Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru POFTI (LA)
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 248 pentru POFTI (LA).
Antioh Cantemir - Șoarecul de țară și cel de oraș
... Antioh Cantemir - Şoarecul de ţară şi cel de oraş Un șoarec de la țară, pre altul târgovăț Ca pre un vechi prieten, îl cheamă la ospăț. În strâmta lui căsuță pe oaspe-l priimește. Îi pune înainte tot ce mai bun avea, Orz, mazăre și hrișcă; îl roagă, îl poftește ... Căci șoarecul de țară, de vorba lui pătruns, Cu oaspele-mpreună, ieși din borticică, Și preste noapte merse cu pază și cu frică În târg la un palat Tot în mătăsărie și aur îmbrăcat. Din masa de cu seară sta coșnițele pline Cu fărmături gustoase de pre la țări străine; Deci târgovățul falnic pre șoarecul țăran Îndată îl cinstește cu niște parmezan, Îl pune pe covoare... când iată zgomot mare La ușă se aude, și preste așteptare C-un om în casă intră un câine medelean; Iar șoarecii aleargă, s-ascund pe sub divan, Nu suflă ... s-a-nșelat, Și cum a sosit noaptea, el drumul și-a luat Zicând către prieten: viața-n ticnă are La
George Coșbuc - Cetatea Neamțului
... Bat și ei cel drum, ca mânzul, Să ne strice nouă prânzul. Leși erau. Sobiesky-vodă Rătăci p-aici prin văi, Căci pe-atunci era la modă Vara, când plecau la băi, Regii meșteri în bătăi Să-și ia drumul încotrova Totdeauna prin Moldova. Și plecau fără merinde Căci așa era bonton Să mănânce tot plocon ... dar zidul, prost, Sta pe loc, pe cum a fost. Însuși riga, într-o mână C-un pistol, din adăpost, Da pe Ștefan la toți dracii Și-mpușca la rând copacii. Deci, văzând că nici nu-l lasă Să se ducă-n treaba lui, Și nici pomeneală nu-i De-a-l ... într-însa plumbi, de toate. Brânză, caș și pâine poate? Brânză nu, dar am pogace Ș-usturoi, măria-ta. Usturoi! Și-l poți mânca? Dar la urmă, cui i place... Mon Dieu! Nu te supăra: Tot făcurăm noi doi pacea: Ia să văd, cum e pogacea? Și apucând cu mâini grăbite ... ca un lup, Rupe rex, cu toții rup, Onofrei al meu, iubite, Vin la neica să te pup! Și-l pupa viteazul rigă Și-ndopa ...
Grigore Alexandrescu - Satiră Duhului meu
... petreceri, ce se zic românește Jocuri nevinovate. Nevinovate fie, Măcar că vini destule din ele pot să fie; Trebuie să faci pasuri și complimente bune, La vorbe serioase când alții se vor pune, Să n-asculți, să spui glume, să scoți la jucării, Și pân-a râde alții, să râzi tu mai întâi. Vezi domnișoru-acela care toate le știe, Căruia vorba, duhul îi stă ... Iar nu ca să te bucuri cu lumea dimpreună. Dacă vreo coconiță, frumoasă, dulce, bună, Crezând că ne prefacem, ne-ndeamnă, ne poftește, Ne ia la joc, greșeala-i îndată și-o plătește; Rar să se afle damă de mijloc așa tare, Ca să n-o fac să cadă la cea dintâi mișcare. Ăsta îți e talentul și darurile toate. Cât pentru darul vorbei, ce crezi că îl ai, poate, E numai o părere: îți ... iertăciune, Că nici pentru prieteni minciuni nu voi a spune. Adevărat se-ntâmplă să zici pe la soroace Câte o vorbă-două, care la unii place; În câte rânduri însă distracțiile tale Te fac să scoți cuvinte ce nu ar fi cu cale, Să superi din greșeală persoane însemnate ...
Gheorghe Asachi - Guzganul de cetate și cel de câmp
... cel de câmp Guzganul de cetate și cel de câmp de Gheorghe Asachi Dineoare un guzgan, Politicos cetățan, Pre guzganul de câmpie L-au poftit la prânz să vie, Că nu tot mereu lăcuste, Ce mai bun ospăț să guste Pe vărgat, frumos covor Așternut-au masa lor; Las să giudice ... atât de frică Încât pofta li să strică Cetățanul sprintinel Scapă, ș-altul după el Iată tropotu-ncetează Și guzganii iar s-așază. Cetățanul, mângâiet, La țăranul spăriet Zice: En apucă, frate, Să mai roadem la bucate! Dar acest-au zis: Destul De astă masă eu-s sătul, Vino mâne tu afară De-i gusta ospăț de țară. Tupilat într-un ...
