Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DUCE (LA)

 Rezultatele 511 - 520 din aproximativ 682 pentru DUCE (LA).

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Micuța

... făcui o profundă reverință, zâmbii și... - Ce mai faceți, cucoană? - Sunt bine; iar d-voastră? - Nu mai puțin. - Mă bucur. - Duduca nu-i acasă? - Îi la repetiție. - Mă rog, cucoană, la câte ceasuri ședeți la masă? - La două nesmintit. - Și mâncați?... - Se-nțelege! - Eram să vă-ntreb dacă mâncați tot aceea ce-mi trimiteți și mie? - Da. - Mâncați cu gust? - Ce întrebare ... sau, mai degrabă, zbură din odaie, rămâind ca să-mi trimiță fără zăbavă, spre înmânare, cadoul în cestiune. După ce tovarășul dispăru, m-am uitat la ceasornic: era două fără un patrar. - Domnule Ghiță! cucoana Ana vă poftește la masă. - Ah! nici n-am auzit cum ai intrat, Cati! Duduca s-a întors de la repetiție? - Da. - Vorbitu-s-a ceva despre mine? - Cucoana Ana a spus că i se pare că nu sunteți ... adecă... - În ... de genunchi. - De ce mă pișcați, cucoană? Întrebarea mea a fost pronunțată cu o naivitate perfectă. Duduca tăcea, dar ochii ei, trecând de la mine la mumă-sa și viceversa, exprimau o curiozitate tragicomică. - D-ta vorbești azi niște lucruri... începuse cucoana Ana. - Ei bine! să vorbim despre altceva. Curcanu-i ...

 

Nicolae Gane - Agatocle Leuștean

... o dată l-am văzut la chefuri umplând cobza lăutarului cu irmilici. Ei... așa era. Încă o nepotrivire în apucăturile lui. Dar, zgârcit sau nu, la mâncări nu făcea economii. El, cel dintăi în oraș, știa când sosesc stridiile sau icrele proaspete; el, cel dintăi, mânca trufandale, și la masa lui nu lipseau niciodată doi, trei prieteni. Ș-apoi, să fi văzut ce vesel era la masă, cum i se dezlega limba după un pahar de Cotnar. Avea un talent nespus de a imita pe unii și pe alții ... astfel: Mai întăi în douăzeci și patru de oare trebuia să doarmă zece oare pline, îmbrăcat într-o cămașă de pânză de casă, lungă pănă la călcăie, cu dungi roșii la guler și la mâneci. De se-ntâmpla vreodată să nu-și împlinească somnul, era a doua zi mahmur. De lene să nu se îmbrace, își primea ... chip de cobză, imitând pe Barbu Lăutarul, pentru al cărui cântec avea o deosebită slăbiciune, și astfel trecea timpul într-un râs și chef pănă la oara dejunului. Dejunul era totdeauna zdravăn și bine stropit. După dejun, mergea regulat la

 

Constantin Negruzzi - Crispin, rival stăpână-său

... mă întoarce de la facirea de rău. CRISPIN:— Nevinovata viiață! LABRANCHE: — Așa-i? CRISPIN:— Cu adivărat. Dar spune-mi, Labranche, ce cauți la Paris? Unde te duci? LABRANCHE: — Mă duc într-această casă. CRISPIN: — La M. Oront? LABRANCHE: — Fiică-sa esti făgăduită lui Damis. CRISPIN:— Anghelica făgăduită stăpână-tău? LABRANCHE: — Monsiu Orgon, tatăl lui Damis, au fost ... de ce caractir este M. Oront? LABRANCHE: — Un târgovăț tari prost, un duh mic. CRISPIN: — Dar Madam Oront? LABRANCHE: — O fimei de la 25 pân la 60 de ani; o fimei plină de iubire de sâne cu un duh foarte nestatornic, care credi tot Într-un ceas și pour și contre ... ale stăpână-miu... Așa, tocma tu ești chiar de statul lui. CRISPIN:— Bine-ai socotit. LABRANCHE: — Văd ieșind nu știu pe cine de la M. Oront. Haide la gazda me să socotim asupra isprăvii lucrării noastre. CRISPIN:— Trebui mai întăi să alerg acasă ca să vorbesc lui Valer și să-l fac ... Cât sunt de nenorocită! Privești starea me Lizeto; sfătuiești-mă, te giur, ce trebui să fac? LIZETA: — Ce sfat poți d-ta aștepta de ...

