Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PLECA
Rezultatele 521 - 530 din aproximativ 1085 pentru PLECA.
Enric Winterhalder - Dîmbovița
Enric Winterhalder - Dîmboviţa Dîmbovița de Enric Winterhalder Informații despre această ediție Pusă pe muzică de d. profesor I. Wachmann Sus din munte curge-n vale Apă dintr-un mic izvor, Care șărpuind pîn țară Murmură încetișor : Dîmboviță, apă dulce, Cine-o bea, nu se mai duce. Vremea trece, apa curge, Numai bine ce-a trecut, Dar ăst rîu a fost și este Și va fi în veci plăcut. Dîmboviță, apă dulce, Cine-o bea, nu se mai duce. Dîmboviță, undă dulce, Undă cu cerescul dar, Cine te-a gustat vreodată, Va să plece în zadar. Dîmboviță, apă dulce, Cine-o bea, nu se mai duce. Rîulețe ! după tine Simț departe mare dor ; Facă ca patria să-și uite Un străin și călător. Dîmboviță, apă dulce, Cine-o bea, nu se mai duce. Rîu, cu unda sa cea dulce, Cu dreptate lăudat, Tu pe matca-ți nisipoasă Murmură neîncetat : Dîmboviță, apă dulce, Cine-o bea, nu se mai
Friedrich Schiller - Copila din străini
Friedrich Schiller - Copila din străini Copila din străini de Friedrich Schiller Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 12 martie 1895 Într-un cătun, pe la Florii, Venea în orice primăvară, Cu cele dintîi ciocîrlii, O mîndră, tainică fecioară. Ea nu era născută-n plai, Nu se știa de unde este, Și urmele i le pierdeai La despărțire, făr' de veste. În sfînta ei apropiere Era atîta-nsuflețire, Dar o nobleță, o putere O-ndepărta de iscodire. Venea cu fructe și cu flori, Le aducea din depărtare, Din cîmpii cei mai roditori, De rouă plini și plini de soare, Cu drag le împărțea apoi, Unuia fructe — altuia flori: Bătrîni în cîrji și juni vioi Mergeau spre casă zîmbitori. Și toți erau bineveniți, Dar cînd să plece din cătun, Ea dete darul cel mai bun Unei perechi de-
Friedrich Schiller - Ector și Andromache
Friedrich Schiller - Ector şi Andromache Ector și Andromache de Friedrich Schiller Traducere de Mihai Eminescu ANDROMACHE Vrea Ector în vecie să meargă de la mine, Unde Ahil cu-a sale neapropiali mâne Aduce lui Patroclu jertfiri pe orice zi? Cine-o-nvăța copilu-ți în vremea viitoare S-arunce lănci și zeii Olympului s-adoare, Când Orcul de-ntuneric în sânu-i te-o-nghiți? ECTOR Femeie scumpă mie, tu lacrimele seacă! După bătaia cruntă dorința mea ea pleacă, Aceste brațe apăr Pergamu-amenințat. Și-n lupta pentru sânte a zeilor cămine Eu cad, mântuitorul al patriei  și-n fine Cobor la râul stigic de glorie urmat. ANDROMACHE O, n-o să mai aud eu a armelor vuire Și fieru-ți în portale va zace-n lenevire, Marea lui Priam viță d-eroi s-o nimici. Vei merge unde ziua etern nu mai lumină, Cocytul unde-n lungul pustiilor suspină, Colo unde amoru-ți în Lethe va muri. ECTOR Orice dorință-n mine, în mine-orice gândire, Le-oi cufunda în Lethe, în râul de-amuțire, Dar nu și-al meu amor. Auzi-l! cel sălbatec cum lângă muri turbează, Încinge- ...
Friedrich Schiller - Mănușa (Iosif)
Friedrich Schiller - Mănuşa (Iosif) Mănușa de Friedrich Schiller Traducere de Ștefan Octavian Iosif În fața grădinii sale cu lei, Când gata-i să-nceapă lupta de fiare, Stă regele Francisc pe tron. În preajmă-i stâlpii coroanei, Și de jur împrejur, pe înaltul balcon, Cunună de mândre femei. Și la un semn s-a deschis colivia, Și grav, în arenă, un leu Își poartă mândria Și caută mut, de jur împrejur, Căscând fioros. Își scutură coama-ncurcată Și se încovoaie o dată, Apoi se culcă jos. Și regele dă un semn iară, Și prin poarta cealaltă Un tigru sălbatic saltă. Cum vede pe leu, răcnește Și în cerc, fricos, îl înconjoară Cu limba-ncordată-n afară, Cu coada vâlvoi Și sforăie turbat, furios Și mârăie dârz, apoi Se culcă alăturea, jos. Și craiul mai dă un semnal, Și pe două guri colivia Stupește doi leoparzi deodată. Ei cad furtunatici, cu lăcomia De luptă-ndrăzneață, Pe tigru năval, Acesta turbat îi înhață Cu laba-ncruntată, Dar leul în sus Se-nalță urlând, și toți s-au supus. Și tac îmbufnate, În cerc întinse, De setea sângelui aprinse Felinele înfricoșate. Atunci, din balcon Cade-o mănușă din mâini delicate ...
