Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru TOATĂ LUMEA

 Rezultatele 501 - 510 din aproximativ 871 pentru TOATĂ LUMEA.

Gheorghe Asachi - Omul literat

... meserie îl îndatorează a cultiva a sa minte spre a putea spori cunoștința altora. În această ambiție să mărginește toată a sa lucrare și interesul pe carile alți oameni împraștie preste deosăbite obiecte. Ambițios de a înmulți ideile sale, el le ... a încânta (a disfăta) pe oameni, a-i lumina și a li fi de folos. Câte să fac în lume bune și folositoare nu sunt pentru el pierdute. Pentru o asemene ureche sună armonia poeziilor lui Virgil, a lui Tasso și a ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI

... știe a petrece în liniște și pace, Și cu puțin ce are se află mulțumit. De cugete deșerte ce tulbură pre mulți Ferit în toată vremea, pășește cu pas sigur Pe calea faptei bune pân-la sfârșitul vieții. Să șed într-o căsuță la moșioara mea, Din care să-mi ... A ști și a cunoaște din pildele străine, Ce au urât în ele și ce au de plăcut, În traiul meu pe lume eu nu doresc mai mult. Averi, înalte ranguri ce strălucesc în ochii Prostimei ne-ncercate, aduc supărări multe Și celor ce le cată, și celor ... însuși blondul Febus când te-ar putea vede Ți-ar pizmui suita, caleasca strălucită. Dar ești liniștit oare? Nicicum. O casă mare Îți ia odihna toată; nu gustă dulce somn Acela ce se culcă în aurit crivat. În inimă bogatul în veci repaos n-are; Nici marea răscolită din ale sale ...

 

Gheorghe Asachi - Iubirea de patrie

... singur guvern, deși are pre Dumnezeu de cel mai înalt domnitoriu. Când privim ființele noă asemene ca pe o singură familie ne facem binevoitori cătră toată omenirea în general. Dar o asemene socotință nu răstoarnă pre altele, ci au de asemene dreptățile lor. Un lucru este vederat, că omenirea se împarte ...

 

Mihai Eminescu - Între nouri și-ntre mare

... iau pe urma lor! Că m-aș duce, tot m-aș duce, Dor să nu mă mai apuce, Peste undele cu spume, Peste mare, peste lume; Ș-aș vedea cum trec cu toate, Rânduri-rânduri arătate, Înnegrirea malurilor, Strălucirea valurilor, Stolul rândurelelor, Tremurarea stelelor ­ Poate că mi-ar fi mai ... o crește; Și când trece prin grădină Toți copacii i se-nchină Și încep să înflorească, Pe ea s-o împodobească ­ Căci văzând-o, toată

 

Antim Ivireanul - Învățătură cînd se face parastas

... omenească și să-l odihnească în locul celor vii, în sânul lui Avraam și al lui Isaac și al lui Iacov, de unde lipsĂ©ște toată durĂ©ria, grija și suspinarea. Și să nu să uite putĂ©ria lui Dumnezeu pentru multa și nespusa a lui bunătate, spurcăciunilor ce ... după cum iaste zis. Și de vrĂ©me ce și această cinstită cocoană ce să pomenĂ©ște astăz, cu cuvioasă slujbă besericească au viețuit în lume ca un om, să roagă, prin mijlocul mieu, tuturor, câți vă aflaț de față, ca ce va fi greșit înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor ...

 

Antim Ivireanul - Luna lui avgust, 6. Cazanie la Preobrajeniia Domnului

... a măririi, care lumină va străluci și în trupurile sfinților lui, când vor lua cununa cea desăvârșit a bucuriei lor, întru care lumină toată făptura omenească, cea din afară, atâta s-au schimbat cât obrazul lui străluciia ca soarele și veșmintele lui era albe ca zăpada. Iară asămânarea aceasta ... că nu ar fi strălucit obrazul lui decât soarele, sau veșmintele lui nu ar fi fost mai albe decât zăpada, ci pentru că aici, în lume, nu avem noi alt nimic mai strălucitor și mai luminat decât soarele sau mai alb decât zăpada. Că pentru trupurile sfinților însuș Domnul zice la ... obrazul lui Hristos, ce și o frumusĂ©țe oarecarĂ© și podoabă nespusă să arăta întru dânsul, atâta cât de s-ar aduna într-un loc toată frumosĂ©ția și toată podoaba și cea pământească și cea cerească, nici într-un chip n-ar putea ca să veselească ochii și inimile celor ce ar privi spre ...

 

Cincinat Pavelescu - Zopira

... E Zopira. Ca prin farmec vocea zgomotelor tace. În puterea nopții line soarele a răsărit. Alb veșmânt și fața albă, albă mână, albă toată, Să-i descrie frumusețea nici o limbă n-o să poată; Se mlădie ca sulfina sărutată de zefir. Ochii mari sunt o poemă gânditoare și ... coarde-a lor durere, și și-o strigă și și-o țipă, Mângâierea e în lacrimi; sunt de ceruri inspirați, Spun că-n lume o putere predomnește neschimbată; Că în Domnul mântuirea când o cauți o găsești, Dacă vrei să te iubească trebuiește să-l iubești, Căci a ... o urmează, vis pe valuri călător, Toarce raze argintoase din cerescul ei fuior, Pe când vântul printre funii melodia și-o palpită Noaptea dulce este toată un cristal străvăzător Toată-ntinderea e albă până-n zarea depărtată, Și pe tot s-așterne clarul unui farmec domnitor. Dar corabia întreagă când de somn e-ngreuiată, Aga ... n nemișcare, Către cer sticlându-și ochii, parcă strigă răzbunare, Alintați de-al mării cântec mai duios ca un suspin. Și cum ceru-și dezvelește toată ...

