Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VOCE
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 193 pentru VOCE.
Ștefan Octavian Iosif - Un cântec
Ştefan Octavian Iosif - Un cântec Un cîntec de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție O, mamă, dulce mamă... EMINESCU Aud un cîntec. Vine de departe, Adus de vîntul serii, și mă cheamă... Nu-i plîns de fluier, nu-i suspin de-aramă, Nici glas de om... E dincolo de moarte... Sunt alte lumi de care nu-mi dau samă, Viază-n noi, trăiesc în altă parte ? Ah, nu-s iluzii, nu-s păreri deșarte ! E doina ta cea dulce, dulce mamă !... E vocea ta... Mă strigă cîteodată De sus, de-acolo unde nu-i durere Și unde toți ne-om întîlni odată... — De ce se zbate pieptu-mi cu putere ?... Vai, ce-ntuneric s-a făcut deodată În jurul meu, — ce groaznică
Ștefan Octavian Iosif - Un cîntec
Ştefan Octavian Iosif - Un cîntec Un cîntec de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție O, mamă, dulce mamă... EMINESCU Aud un cîntec. Vine de departe, Adus de vîntul serii, și mă cheamă... Nu-i plîns de fluier, nu-i suspin de-aramă, Nici glas de om... E dincolo de moarte... Sunt alte lumi de care nu-mi dau samă, Viază-n noi, trăiesc în altă parte ? Ah, nu-s iluzii, nu-s păreri deșarte ! E doina ta cea dulce, dulce mamă !... E vocea ta... Mă strigă cîteodată De sus, de-acolo unde nu-i durere Și unde toți ne-om întîlni odată... — De ce se zbate pieptu-mi cu putere ?... Vai, ce-ntuneric s-a făcut deodată În jurul meu, — ce groaznică
Ștefan Petică - II (Și flautul magic vorbi)
Ştefan Petică - II (Şi flautul magic vorbi) Și flautul magic vorbi de Ștefan Petică Și flautul magic vorbi; tremurată O notă stângace sălta peste clape Ca vocile stinse în murmur de ape Și-ncet simfonia căzu întristată. Plutea o durere ca-n tainele sfinte Pe sala cea veche și-n flacări aprinse Murea ziua albă pe stofele-ntinse Iar flautul magic plângea înainte. Mănunchiuri albastre de mici viorele Lăsară parfumuri subtile și clare În preajmă: o dulce și caldă-ntristare, Și nota ușoară lovea în perdele. Ea sta glorioasă ca-n razele sfinte Și iată! În vraja de note ușoare Iubeam pe frumoasa etern visătoare; Iar flautul magic plângea
... Alecu Donici - La buciumul La buciumul de Alecu Donici Buciume cu voce tare, La bună vreme răsuni: Eu salut a ta cântare, Ca vitejii mei străbuni. A lor bucium suna semnul Mișcărilor ostășești ...
... nu pricepe, Focul sacru ce sub tâmple lumile și le concepe, Șoaptele ce se preschimbă într-un cântec nesfârșit, Dus de-a îngerilor voce
Alexandru Macedonski - Cu morții
... mă-nconjoară, Ei vin, Când liliacu-n noapte zboară, Când dealu-n umbră se-nfășoară Deplin. Din lumea lor necunoscută, Răsar, Și când șoptesc cu voce mută Poema cea nepricepută Tresar. Îi simt pe loc ce au să vie, Căci sunt Ca un parfum de vecinicie Sau ca o floare-albăstrie ...
Alexandru Macedonski - Filozofia morții
... Alexandru Macedonski - Filozofia morţii Filozofia morții de Alexandru Macedonski Toast purtat la un banchet Eu nu voi zice Morții c-o voce nențeleaptă ,,Din mersul tău o clipă mai stai și mă așteaptă!" Să-mi dau a mea suflare, oricând, sunt pregătit! În ea e ...
Alexandru Macedonski - Focul sacru...
... ca din cutie Stelele nenumărate, plus o lună argintie, Plus un cer senin, și-n fine, un zefir armonios Îngânându-și a lui voce
... Vai de răi! fără-ncetare de-al lor aur torturați, -- Chinuiți de conștiință, — îngrijați fără-ncetare, -- Pentru ei, natura, vecinic, farmec n-are, — voce n-are, Și sub stele sau sub soare trec ca morții de-nghețați. Rară gemă, — blondă Lewki, — stâncă unde, niciodată, Nu s-a ...
Alexandru Macedonski - Mai Mai de Alexandru Macedonski Mai! Mai! și aurora cu lacrimi de topaze, Mai: albele calicii de crini, dulci flori de-amor, Și vocile de frunze, și raze, și extaze, Ș-a traiului uitare, un chin de care mor. Mai: barca ce se duce pe undele tăcute, Și clarul dimineții, și veseli lopătari, Și luni ce sparg văzduhul pe-azururi renăscute, Și bălți de-argint, și trestii, și candizi nenufari. Ș-oriunde, o natură tot tânără, tot blondă, Și-n cer, pe car de flăcări, Apollon, crud și blând, Lucind într-o părere de cursă vagabondă, Jucându-și caii de-aur și-n inimi
... de nemișcare și cu ochii în pământ... Credincioși îi rămăsese vre o doi — dar fiecare ,,Oare nu mai ești tu Moise?" îi striga cu voce tare. ,,Marea Roșie nainte-ți zid de apă nu stătu? Faraonul înăuntru nu-l făcuși de s-abătu? Oastea lui cea strălucită n-o târâși ...