Gelu Vlaşin - 17:45 â†�â†� 17:23 17:45 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 18:00 →→ bărbile plecându-și firmiturile până la pământul crăpat gurile pierdute când valentin ef bate palmele pe obrazul unei iubiri neconsumate și tu bogdane - o pe holul tău îngust în așteptarea zborului halal oameni buni poezia e moartă cheful în toi și nimeni nu mai trece dincolo de cuvinte numai tu ai rămas ca un steguleț înfipt în mijlocul unei petreceri (ceea ce aprig iubești va rămâne restu-i
Gelu Vlaşin - 18:00 â†�â†� 17:45 18:00 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 18:25 →→ la masă beau și admir cu pași grei coridorul îngust mă complac infinit în iubiri de carton nopți întregi pe terasa din parc n-am noțiunea de doi și eu sufăr lovit de imaginea ta reflectată-n oglinda uitată pe hol ai plecat răspândind un parfum delicat (și-o senzație cruntă de
Gelu Vlaşin - Bandong III Bandong III de Gelu Vlașin i-am întins mâna i-am atins mâna nu ești genul meu lasă-mi adresa telefonul interfonul e-mail-ul și numele telenovelei unde pleci acum mai bea o vodcă și hai să-ți vorbesc despre trotinete și despre colegii de cămin făcând striptease pe țevile caloriferului hai dă-mi mâna ta și spune-mi că mă vrei în slovacia — premiul colcăie printre paharele pline cu scrum poate că nu mai vrea sau poate că altcineva a făcut un semn cu care brusc s-a închis barul ca o închisoare federală de maximă
Gelu Vlaşin - Depresie unu Depresie unu de Gelu Vlașin iată sărutul care-mi sfarmă tîmplele și norii mei peste care tu ți-ai făcut culcușul în fiecare noapte de sărbători am să-ți dedic poeme și timp cînd trenul pleacă din gara obor iată ziua cînd nu privesc prin gaura cheii cuvîntul care mușcă din creierul
Gelu Vlaşin - Epilog (Vlaşin) â†�â†� 00:00 epilog de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) și cortina cade spectatorii aplaudă regizorul suspină generos iar actorii rămân infipți în mijlocul scenei pentru totdeauna cu ochii pironiți pe o stea căzătoare din poșeta neagră o scrisoare îmi face semne disperate cu ochiul pa idiotule îmi iau geamantanul și
Gelu Vlaşin - Muka V Muka V de Gelu Vlașin stă femeia între ziduri gri și cugetă stingheră omul meu e bun la toate știe ciorbele să facă bate cuiele-n perete spală haine-mi rupe oase zugrăvește pardoseala joacă fotbal câteodată cu vecinii din cartier bea și bere cu amicii într-o crâșmă desuetă cu amorul se descurcă el cum poate și prea poate mai muncește ziua-ntreagă la vreo trei patru patroni are-n casă tot ce-i trebuie mai puțin un patefon spart în capul cetățencei într-o noapte de tandrețuri cum îl cheamă surioară nu cumva-i bărbatul meu că prea seamănă în toate cu descrierea făcută se-roșește vecinica de plăcere simulată nici poveste scumpă soră c-al meu e plecat în
Gelu Vlaşin - Ngantosan Ngantosan de Gelu Vlașin credeam că moartea vine pâș-pâș ca o bufniță supărată credeam că penele ei strălucesc credeam că liniștea s-a scurs printre degetele unei trambuline verzi credeam că Dumnezeu a trimis un fulger înfometat să-mi înțepe retina dar moartea nu avea nici o vină dintr-un colț noaptea plecase pâș-pâș la vânătoare cu aerul ei boem și absurd într-un târziu obosită de-atâta căutare a intrat pe hornul unei case și somnul s-a transformat în