Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SFÂNTĂ
Rezultatele 501 - 510 din aproximativ 939 pentru SFÂNTĂ.
... mai pun! Mai la urmă, pe-un cuvânt: Să se lase sărutată De atâtea ori deodată Câți fuștei la scară sânt. Sărutată Lăudat fii, Tată sfânt! Unsprezece, spune ea; Eu zic: Bine, pe credință: Doar o fi având știință, Scara câți fuștei avea, Pe credință Asta e pierzarea mea! Și-o ...
George Coșbuc - Scumpă Țară Românească
... care s-a văzut Vitejia strămoșească, Scumpă țară românească, Te salut! Și-a mea frunte ți se-nchină Ca naintea unui sfânt, Căci, deși copil eu sânt, Inima de dor mi-e plină. Să te văd mereu regină Pe pământ. Să ai viață de vecie, Să sporească ...
George Coșbuc - Somnul codrilor
George Coşbuc - Somnul codrilor Somnul codrilor de George Coșbuc Informații despre această ediție La poalele pădurii, Arnulf pe lângă foc Stă singur. E întuneric și plin de spaime locul, Arnulf e însă tare, și vesel arde focul. El și-a-ncercat departe prin alte țări norocul Cu regii, cari porniră războiul la Sfântul loc. Așa dori Hatursa: bărbatul ei să fie Un braț vestit în taberi și mare-n vitejie. Și Arnulf de dragul fetei, când fata i-a jurat, Vândutu-și-a palatul și-n taberi a plecat — Sărac acum se-ntoarce, ci-n fapte mari bogat. E frânt de multe drumuri, dar somnul azi îi piere; Și focul arde vesel, e noapte și tăcere. Dar galbenele flăcări prin codru străbătând Ajung pe la culcușul de iederă uscată A negrei Nopți. Și Noaptea de zare deșteptată Încet ridică ochii, se uită-nspăimântată, S-apropie de flăcări și-aproape-n urmă stând Viteazului în față, ea lung la el privește, Domol, apoi cu glasul abia-nțeles, vorbește: „Tu cine ești, străine? De tulburi somnul meu? Cu gândul morții-n suflet, s-alergi murind mereu, Să n-ai ...
George Coșbuc - Spada și credință
George Coşbuc - Spada şi credinţă Spada și credință de George Coșbuc Ce furtuni n-au mai pornit Pofta răilor și ura Ca să pieri tu, neam iubit! Dar de toți ne-a mântuit Spada noastră și scriptura. Sfântul steag ne-a fost altar Și sub el săream grămadă Să ne batem la hotar. Ghioagă dă orice stejar, Orice coasă dă o spadă. Iar când brațul ne cădea Uneori fără putere, Nici atunci nu ne scădea Inima, c-aveam în ea Scris Hristos ca mângâiere. Ce de ură s-a pornit Căutând a ta pierzare! Dar ai stat și-ai biruit, Căci prin spadă-ți a grăit Domnul cel ce-n veci e
... O lege-avem străbună Prin veacuri de furtună Ea n-a putut s-apună Strivită de păgâni. Ne-a fost Cel-Sfânt tărie Și-n veci o să ne fie: Sus inima, români! În țara românească De-a pururi să trăiască Credința strămoșească Și graiul ...
George Coșbuc - Un cântec barbar
... Din cer, căci acel Dumnezeu Ce lasă pe-al vostru pământ Să crească atâta urgie, Acela nu poate să fie Nici mare, nici tare, nici sfânt. Ah, dac-am putea măsura Pe cât ni-e de plină măsura, Vedea-vei ce multă ni-e ura, În ziua din urmă a ...