 

Constantin Stamati - Dragoș (Stamati)

... al ei sânge suge de trăiește, Ca și tricoliciul, însă din iad furii Sunt noaptea trimise ca să-l schinjuiască. Deci cu curaj du-te la a ta Dochie, Du-te peste codru către miez de ziuă Și-n șes de nisipuri, pe a mării țărmuri, Vei ... Și pe el, în zare, o cetate albă. Deci Dragoș se luptă cu arșiță, sete, Dar în sfârșit calcă a morții opreliști, Ajunge la poala muntelui de cremene, Spumegându-i calul de sudori de sânge; Se urcă pe piscuri a stâncelor oable, Ce abia cât numai nu ... zmeii cad jos ca butucii! Nu mai pot să zboare, nu mai pot să zbiere, Zac făr’ de simțire, ca două movile. Deci învingând Dragoș, la temniță merge Cu dor ca să strângă pe Dochia-n brațe; Dar strașnica poartă se deschide-n pripă Și iese fantoma lui Vronța păgânul. A ... n creștet ca fulgerul stânca, Încât eho geme răsunând prin baște!! Coiful zbârnâiră și se țănduriră Și din ochi îi curse scântei milioane, Dar fierul la paloș se-ndoi ca cercul. Iar Dragoș sta țapăn în loc ca o stâncă. Și răsucind iute și el al său paloș Mereu ciocârtește pe ...

 

Dimitrie Anghel - Moartea babacului

... ochilor. Sub povara anilor mulți, cu vremea, el renunță și devine ca o oglindă moartă în care nu se mai reflectează nimic. Nici amintirile căzute la fund ca niște cadavre nu se mai ridică la suprafață, nici zori nu mai mijesc, nici apusuri nu te mai întristează. Răsărituri nu mai sunt cu putință, și cînd după orizontul pe care-l ... mai poate pune în mișcare... Și așa era și mortul meu, un biet lucru uitat și părăsit într-o odaie, un obiect de curiozitate scos la zile mari și arătat la rude și musafiri care-și aduceau aminte și mai întrebau din cînd în cînd : mai trăiește babacu' ? Și bietul bătrîn, izgonitul din viață de atîta ... nici amintirile n-au mai putut să-l alinte, atunci a rămas așa, prostit, privind înaintea lui fără să vadă, aplecîndu-și urechile la orice zgomot fără să poată să audă, un mort între vii, un biet arbor uitat, ce așteaptă lovitura mîntuitoare a securei. Așa trăia ... fantezista rătăcitoare ce nu mai are hodină, nici astîmpăr, ușernica umbră care colindă toată lumea și umblă toate drumurile, s-a oprit și ...

 

Constantin Stamati-Ciurea - Carpații, Basarabia și un rezumat istoric asupra cetăților ei

... și de pe moșiile de pe frontiera us-cată a ținutului Hotin: Peribicăuți, Groznița, Clișcăuți ș.a. Iată numele: Oxytropis campestris pe Mont-Blanc, la înălțime de 2000 m. Hutschinzia alpina pe Gotthardt, la înălțime de 1300 m. Potentila aurea pe Vollhorn, la înălțime de 1800 m. Gnafalium lestopod pe Scheideck, la înălțime de 1500 m. Ranunculus montanus pe Scheideck, la înălțime de 1500 m. Anemonis vernalis pe Furca, la înălțime de 800 m. Gnafulium montanus pe Rosenlau, la înălțime de 1000 m. Crocus vernis pe Rosenlau, la înălțime de 1000 m. Linaria alpina etc. etc. pe Grimzel, la înălțime de 1200 m. Stâncile văroase, ce trec din Bucovina hotarul în ținutul Hotinului, se desfac în două ramuri: un capăt merge spre Ka­meneț ... cu tot comfortul, plecând de două ori pe săptămână de la Soroca la Movilău în contra curgerii, trăgând în remorcă galerele deșerte ce se întorc la Movilău. Însă în timpul secetei de vară, scăzând Nistrul la o adâncime de numai trei metri la Hotin, iară la Movilău de ...

 

Dimitrie Anghel - Aducerile-aminte...

... vedem sosirea corăbiilor. Și vasele mari, ocolind farul prefăcut în turn de cleștar, veneau jucînd pe valuri, ca niște ghețari mînați din țările polare. De la căpitan pînă la cel mai tînăr, ani o sută parcă aveau marinarii, așa de albe le erau mustățile și barbele. Rigide stăteau funiile, ca din sticlă făcute, și ... că nu o dată lăcrămam amîndoi, citind versurile făcute din lacrămi și regrete, din spumă și fum ale lui Henry Bataille, autor ce e acum la modă și care a cucerit teatrele Parisului. E atîta tristeță în versurile lui, încît, înduioșat și acum de clipa aceea cînd l-am ... îndrepte spre ele întîmplarea; Nu cereți unei inimi mai mult decît vieții !... Știu bine că-s acolo — că dorm după păreții Odăilor... Spre ele la ce m-aș duce-acum Cînd le zăresc la geamuri de-a pururea din drum, Și le-oi zări de-a pururi așa o-ntreagă viață ? Arar cu toate-acestea ... pletele și barba încîlcită de alge, așa trebuie să fi stat cu fața întoarsă spre ape, cînd templul lui era în ființă și strălucea alb la ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sultănica

