Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CREDE
Rezultatele 501 - 510 din aproximativ 1114 pentru CREDE.
George Coşbuc - Anacreontică Anacreontică de George Coșbuc Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII I Ca Gyges, sardicul despot, Eu nu-s setos după renume, Nimic nu-nvidiez pe lume Și-a fi gelos defel nu pot. A mele griji și tăinuiri Sunt toate numai să port salbe Și să-mi dedic pletelor albe Ghirlandele de trandafiri. De alte griji alți oameni știu; Eu numai pentru azi port grijă, Căci timpul e cu braț de spijă Și mâine pot să nu mai fiu! II Tu lauzi în cântări mărirea Tebanilor, el cântă firea Și tot ce Thales cunoștea: Eu cânt însă robia mea. Nu flote m-au învins pe mine, Nu regi cu tolbe largi și pline, Altfel de trupe m-au robit: Doi ochi de foc și-un glas iubit. III Unei copile De ce fugi, copilo, de mine? Obrajii tăi, rumeni ca tine, Aprinși par de rumeni și plini, Ca rozele vara-n grădini. De ce fugi? Am crețe pe frunte, Am plete rari și cărunte? Ca părul tău alb de ninsori, Nu-i alb nici un crin între flori. Sunt crin eu, ...
George Coșbuc - Cântece (Coșbuc)
George Coşbuc - Cântece (Coşbuc) Cântece de George Coșbuc Cuprins 1 XXXI 2 XXXIV 3 XXXVII 4 XLII 5 XLIV 6 XLV XXXI Mama zice din Scriptură: Dacă doi prieteni ai, Vrând să dai a ta avere Unuia, cărui s-o dai? Unul tace, altul cere; Cest din urmă-i prefăcut Dă-o dar cui n-a cerut! Eu explic cuvântul mamei: Mamă, eu te-am priceput! Tu-mi ești dragă, tu și-o fată! Tu-mi tot ceri să te sărut, Ea nu-mi cere niciodată. Și, după scriptura ta, Ghici, pe cine-aș săruta? XXXIV Era în noaptea Învierii, Îngenuncheatului popor I se cânta legenda sfântă A marelui Mântuitor. Nepăsător eu stam de-alături Privind modernii cărturari O copiliță-ngenuncheată Mă tot privea cu ochii mari. Văzând că singur în picioare Așa nepăsător rămân, Mi-a zis naiv și cu mustrare: Da ce? matale ești păgân? A fost un fulger mititica Și în genunchi eu am căzut Ca un fricos în fața morții; Și-n clipa asta am crezut! XXXVII Când vii, la pălărie port Și eu o floare; Când îmi zâmbești, în pieptu-mi mort Răsare soare; ...
... câini îl apără? Socot Să-l spânzur eu cu câini cu tot! Curând, flăcăi! E plin paharul! Auzi ce-mi scrie-acum tâlharul Dar cine crede el c-ar fi Maghiarul? Și regele râzând s-opri Și-aceste vorbe le citi: Mărite crai! Îți spui prin carte, Că vecinic dinspre-a ...
George Coșbuc - Coloana de atac
George Coşbuc - Coloana de atac Coloana de atac de George Coșbuc Publicată în Tribuna poporului , Arad, 1900, nr. 62 (1/14 apr.) Porniserăm din văi adânci Și ne târam acum pe brânci Să nu ne prind-Osman de veste, Că năzuim la deal spre creste, Căci veste de-ar fi prins ai săi, Noi n-am mai fi ieșit din văi. Și-așa cu-ncredere vegheată Noi răsărim pe deal deodată. Ne văd păgânii, sar pe zid, Potop de foc spre noi deschid. Dar noi prin foc o rupem iute, Crezându-ne pe sub redute. Și nu eram! Vedeam de sus Că altfel e de cum ne-au spus, Că pân-acolo-i lungă cale, O râpă-n drum și-adânca vale. O clipă ca-mpietriți am stat; Maiorul însă-a și plecat Și ne-am făcut cu toții cruce: Ei, ducă-ne-n ce foc ne-o duce! La vale,-acum, pe râpi curând Un rând e mort, mai moare-un rând. Cad bombele-n pământ și scurmă Și altele mai vin pe urmă; Ca grindina și plumbii cad, Se-ntunecă și-i vai ca-n iad! Și-un plumb veni cumplit cu zborul Și fără ...