George Coșbuc - Un imn preasfintei gramatice
George Coşbuc - Un imn preasfintei gramatice Un imn preasfintei gramatice de George Coșbuc Te salut pe tine, - articol cauzal și omogen, Indirect contras în fraza cu subiectul epicen! Voi, interjecțiuni concrete și-optative principale, Rădăcini prin apoziții singular adjectivale, Voi, cantitative - abstracte subiective-n viitor, Unipersonale-n modul cu plural hotărâtor, Vă salut! Și tot asemeni te salut, o, prezumtive, Număr genitiv în cazul numelor intranzitive. Tu, obiect concret și simplu, tu, circumstanțial de loc, Locativ pasiv, conjuncții, complimente reciproc! Unde să găsesc puterea de-a trăi, de nu la tine, Gen subordonat prin verbul reflexivelor suspine? Cardinale - acuzative, virgulă și period, Două puncte - adversative strict coordonate-n mod Și superlativ prezinte derivat din vocative, Prin vocala secundară cu terminațiuni pasive, Declinări adverbiale negative-n absolut Cu perfecte - adversative sufixate-n atribut, Relativ invers compuse prin adverbii ca moțiune, Pozitiv improprii-n număr, ori neutre, ori comune, Mod superlativ generic omonim adversativ, Plenison ca negațiune, iar în fond apelativ Cu prefix și cu gerunzii posesivo - cardinale, Morfologice prin sunet și prin stări adverbiale. Dați cu fuga sinonime prin funcțiune și raport, Că mai-mult-decât-perfectul lui Cipar acum e mort! Dar în locu-i înviară prezumtive ...
George Coșbuc - Vestitorii primăverii
George Coşbuc - Vestitorii primăverii Vestitorii primăverii de George Coșbuc Publicată în lumea ilustrată , 1892, nr. 9 Dintr-alte țări, de soare pline, Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi Veniți cu bine! De frunze și de cântec goi, Plâng codrii cei lipsiți de voi. În zarea cea de veci albastră Nu v-a prins dragostea sihastră De ceea ce-ați lăsat? Nu v-a fost dor De țara voastră? N-ați plâns văzând cum trece-n zbor Spre miazănoapte nor de nor? Voi ați cântat cu glas fierbinte Naturii calde imnuri sfinte, Ori doine dragi, când v-ați adus De noi aminte! Străinilor voi nu le-ați spus Că doine ca a noastre nu-s? Și-acum veniți cu drag în țară! Voi revedeți câmpia iară, Și cuiburile voastre-n crâng! E vară, vară! Aș vrea la suflet să vă strâng, Să râd de fericit, să plâng! Cu voi vin florile-n câmpie Și nopțile cu poezie Și vânturi line, calde ploi Și veselie. Voi toate le luați cu voi Și iar le-aduceți
... cine-i viu! Noi putrezim într-un sicriu! Ni-e dragă și nouă viața și-averea, Dar regii ne-o iau cu puterea. Frumos e, sfânt e să trăiești Când pentru ai tăi tu suflet ești; Dar noi am trăit ca să dăm ajutorul La regi care omoară poporul! Tu, cel ...
George Gordon Byron - Arpa lui David
George Gordon Byron - Arpa lui David Arpa lui David de George Gordon Byron Traducere de Ion Heliade Rădulescu Spartu-s-au coardele arpei potente Marelui David, poetului-rege! Nu mai există a psalmilor arpă! Câți i-asculta inspiratele-acorduri De melodie, cu inima-nfrântă Vărsând vărsau lacrime calde, dolente, De repentire, de rugă, d-extaze. Acele lacrime varii și multe O consacrară Domnului sfântă. Lamente-se ale Sionului vergini, Căci iată, spartu-s-au ale ci coarde. Ea străbătea prin dulcele-i accente Inimi de piatră, ca gerul de ageri, Fiilor aspri ai fărdelegii, Da-n ei viața și le nălța suflet; Strâmbii cu inima, strâmbii în cuget Drept se-ndrepta la potenta ei voce. Arpa lui David era mult mai forte Și decât tronu-i. Poetul trecuse Sus, mai presus decât rege la nalte: Spiritul Domnului sta peste dânsul. Ea celebra a Domnului mărire, Spunea ale lui Israel mari fapte, Ea răspândea peste văi bucuria: Tresăreau munții, se plecau cedrii. Aspirat-au și s-au suit la ceruri P-aripe d-angeli ale ei acorduri, Si ca tămâia rămaseră-acolo. D-atunci nu se mai aude-a ei voce, Ci numai amorul ...
George Topîrceanu - În Iaşi În Iași de George Topîrceanu Două, post-meridiane... Sună lung și monoton Ornicul cu trei cadrane De la Sfântul Spiridon. Toamna prin văzduh adie Ca un zbor de libelulă. În lumina străvezie Merge-agale o patrulă. Pe trotuarul plin de soare Saltă-n mers grăbit perechi De studente zâmbitoare Cu frizete la urechi, Și spre Universitate Trec, ducând pe serviete Clarități întunecate Și sclipiri de