... nedumirire, și mai vârtos p-ale ce cată nod în papură, e când apucă lumea în cap și trece nouă hotare. Numai ce-o vezi, la răvărsatul zorilor, că o ia rara-rara, prin fâneață. Galbenă, cu cearcâne vinete în jurul ochilor. Merge ce merge, și să oprește la vrun deal, la vrun părâu. Ascultă neclintită un ceas, două. Vântul bate holdele. Izvoarele dau d-a dura petricelele din matcă și le sună ca pe ... culege flori și le azvârlă, până ce i se aprind obrajii și să trezește ca dintr-un somn adânc. Ochii îi sclipesc ca oțelul învârtit la soare. Joița Baciului ar fi văzut-o la un apus de soare cu capul rezemat de crucea din creștetul mușcelului ce desparte apa Vâlsanii de Râul Doamnei, privind, ca dusă de pe lume ... o luată din Iele, n-are toate sâmbetele. Când umblă, calcă-n străchini. Numai nevastă ca toate nevestele n-o să fie Sultana aia, zicea la fântână, la horă, la șezători fata Ciaușului. Ce are neica de nu i-a primit pețitul? Au nu e voinic? Or e bețiv, stricător de case, zurbagiu ... ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Departe, departe

... Nimeni nu a intrat? — Nimeni. — Nimeni nu a ieșit? — Nimeni. — Dar cine a bătut alaltăieri, la miezul nopții, în porțile palatului? — Nimeni, răspunse bătrâna, uitându-se în jos. — Cine a deschis porțile palatului alaltăieri, la miezul nopții? — Nimeni, răspunse bătrâna, și rupse firul de borangic și aruncă fusul în fundul odăii. Fusul se învârti în jurul măciuliei. — Dar ... O mulțime de furculițe cu bucăți de carne și de pahare cu vin stăteau aplecate în aer, ca și cum cineva le-ar fi adus la gură. De la un pahar în jos, un șir de picături de vin ca niște boabe de rubin. — Acolo era locul împăratului. A fost cel ... o scoică de argint. Flacăra galbenă juca în vârful feștilei. În fundul urechilor mi se oprise acel oftat năbușit. Bătrâna trase jețul și se așeză la capul meu. Încet-încet, mă liniștii. Îi sărutai mâna. Era rece. Vroiam să știu unde mă aflam. Ce s-a petrecut în acest ... când și pe-aici bătea vântul și se mișca apa, a fost un împărat mare și viteaz, dar rău, că moartea de om ...

 

Ion Luca Caragiale - Leac de criză

... își mai trăgeau sufletul. Când ajunsese criza în toiul ei și lumea era cuprinsă de ultima deznădejde, iată că se declară războiul. M-am dus la un prieten, băcan mare, la poziție principală în Podul Mogoșoaii; îl știam la marginea prăpastiei: faliment sigur în negoț și casele, care erau proprietatea nevestii, ipotecate cu vârf. — Ai auzit? război! îmi zice băcanul cu un ton ... sute cincizeci de franci! A plătit generalul fără să miște măcar din sprânceană, cum am plăti eu sau dumneata 2 lei și 50 la lenache. Într-o seară la Rașca-n salon, era multă lume. La o masă erau mai mulți ofițeri ruși, cam trecuți. Provocați în adevăr, sau numai porniți de țâfnă, au început să înjure franțuzește pe niște meșteri ... stat pe loc în picioare. Atunci a intrat, urmat de aghiotanți, un general era comandantul pieții. S-a așezat și el la o masă, făcând semn ofițerilor să stea fiecare la locurile lor. Atunci ofițerii muscali și românii bătăuși au fraternizat și s-a băut șampanie până la

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Liniște

... o țărancă voinică și frumoasă; mă luai după ea; intrai în vorbă: "Ba un' te duci, ba ce-ți pasă; ba ce să iei de la cârciumă; ba o fărâmă de untdelemn, că mâine e Sfânta duminică". La cârciumă, mai dă-i o țuică, mai dă-i alta, mai dă-i și pe-a treia, și vorba se dezleagă. — Leliță ... nu mă împacă sunt niște cărți ale lui cu capete de oameni morți, cu picioare jupuite... Doamne ferește! Țăranca veselă, vorbă lungă și hazlie, căzu la învoială că-mi închiriază odaia de alături de acel domn, pă "nu mai jos de doi poli, că la ea e curat, că e odihnă bună, că sunt țoale să te îngropi în ele până în gât; și, unde mai pui, umbră deasă și ... vremea prânzului, luai geamantanul și mă așezai la noua gazdă. III În prima noapte nu putui dormi. Vecinul meu se plimbă în lungul odăii până la miezul nopții, apoi îl auzii cum se încerca să puie zăvorul încet-încet, și către unu-două din noapte oftă așa de lung ca și ... ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>