George Coșbuc - Crăiasa zânelor
George Coşbuc - Crăiasa zânelor Crăiasa zânelor de George Coșbuc Orcanul însuși stă domol Și-n gânduri dulci se pierde, Când zânele cu pieptul gol Răsar pe lunca verde. Ușoare, ca de neguri, fug Prin liniștea adâncă, Obrajii lor, ca flori de rug, Sunt nesărutați încă. Vezi tu departe-n Răsărit Aprins lucind ca focul Palatul lor? Împrejmuit Cu zid d-argint e locul: Acolo ele-n veci nu mor Și vara-n veci nu moare, Iar ele-și au crăiasa lor Și toate sunt fecioare. La țara lor nici zmei n-ajung! Dar într-o zi, la poartă, Bătu, de drumul greu și lung, Slăbită și mai moartă, O fată de-mpărat, cerând Un loc de mas, sărmana, Și se ruga milos de blând, Și cum te cheamă? Ana. Eu nu pot, Ano, să-ți descui; Acest drept al meu nu e. Crăiasei noastre am să-i spui Să vie să-ți descuie. P-un nor de aur lunecând A zânelor crăiasă Venea cu părul râurând, Râu galben de mătasă. Crăiasa-n purpur și-n smarald S-ascunde, nu s-ascunde, Străbați cu ochii viul cald Al formelor rotunde. Ard flacări ochii ei crăiești Cum stă la ...
George Coşbuc - De pe deal De pe deal de George Coșbuc E capul ei, și pieptul ei— O văd acum întreagă, O strig pe nume și-i vorbesc, Dar ea să mă-nțeleagă? Cu pieptul plin și des bătând, Cu fața-mbujorată, A răsărit dintr-un tufiș Și râde-acum mirată. —"Tu ești pe-aici? Eu te-am crezut Cu oile prin vale! De-aș fi știut că ești în deal, Mergeam pe altă cale!" Subțire-n trup și blândă-n grai, Și-n port așa isteață, Pe urma ei în fapt de-amurg Dau zori de dimineață. De-aș fi știut că n-a venit Anume pentru mine, Eu n-aș mai fi vorbit cu ea! Dar știu și-aceasta bine, Că m-a cătat de mult prin văi Pierdută-așa cu gândul; Și dacă nu m-ar fi găsit, Umblat-ar fi de-a rândul Întreaga zi din deal în deal Ca cerbul după apă— Cu greu te scapi de-un lucru drag, Și prost e cine-l
George Coșbuc - Dintr-o poveste
George Coşbuc - Dintr-o poveste Dintr-o poveste de George Coșbuc Port străin și cărți străine, Tot ce din străini ne vine; A ne-ntrece cu ocara Și-a batjocori mereu Ori hulind pe Dumnezeu Și nesocotind bărbații Care ne ridică țara, Ori umblînd ca apucații Să ne batem vecinic pieptul: De-am fi oricît de nemernici, Să ne credem toți puternici, Toți cu cap și toți cu dreptul De-a fi călcători de lege Și-ntr-un sat fără de cîni: Astea sunt deocamdată Voi, iubiții mei români, Marfa cea mai căutată. O, dar nu te-nspăimînta: Nu la noi, se înțelege, Ci-ntr-o țară-ndepărtată Sub pămînt, pe undeva. (
George Coşbuc - Duşmancele Dușmancele de George Coșbuc Las ochii, mamă, las să plângă! Tu-n leagăn tot cu mâna stângă Mi-ai dat să sug de-aceea sânt Nătângă! Dar n-am pus doară jurământ, Să merg neplânsă în mormânt! Nu plâng că mi-e de Leana teamă; De ciudă plâng eu numai, mamă. Cuvintele ei nu le ieu În samă, Dar mi-e rușine și mi-e greu, Că scoală satu-n capul meu. Ea duce sfat din casă-n casă Că n-am broboade de mătasă, N-am șorț cu flori și dacă n-am Ce-i pasă? N-am mers să-i cer, aveam-n-aveam; Și n-o să-mi meargă neam de neam. Stă-n drum de vorbă cu vecine Și bate-n pumni: Să mor îmi vine, Auzi tu! Să se prindă ea Cu mine! Știi, ieri, la moară, ce spunea? Că-s proastă foc și gură rea! Și-auzi! îi umblă-n cap, tu, soră, S-ajungă ea Lucsandrei noră! O, meargă-i numele! N-o vezi La horă? Ce șorț! Nu-ți vine nici să crezi; Fă cruce, fa, să nu-l visezi. Nu l-aș purta nici de poruncă! Ce ...