Nicolae Gane - Astronomul și doftorul
... astronomului, încunjurată de trei strachini: una cu slănină, alta cu varză și a treia cu ardei. Femeia așeză apoi pe masă oala de la foc, în care pregătise un minunat borș cu fasole amestecat cu ceapă, a cărui aburi îmbătau mirosul nerăbdătorilor copii. Poftim la masă! zise Niță străinilor ce stăteau la o parte privind cu curiozitate prânzul țărănesc. Astronomul făcu o mișcare pentru a se apropia de masă, dar doftorul îl opri de poala ... mesei și, cât ai bate în palme, mămăliga cea mare se făcu nevăzută și împreună cu dânsa borșul, slănina și celelalte; iar doftorul se uita la dânșii cu ochi plini de mirare și se afla într-o mare neliniște. — Îi vezi? șopti astronomului la ureche, toți au să moară la noapte. — Cum se poate?... — Îți jur pe diploma mea de doftor. Ei s-au îndopat cu atâtea mâncăruri grele și nemistuitoare, încât punga ... din sat cu cleștele. Apoi mai am câteodată vătămătură, știi care o are tot omul, dar aceea nu-i boală la noi. — Doftorii de la
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VII
... iar' ce nu poate Un suflet înălțat preste toate! Scâmbându-și obraz cu măiestrie Și chipul, ca prăvătariu să-îmbracă, Ce din Vidin duce băcălie La tabără, vorbind limba greacă. Iar' de-aceasta la nime nu spusă, Și dă cătră-ai săi pe-ascuns să dusă. Într-acel chip iscodind el toată Tabăra cum stă, din care parte Mai ... stă, nici să clătește. Atunci turcul aprins cu mănie Lucind sabia vru să-i zboare Capul, nici Argineanul să-îmbie Mai mult, ci puindu-să la stare De-a sprijini lovitura păgână, S-Ă¡pără cu groaznica prăjină. Ș-izbindu-i sabia-într-o lovită, Alta-i întoarsă de ... fost de viță mare Cunoaște. Le ia toate cu sine Și să-îmbracă cum poate mai bine. Luându-și și ceva de mâncare Ce-află la trupurile căzute, Iar' sui pe calul ales, care Așa-l duce de ușor și iute. Cât pare că nu merge ci zboară Ș-ar fi ... fântână. Frânt fiind de sete, Deștinde și zios pe iarbă moale [12] Șezând aproape și pe-îndelete BeĂ¹ de saț și mâncă din cele Pe la ...
George Coșbuc - Jertfele împăcării
... bărbații-ntunecoși Cu plete lungi pe umeri, cu bărbi ce te-nspăimântă Puternici ca mânia pe care ei o cântă Cu glasuri răgușite, când pleacă la război! De ce zâmbești ? Aruncă cununile de foi Și pune diademă pe fruntea ta senină ! Ce-ți. pasă dac-ai noștri la alte legi se-nchină ! O, de-ai vedea tu Roma cu turnurile ei, Cu lume și lumină, cu roiuri de femei Frumoase ; și-ntre ele ... strâns de fată gerne Puternicul, s-azvârle, căci e ținut pe loc Și mâinile-i sunt prinse de fată. — „Ai noroc Să mori la mine-n brațe ! Vezi, fruntea-mi e senină, Ce-ți pasă dac-ai noștri la alte legi se-nchină ?" El vrea să se desprindă și urlă, e turbat. — „Ah, până când toporul nu-1 văd adânc intrat În ... ndeasă, dar fierul o rărește, Și-n zid, format din piepturi, puterea-și face porți, Încet-încet, romanii, ducând pe-ai lor ce-i morți La mijloc, intră-n codri și iau acum cărarea Spre șanțuri. Și din urmă, din față răzbunarea Barbarilor izbește pe cei puțini, mai des, Mai tare ... ...
