Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SUFLET
Rezultatele 501 - 510 din aproximativ 1452 pentru SUFLET.
Ștefan Octavian Iosif - Credință
... s'a dus? — Pe pat de moarte-i, sărmănica, Acolo 'n cămăruță, sus. Voinicul urcă scara 'n pripă Cu gînd pierdut, cu suflet stins De ușă, biet, se sprijinește Nu poate 'nainta de plîns. O vino, vino, mult dorite, Căci în curînd mă vei dori: Curînd acești doi ...
Ștefan Octavian Iosif - Fîntîna vrăjită
... pleacă. Dar nici doi pași nu face-n drum, Stă roibul, sforăiește, Și două brațe-l prind acum Pe călăreț în clește. Se apără cu suflet stîns, Și luptă, și se zbate, Dar vrăjitoare-l ține strîns Și-i călărește-n spate. Cu pintenii el bate-n cal, Stă zările să ...
Ștefan Octavian Iosif - Glontele
Ştefan Octavian Iosif - Glontele Glontele de Henry Wadsworth Longfellow Traducere de Ștefan Octavian Iosif . Publicată în Pagini literare , 9 aprilie 1900 După Longfellow E mort de-acum frumosul tînăr, căzut viteazul neînvins, Și inima-i învăpăiată și-obrajii lui aprinși s-au stins ! El — sufletul nădejdii noastre, el — răsfățatul de noroc, Pe care cu mîndrie ochii îl urmăreau din loc în loc, A cărui voce mîngăioasă, al cărui zîmbet plin de vrajă Făcea să crezi că pretutindeni un înger bun îi stă de strajă... Ieri noapte-naintam o ceată prin pas, în munte, spre pichet, Eram feriți de întuneric; — el călărea cîntînd încet: "Port două roze roșii La pălăria mea, A treia-n vîrful spadei Îmi va-nflori și ea..." Atunci din margine de codru un glonte șuierînd ieși: Cîntarea-i amuți pe buze și, brusc, un trup se prăbuși, Simții că sîngele-mi îngheață, fiori de groază m-au pătruns. Și l-am strigat ușor pe nume, dar, vai ! n-am căpătat răspuns ! L-am rădicat pe cal cu trudă și-ncet, prin ploaie și noroi, Prin noapte și prin ceață, iată-l adus la tabără-napoi ! La raza unei mici ...
Ștefan Octavian Iosif - Oglinda (Iosif-Anghel)
Ştefan Octavian Iosif - Oglinda (Iosif-Anghel) Oglinda de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Am o oglindă și mă joc Cu razele ce le răsfrîng, Mutîndu-le din loc în loc, Le risipesc și iar le strîng. Le-adun cu drag ca un avar, Și-ades în sufletele voastre Cînd e mai noapte, ca un far Mi-arunc luminile albastre. Vă-ntind o punte de scăpare Deasupra negrelor genuni, Și raza mea strălucitoare E făcătoare de minuni. Mi-o plimb pe-atîtea fețe pale, Cînd cu oglinda mea mă joc — Dar cînd îmi stă ceva în cale, Oglinda mea e-un ochi de foc. Mi-adun puterile solare Și fulgerînd, după un semn, Ca Arhimed, în depărtare, Aprind escadrele de
Ștefan Octavian Iosif - Primăverii
... cerului dai zări senine, Și cântec lucitor, și unde line Izvorului, ce daruri tu-mi îmbii? Ce vis cerca-va de isnov s-alinte Un suflet amăgit de-atâtea ori? O, dac-aș ști că visul iarăși minte!... Atuncea poate-aș ramânea cuminte Și m-aș uita cu ochi nepăsători La ...
Ștefan Octavian Iosif - Profeție (Iosif)
Ştefan Octavian Iosif - Profeţie (Iosif) Profeție de SĂ¡ndor PetÅ‘fi , traducere de Ștefan Octavian Iosif Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Floare-albastră , an. I, nr. 9, 6 decembrie 1898. — Tu, mamă, zici că visurile noastre Ni le trimite Atoateștiutorul, Că visu-i o fereastră fermecată Prin care ne surîde viitorul. Visai și eu un vis, iubită mamă, Un vis frumos... Mi-l lămurești tu mie ? Visai azi-noapte că-mi crescuse aripi, Și am zburat cu ele-n veșnicie ! — Copile, tu lumina vieței mele ! Luceafăr blînd al sufletului meu ! Fii vesel, vesel, că-ți făgăduiește Îndelungate zile Dumnezeu. ...Crescu băiatul — mare și puternic : Din pieptu-i tînăr izbucni deodată Sălbateca văpaie-a tinereții, Ce-n inimă-i gemuse-ncătușată. El prinde harfa și izbește-n strune, Dus în extazul sfînt al inspirării : Simțirea lui — măreț vultur — plutește În lumea largă pe-aripa cîntării. Se-nalță pîn’la porțile tăriei Al cîntecului glas înaripat, Desprinde stelele din cer să-ncununeze Cu raze fruntea lui de inspirat. Dar e venin a cîntecului miere ; Cu fiecare cîntec smuls din strune El pierde-o floare din cununa vieții, Și înc-o ...
Ștefan Octavian Iosif - Reînviere
... Un tainic dor de viață mă îmbie. Simt inima bătîndu-mi tot mai vie Atunci cînd eu credeam că vrea să moară. Uimit, dezgrop din suflet o comoară Ce-ar fi pierit cu mine-n veșnicie ; Natura-ntreagă astăzi reînvie, Mai falnică decît odinioară... Veghează în noi porniri de viață nouă ...
Ștefan Octavian Iosif - Socoata vremii...
... Socoata vremii-n ore, minute și secunde, — Întîiul ornic, — cine l-a născocit? Răspunde ! A fost un singuratec, un suflet trist, pustiu... În nopțile de iarnă sta și-asculta, tîrziu, Cum șoarecii se mișcă prin umbră de unghere, Și cariul ritmic toacă în tainica tăcere ...
Ștefan Octavian Iosif - Stai și-asculți sub ramuri...
... Cum departe geme vîntul Și privești la cer prin ceața Care-nvăluie pămîntul. Vezi și crînguri, vezi și cîmpuri Triste și pustii, departe: Iarnă-n suflet, iarnă-n fire, Iarnă afli-n orice parte... Însă crăngile se scutur Fără veste. Abătut, Crezi că valuri de zăpadă Peste tine au căzut. Ah ...
Ștefan Octavian Iosif - Stropi de nectar
... din cer i-aduse De nectar o cupă plină, Spre a-și ferici pe oameni Și spre-a le sădi în suflet Simțul artelor frumoase; Sprintenă-și zori ea pasul, Nu cumva să prindă veste Jupiter; și cupa de-aur Șovăi și pe pământul Verde câțiva stropi ...
Ștefan Octavian Iosif - Toamnă (Iosif, 2)
... Ştefan Octavian Iosif - Toamnă (Iosif, 2) Toamnă de Ștefan Octavian Iosif Se-ntoarce toamna iar, cu aiureli De vânt pe la ferești, Tu, suflet plin de griji și de-ndoieli, Te-nfiorezi de tristele-i povești... El povestește despre moarte foi Pe care le gonește ca pe-un roi ...