ce pot servi aceste escelente calități cînd vocea lipsește? De cînd esistă operă la noi, nu ne aducem aminte să fi auzit o voce atît de curioasă ca a doamnei Manzini. O soprană, ca ... că înțelege bine caracterile ce reprezintă; mai cu seamă în scena agoniei din ultimul act al operei Traviata , ne-a făcut să vedem ...

 

Dimitrie Anghel - Dantura

... coroane și discursuri de multe ori ; și cu toate acestea, ce dulce lucru e a moșteni. Ce voluptate e să te găsești stăpîn pe un lucru de-a gata muncit, să devii proprietar în cursul unei nopți, să deschizi uși și sertare care ți-erau străine, să ... își desfășoară tentațiile, că rîde soarele și că sclipesc mătăsurile, că îmbălsămează florile și că surîd femeile. Cel ce strînge trebuie să aibă o cataractă pe ochi și cînd — Doamne, păzește ! — vine amorul, care și el e orb în felul lui, să încerce operația cataractei, atunci cu vuet zăvoarele se dau într ... că în jurul lui viața își desfășoară tentațiile, că rîde soarele și că sclipesc mătăsurile, că îmbălsămează florile și că surîd femeile, într-o zi, pe cînd se întorcea acasă obosit, întîlni la o răscruce de drum amorul, spre nefericirea moștenitorilor lui. Leiți îmbrăcați în aur, defilară din nou împărații și regii ... batjocoritoare se împrăștia în sfîrșit mulțumirea celui ce aștepta de atîta timp să se răzbune. Și ca prin farmec, mincinoasele măști căzură, arătînd adevăratele obrazuri, pe

 

Costache Conachi - Scrisoare către Zulnia

... și scrisoare,     Cunoaște-l di pi durere cu care plîngînd îți scrie,     Cunoaște-l di pi-a lui lacrămi ce l-i găsîi pe hîrtie     Cu ele odinioară udam a tale picioare,     Cu ele pe buză arsă de-a dragostei înfocare,     De sute de ori, Zulnio, printr-a gurilor lipire     Ți-am adeverit amoriul cu credință ... nici pot avea mîngîiere.     Decît numai în suspinuri, în lacrămi și în durere.     Amar mie, în ce valuri norocul mă aruncară,     Nu știu, mai trăiesc pe lume sau din lume sînt afară !     Și de sînt și de am viață, dar lumea ce-mi folosăște     Cînd a ochilor mei lume din vedere îmi lipsăște !     Soarele, ce eu cu plînsul îl întîmpin cînd răsare,     Și luna, ce mă găsește în suspin și în oftare,     Pentru mine nu colindă decît un cerc de durere,     Mă vait și zi și ... într-a sa nemulțămire     Sufletul meu, ticălosul, ce-i pururea în clătire.     Ah, și acum să să împace, cum să rabde, vai de dînsul,     Cînd îl înec pe tot ceasul cu suspinul și cu plînsul ?     Călători pe văi, pe

 

Dimitrie Anghel - Murmurul fîntînei

... ce-s astăzi mute: S-a potolit atîta viață, ș-a ars atîta foc de soare, De ani și ani, de cînd tot curge împrăștiind mărgăritare. De ani și ani... dar de atuncea grădina ș-a schimbat stăpînii Cu glasuri gîngave alt'dată — pe ... cînd eram copii — bătrînii Lung sfătuiau în șoapta apei sub cernerea de umbre sure, Ș-acuma numai apa plînge, iar noi ne-am răznețit pe ... atunci în noapte s-au prăvălit grămadă anii Și dintre toți eu singur numai, ținînd azi firul Arianii Mai rătăcesc ș-ascult cum cîntă pierdut pe-aleele deșarte În murmurul fîntînei glasuri ce vin de dincolo de moarte. Eu singur mai ascult, și-n umbra întunecată din aleie, Plîngînd ca un ...

 

Urmuz - Isma%C3%AFl și Turnavitu

... mare greutate. Înainte vreme creștea și în Grădina Botanică, iar mai tîrziu, grație progresului științei moderne, s-a reușit să se fabrice unul pe cale chimică, prin syntheză. IsmaĂ¯l nu umblă niciodată singur. Poate fi găsit însă pe la ora 5 ½ dimineața, rătăcind în zig-zag pe strada Arionoaiei, însoțit fiind de un viezure de care se află strîns legat cu un odgon de vapor și pe care în timpul nopții îl mănâncă crud și viu, după ce mai întîi i-a rupt urechile și a stors pe ... o pepinieră situată în fundul unei gropi din Dobrogea, unde îi întreține pînă au împlinit vîrsta de 16 ani și au căpătat forme mai pline, cînd, la adăpost de orice răspundere penală, îi necinstește rînd pe rînd și fără pic de mustrare de cuget. Cea mai mare parte din an, IsmaĂ¯l nu se știe unde locuiește. Se crede că stă ... pentru a-l feri de pișcăturile albinelor și de corupția moravurilor noastre electorale. Totuși, IsmaĂ¯l reușește să scape de acolo cîte trei luni pe an, în timpul iernii, ...

 

Panait Cerna - Mama (Cerna)

... suspine. Dar peste noapte-o biruiește dorul – Din somnu-i sare muma, Și spre ungherul unde-i doarme-odorul Pășește-n vîrful degetelor numa. Pe somnul lui cel fin Duioasă se-nclină ; De-al vieții sale chin Un zâmbet i-animă. Zbucnește fără’ zăgaz Iubirea ei mută – Și plânsul ... de ieri Ce dulce-l răzbună! El simte cum s-apleacă peste dânsul O umbră bună ce l-ar dezmierda – Și-ntr-un suspin, pe cînd ea-i șterge plânsul, Întinde brațele lui mici spre ea. De gâtul ei s-atârnă în neștire – Toți îngerii din ceruri îi sînt frați ... Că în curând mă vei chema la tine, Să gust din rodul veșnicilor spini...; Că, bună, vei veni să-mi vindeci rana În clipa sfântă cînd voi adormi, Cînd sub pleoape voi strivi icoana Acestei lumi – ce n-a fost, nici va fi... Înalță-mă atunci, spălat de rău, În lumea ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>