... S-au văzut și auzit Două săbii într-o teacă, Doi domni în țară săracă? Măria-ta-n București, Oprișanu-n Stoienești! Ce-am văzut la Oprișanul N-am văzut nici la sultanul, Că el are-n câmp, la soare, Mii și sute de mioare... Ies în vară fătătoare; Berbeci are sute-ntregi, Cu cozile pe telegi, Și ciobani tot înarmați, Cu postavuri îmbrăcați ... venit, Oprișanul cel vestit! De-i vrăjmaș și om de ceartă, Mihnea-vodă-acum îl iartă Și-l poftește ca să vie Ca un frate la domnie!" II Oprișanul credincios Și de suflet omenos Se pornea din Stoienești Ș-ajungea la București Noaptea pe la cântători Pân-a nu răsări zori. Mihnea-vodă adormit Dormea pe-un pat aurit În cămară-ntunecată Tot cu șaluri îmbrăcată. Dar deodată ... n genunchi trupu-și frângea Și grăind amar plângea: ,,Alei! doamne, fătul meu! Nu te ierte Dumnezeu Să omori pe Oprișanul Că-i peri până la anul! Știi tu, Mihneo, ori nu știi Că-n ziua Sântei Marii Era, doamne, ca să-ți vie Firman de la
Ștefan Octavian Iosif - Elegie
... mele-atât de triste Am scris atâtea cronice rimate, Ce dorm acum pierdute prin reviste — Și tot nu-s încă o celebritate. Am scris la „Convorbirileâ€� Junimii Cu Petre Carp și Maiorescu Tit— Dar m-au uitat așa curând sublimii Și nici la jubileu nu m-au poftit. Contemporan mi-era-n „Contemporanulâ€� V. Gh. Mortzun cu-a lui poeme-n proză,- El e ministru ... Cu-Artur Stavri, Gorun și alți eroi — Dar unde-s azi?... O vremuri funerare! Stavri e deputat de Dorohoi! Azi scriu c-o mână la „Sămănătorul", Cu alta la „Viața Românească" — Dar orișice-mi rezervă viitorul, Oricum aceste două să trăiască! La „Convorbirileâ€� lui Mișu însă De-ar fi s-ajung cândva, ori la
... mele-atât de triste Am scris atâtea cronice rimate, Ce dorm acum pierdute prin reviste — Și tot nu-s încă o celebritate. Am scris la „Convorbirileâ€� Junimii Cu Petre Carp și Maiorescu Tit— Dar m-au uitat așa curând sublimii Și nici la jubileu nu m-au poftit. Contemporan mi-era-n „Contemporanulâ€� V. Gh. Mortzun cu-a lui poeme-n proză,- El e ministru ... Cu-Artur Stavri, Gorun și alți eroi — Dar unde-s azi?... O vremuri funerare! Stavri e deputat de Dorohoi! Azi scriu c-o mână la „Sămănătorul", Cu alta la „Viața Românească" — Dar orișice-mi rezervă viitorul, Oricum aceste două să trăiască! La „Convorbirileâ€� lui Mișu însă De-ar fi s-ajung cândva, ori la
Ion Luca Caragiale - Poveste (Caragiale)
... vreo trei luni până să li se împlinească termenul, ajung ei, fără să se caute, într-un târg mare, unde se ținea iarmaroc vestit odată la zece ani. Și ținea iarmarocul ăsta o sută de zile în cap. Se strângeau acolo la vreme toate bogățiile de mărfuri din patru părți ale lumii, bunătățile și leacurile pământului, și minunile iscodeniilor toate, și comedii și solomonii, ghicitori, cântăreți și ... zdravăn, parcă nu l-ar fi fost durut în călcâie măcar. - Câte parale? - Atâtea. - Poftim. A luat iconița și-a plecat. La o înghesuială nerăzbită, cum e la orice iarmaroc, iacă se întâlnesc cei doi frați și nu le vine să crează ochilor, și se iau în brațe – că pasămite își tăinuise ... în genunchi, plâng înfundat împăratul și împărăteasa cu capetele lor bătrâne pe picioarele răcite ale bietei fete... Repede, flăcăi! toți pe plocat... Au ajuns... Iconița la buzele moartei... Se mișcă fata... clipește din ochi... își ridică mâna la frunte... își dă frumos părul într-o parte... zâmbește... se scoală... E sănătoasă... sărută pe parinții și pe frații ei, și începe iar să râză ... îndrăznit să calce porunca împăratului, să vie înainte de termen. Fără plocat, n-ar fi sosit ...