Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PRIBEAGĂ
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 116 pentru PRIBEAGĂ.
Mihai Eminescu - Phylosophia copilei
Mihai Eminescu - Phylosophia copilei Phylosophia copilei de Mihai Eminescu Glasul plăcerei dulce iubit Cheamă gândirea pe a mea frunte, Ce zboară tainic ca și o luntre În oceanu-i nemărginit. Stelele toate angeli îi par, Angeli cu aripi strălucitoare, A căror inimi tremurătoare Candele d-aur nouă mi-apar. Falnică-i pare legea Creării, Lumi ce de focuri în lumi înot, Candeli aprinse lui Zebaot, Ce ard topirei și renvierei. Dar mai puternic, mai nalt, mai dulce Îi pare legea de a iubi, Fără ea nu e de a trăi, Fără ea omul ca stins se duce. De-aceea nu voi ca eu să fiu Pală idee-a Dumnezeirei, Șotă copilă a nesimțirei, Foc mort ce pare a arde viu. Ci voi să-mi caut pe-ntinsa lume O frunte albă să o dezmierd Și-n ea gândirea mea să o pierd, Cum pierde-un Ä�co pribeagul nume. Să-ncunun capul unui iubit Cu vise d-aur în rai țesute, Până ce ginii necunoscute Mi-ar rumpe lanțul d-a fi
Mihail Săulescu - Et nunc et semper
Mihail Săulescu - Et nunc et semper Et nunc et semper de Mihail Săulescu Informații despre această ediție Și cei ce plâng ca și acei ce râd O luptă duc amară, - Năuntrul lor e-aceeaș tragedie, Aceeaș iarnă tristă și pustie, Aceeaș primăvară. Pe orice față-o lacrimă de pică, Un zâmbet de răsare, În pieptu-oricui, furtuna dacă bate, Ori raza bucuriei de străbate E 'n toți ceva ce ochilor n'apare. - Porniți pribegi, călătorim, purtând, Ca să le pierdem toate, Comori de visuri, de speranțe sfinte; Și 'ndeplinirea veșnic e 'nainte Și veșnic nu se poate!... ... Pe-acei ce plâng ca și pe-acei ce râd, Pe drumuri lungi ce-i mână? Ce stea pe cer în veci luminătoare, Ce rază pribegită dela soare E cruda lor stăpână?... Pe toți îi cheamă 'n depărtare dorul De ce e nou, de ce-i necunoscut; Pe cel ce vine să pornească mâne, Pe cel ce 'n urma rândului rămâne, Pe cel ce s'a
Panait Cerna - Părâul și floarea
Panait Cerna - Părâul şi floarea Părâul și floarea de Panait Cerna Părâului se tânguiește-o floare: "Ce blând erai în vremuri mai senine! Purtai în unde numai dezmierdare. Plecată peste valurile-ți line Aveam tăria pururi lângă mine, Iar noaptea-mi coborai și-o stea pe-aproape. Vorbind mereu de cer, de paradisuri, Îmi strecurai în suflet foc și visuri Și mă lăsai cu umede pleoape. Și mă plecam robită dezmierdării, Mireasma mea o dăruiam suflării, Și zi cu zi te-aveam mai drag, blajine. Căci steaua mea trăia numai prin tine Și tu-mi trezeai viața fără nume Nelămuritul zbor spre altă lume; De-aceea îți iertam, când, plin de teamă, Îmi murmurai cuvinte de iubire Ci tu erai copil și nu-ți dai seamă… ...Dar vremea ți-a răpit acea blândețe; Tot crești mereu, și fără stăpânire, Azi îmi arunci cuvinte îndrăznețe; Azi cerul meu numai arar se-arată, De mult ce plângi și te frămânți în spumă, Mi-e fața-n veci de lacrimi râurată; Iar când vorbesc cu steaua mea, vâltoarea Îmi fură vorbele și le sugrumă Și astfel tu ne turburi sărbătoarea... Tot plângi, și chemi, și blestemi: Vino! Vină! Și tot ...
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Mugur, mugur, mugurel...