 

Alexandru Vlahuță - 1907

... de-a rândul, Ș-o sărăcie cum nu-ți dai cu gândul... Dar faci un semn, și-ncep să se ridice Oștiri, cetăți, palate lume nouă, Izvoarele vieții se desfundă; De pretutindeni bogății inundă; Și tu le-mparți cu mâinile-amândouă. Azi la cuprinsul tău râvnește-o lume. E-o veselie ș-un belșug în țară, Că vin și guri flămânde de pe-afară. Tot crugul sună de slăvitu-ți nume. Ia uită ... pier. Dar oaste nouă vine, Și dureroase lucruri mai învață! Părăzi, decor de teatru, luminații, Tot ce pe vulg și pe copii înșală, Aceasta-i toată slava ta regală. Pe tristul gol din juru-ți decorații! Tu-n țara asta nu vezi decât raiul Ce-ai tăi ți-l ticluiesc într ... Se-nalță flăcări, brațe desperate, Spre ceru-ntunecat, pustiu și rece. Năprasnic vântul nebuniei trece Și spulberă noianul de păcate. În vaiete se prăbușește-o lume Clădită pe minciuni. Dar ce mânie! Cum șuieră cumplita vijelie! Sar frații între ei să se zugrume. Uscata brazdă cere iarăși sânge. Femei cu părul ...

 

Antim Ivireanul - Prefață la Viețile paralele de Plutarh,tipărită în grecește la București, în anul

... alte haruri dăruite de Dumnezeu, i-a hărăzit Dumnezeu preaînălțimii-sale și fii, carii pentru prea marea lor virtute prematură sunt râvniți în lume și invidiați. Aceasta o asigură acei cu carii împreună petrec, îi văd și convorbesc, localnici și streini. Se fericește pre sine preaînțeleptul dascăl al sfintei ... preotul Gheorghe Maiota, nu atât pentru că a fost învățător la astfel de nobili și măriți fii ai domnitorului, atât de lăudat în lume, ci pentru că a hărăzit Dumnezeu sfințeniei-sale învățate astfel de ucenici prea geniali, carii ca să fie icoane însuflețite a preagenialului ... mică judecată logică atrag admirabil spre ei floarea învățăturii, după cum chihlimbarul cu o ușoară frecare îndată-și dezvelește puterea naturală atractivă. Priimiți dar cu toată plăcerea strălucita scriere ce vi se produce, ca dovadă de cĂ©le mărturisite de mine, și ca o mică garanție a iubirii nefalșe ...

 

Vasile Alecsandri - Satire și alte poetice compuneri de prințul Antioh Cantemir

... noștri să le învețe copiilor lor, odată cu Crezul și cu Tatăl nostru. La sfârșitul acestei satire poetul face următoarea încheiere: „Adam boieri pre lume nu a născut nici unul: Doi fii avu, din care unul era păstor, Iar altul în sudoare cu sapa se hrănea; Și Noe ... a înecat pământul, Scăpă plugari ca dânsul ce-aveau năravuri bune; Dintr-înșii toți ne tragem“ ș.c.l. Voiți să vedeți pe ipocritul în toată fățărnicia lui, îl veți găsi în Satira III. El „Când intră într-o casă se-nchină până jos, Pre toți îi salutează și-ntr ... s-a încoronat de laurii lui Pers, Iuvenal, Orațiu și Boileau este Satira V. E cu neputință a arăta năravurile în toată sluția lor și a descrie urmările beției cu culori mai vii și mai fioroase. Iată un tablou al norodului prost în vreme de ... picioare, Mergând fără să știe în care parte-aleargă; În danțuri desfrânate alți spulberă gunoi, Pre trecători mânjindu-i, în glod se tăvălesc. Uitând rușinea toată și buna-cuviință, Se dezgolesc de haine și cu obrăznicie Nu dau macar cinstire la sexul rușinos. Ici unul plin de drojdii pășește șovăind, Cu ...

 

Cincinat Pavelescu - Mamei (Pavelescu, 3)

... Făurită spre mărirea limbii noastre românești. Pentru mine păstrai toate mângâierile de mamă. Când eram copil, la patu-mi vegheai nopțile târziu, Uitai boala, somnul, toată dureroasa vieții dramă, Ca să spui povești cu zmeii răsfățatului tău fiu. Socoteai c-o să m-aștepte toate gloriile-n lume, Nu era ca mine altul. O fecioară de-mpărat Trebuia să mă iubească. Și-auzind doar al meu nume, Chipul tău cel trist d-odată ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>