George Coşbuc - Fragment epic Fragment epic de George Coșbuc Iar pe lumea ceealaltă scoborând acum flăcăii Cei căzuți la Vid pe dealuri și pe șesuri la Vidin, Câți sosesc pe rând în stoluri, adunați în gura văii Stau s-aștepte alte gloate câte se vedeau că vin. Unii șterg de iarba udă câte-o sabie-ncruntată, Din pulpana hainei, alții sângele dușman îl storc, Și se laudă cu toții și vorbesc cu toții-odată Precum fac biruitorii din războaie când se-ntorc. Când văzur-această gloată, toți acei ce-ndușmăniră Pe români de-a lungul vremii, plini de spaim-au tresărit Resfirându-se prin noapte, precum fumul se resfiră, Și din margini mai spre margini se topeau necontenit. Cu genunchii plini de tremur și cu gheața morții-n gură, Morți erau de-a doua oară, ca-ntr-al Orcului noian Luptătorii din Mikene când îngălbeniți văzură Strălucind prin noapte coiful comandantului troian. Dar ai noștri morți de veacuri, câți pieriră prin războaie, Apărând a lor credință și pământul românesc, Stau cu ochii țintă-n noapte și-al lor mijloc îl îndoaie Ca s-apropie privirea de minunea ce-o zăresc: Văd români, și- ...
George Coșbuc - Fresco-ritornele
George Coşbuc - Fresco-ritornele Fresco-ritornele de George Coșbuc 1 Viața mea de mult s-a stins și-am îngropat-o. Sunt beat de cad în gropi, și-a cui e vina ? A obrăjorilor cei cu gropiți, șireato ! 2 Ea sta, cu sânul plin de pere, la fântână — Și ea mi-a dat s-aleg pe plac din sân o pară. Și m-am trezit că-mi dă deodată peste mână ! 3 Pe punte-am sărutat mai ieri o fată, Și-acum au dat sătenii jalbă la prefectul, Că fetele stau cârd pe punte ziua toată ! 4 Psaltirea popii o sărut, dar aș lăsa-o, Sărut și mâna preotesei, și-aș lăsa-o, Pe fata popii n-o sărut, și-aș săruta-o! 5 Cu ochi frumoși, cu piept rotund, așa zglobie, Tu, Doamne, ai fäcut-o numai ca să mintă Și numai ca să-mi faci necazuri mie ! 6 Pendru drăguțe ne-am certat vro trei la coasă, — Din ceartă m-am ales cu părul smuls și mâna ruptă, Da-ncalte a rămas că-a mea e mai frumoasă ! 7 Cu șorțu-n ...
George Coșbuc - Iarna pe uliță
... El e sol precum se vede, Mă-sa l-a trimis în sat, Vezi de-aceea-i încruntat, Și s-avântă, și se crede Că-i bărbat; Cade-n brânci și se ridică Dând pe ceafă puțintel Toată lâna unui miel: O căciulă mai voinică Decât el. Și tot ...