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Mugur, mugur, mugurel... Mugur, mugur, mugurel... de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif În orașul ăsta am deschis eu ochii; Salutare, locuri mândre, scumpe mie! Doina doicei mele din copilărie Sună-n tot orașul: doica-mi cântă mie? Glasul ei e-acesta? ori poate mă-nșel: "Mugur, mugur, mugurel!..." A plecat, odată, un copil voios, Azi, bătrân, se-ntoarce tot pe-aceeași cale... Hei, de-atunci ce mult e... griji, necazuri, boale, Bucurii puține, și atâta jale! Cum mai trece vremea..." trist îngână el: "Mugur, mugur, mugurel!..." Oare unde sunteți, tovarăși de joc? D-aș vedea pe unul barem dintre voi! Să mai stăm de vorbă, veseli amândoi, Să ne reîntoarcem anii înapoi, Anii cei de basme, să cânt iar cu el: "Mugur, mugur, mugurel!..." Fără de hodină, pasăre pribeagă Care-și cată cuibul cald de-odinioară Când se-ntoarce iară mândra primăvară, Gândul meu colindă, pretutindeni zboară, Și mă mir eu singur câte-mi spune el: "Mugur, mugur, mugurel!..." Sunt copil acuma, iarăși sunt copil! Pe-o nuia încalec... lumea e a mea! Sare și nechează murgul meu — nuia, Merg la jgheab, devale, și ...
Traian Demetrescu - Corbii (Demetrescu)
Traian Demetrescu - Corbii (Demetrescu) Corbii de Traian Demetrescu Pe plopii ninși Coboară corbii-n pâlc de doliu, Cernesc al iernei alb lințoliu, Și, triști, de foame par învinși... Cugetători, Privesc pe cer, privesc departe; Pe când un glas de vânt împarte Un cântec care dă fiori... În cimitir, Pribegi, s-au adunat la sfadă; Iar sub uitare și zăpadă S-ascund mormintele în șir... Și pe când trec, În a crepusculului oră, Spre groapa unde doarme-o soră, Și-n suflet plânsul îl înec; În aiurări De spaimă inima mea moare... Acoperite de ninsoare, Pierdute sub orice cărări... Și mă învinge Un gând amar, știind c-odată Și peste groapa mea uitată Vor trece corbii și va
Traian Demetrescu - Din Bavaria
... De munți, de lacuri, de femei, Și nu-i drăguță să nu-și aibă Drăguțul ei. Străin cînd m-au văzut pe mine Că trec pribeag
Traian Demetrescu - Fata Fata de Traian Demetrescu — A cui ești fată? — A cui sînt nici eu nu-mi dau seamă, N-am nici surori, nici frați, nici mamă, Nici tată. Spun uneori Bătrînii ce mă țin de milă, Dar nu pricep, — că sînt copilă Din flori. — Și cui ești dragă? — — Nu-s nimănui, căci sînt de vină Acei ce m-au lăsat străină, Și-n veci pribeagă... Ba... să nu mint: Aud că, azi o săptămînă, M-ar fi văzut, stînd la fîntînă, Un fiu de
Traian Demetrescu - Floare de drum
... Traian Demetrescu - Floare de drum Floare de drum de Traian Demetrescu Pe-o margine de drum, departe, Ca un pribeag pierdut în lume, Creștea o floare solitară, Ce poartă cel mai dulce nume. Înstrăinată-ntr-o mulțime De ierburi șide grâne-nalte, Părea batjocorită, moartă ...
Traian Demetrescu - Tablou de iarnă
Traian Demetrescu - Tablou de iarnă Tablou de iarnă de Traian Demetrescu Pribegi, veniți din altă țară, Doi muzicanți bătrîni, cu plete, Cerșetoreau cîntînd pe stradă Din clarinete. O fată îmbrăcată-n zdrențe Îi însoțea dintr-o chitară, — Atît de galbenă și slabă, Părea de ceară... Și cîinii îi lătrau... și vîntul Le răspundea cu lungi ecouri; — Un cîrd de corbi țipau iernatic Pierduți prin
Traian Demetrescu - Visătorul (Traian Demetrescu)
... Era o fată cum sînt multe Prin sate și orașe: Cu ochii mari, cu sînuri albe, Cu buze drăgălașe... ............................... ............................... Și eu am rătăcit o viață, Pribeag
... Să treacă la ciobănie, Să scape de cătănie. Decât cătană la rând Mai bine-n codru flămând, Decât cătană-n șireag Mai bine-n codru pribeag, Decât la străini cătană Mai bine la oi cu pană! N-ar avea loc și pomană Cine m-a făcut cătană. Mi-au ...