Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LUI
Rezultatele 541 - 550 din aproximativ 2162 pentru LUI.
Petre Ispirescu - Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul
... Puseră masa, mâncară cu toții și se culcară. A doua zi băiatul își luă cățeii și plecă la vânat, că așa era treaba lui. Asemenea făcu și zmeul. Seara când se întoarseră, găsiră mâncărică și fierturică gata. Se puseră de îmbucară și se veseliră. Azi așa, mâine așa, trecea ... de fel de pricini ca să rămâie acasă. Și tot astfel până ce se îndrăgosti cu fata cum se cade. Băiatul își căta de treaba lui și nu băga de seamă că zmeul începuse a umbla cu șotia. El știa o dreptate, și încolo pace bună. Zmeului și fetei ... ce-i tot juca: ba că a venit prea târziu și, ca să nu treacă bucatele din fiert, ei mâncaseră mai nainte, și lui îi da, te miră ce; ba că a venit prea devreme și să mai aștepte până să se puie masa; ba că una ... se ducă în pădure după dânsul și să-l mănânce. - Nu te duce, vai de mine, îi zise ea, că te face mici fărâme câinii lui. - Apoi cum să facem dară? - Lasă că pui eu la cale, și pe urmă îți spui eu ce să faci. Și astfel fiind șiritenia, sora ...
Petre Ispirescu - Hoțu împărat
... fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat mare și puternic. Abia la vremea cărunteței dobândi și el un copil. Bucuria lui fu nespusă când se văzu și el tată, și toată împărăția lui fu veselă dinpreună cu dânsul, căci acest împărat era bun, drept și temător de Dumnezeu. Pentru aceasta, el făcu mult bine poporului său. Și toți ... Și sculându-se de la masă, se duse unde se duse el, și se întoarse numaidecât, peste așteptarea tutulor, cu o slugă a lui credincioasă, aducând niște scânduri, stinghii, drugi, odgoane și pânze. Cu aceste se apucă, ajutat de sluga lui, de clădi un fel de foișor. Gătindu-se foișorul, se urcă într-însul și, învârtind niște șuruburi și niște vârtejuri la niște meșteșuguri ce avea ... din pricina asta o să se ducă de la un asemenea stăpân, cre nu-i dă răgaz cât ar aromi cineva. Hoțul văzu că ucenicul lui are să-l întreacă, și zise: - Ia lasă astfel de vorbe, ci dă-mi ipângeaua, că acum ești calfă, ai scăpat de ucenicie. Când auzi ... ...
... poate și iată acum basta, Cini va fi ca mini așa de fericit, Cini va trăi ca mini așa de liniștit." După ce în odaie lui Memnon au socotit Lucrurile lui toate el le-au siloghisât Singur închipuind cum să filosofască Ca un înțâlept om fericit să trăiască, Să uita pe fereastă cu ochi pre liniștiți ... s-o agiungă, Pe a ei măhniciuni sâ-i spui o apucă, Căci scoposu-i era s-o parigorisască, Cu a lui înțâlepciuni focul să-i răsâpască. Atunci începi ea lui să să jăluiascâ, Frumoasa patima ei lui să-i istorisască, Cu smerit duh și vorbă ea atunci vorovind, În loc de adivâr, o mari minciună alcătuind, Spuni cum că un moș a ... tinerii, și cum vini, deodată el răcnești, Din cap păn în călcăi era el înarmat, Plin de mânii, plin de urgii, cu totul înfricoșat Întâiul lui cuvânt este vre ca să-i prăpădească Și pe-amândoi nicicum nu vrĂ© să-i mistuiască, Cuvântul lui de pe urmă pentru să-l slobozască Memnon trebui destul s-aducă să plătească. Memnon, ca un cuminte, punga sa din sân scoati Și dă ...
Ion Luca Caragiale - Din carnetul unui vechi sufleur
... dumneata că mă scarmeni? Alt potop de râsete și de aplauze. În sfârșit, Gatineau, regizorul, prinde de veste într-un târziu, ca todeauna, și strigă lui Petrache mașinistul să lase cortina. Peste zece minute când s-a potolit zgomotul vesel, s-a început iar actul — dar ... de la direcție să-i dea ei într-o repriză un rol pe care-l „creaseâ€� Blonda... Asta nu se face: fiecare cu creațiile lui ! QUIPROQUO Într-un an cădea Crăciunul sâmbătă — sâmbăta era ziua operii italiane. Se dedea II Trovatore. De pe la cinci ceasuri galeria gemea de ... nvăța nimica și se ținea de farse toată vremea. La școala de muzică era profesor un popă de regiment muscal, fugit, se zicea, din țara lui, unde fusese osândit la pierderea darului. Era un popă rău și ursuz. Odată scoate pe Iorgu la teorie și-l întreabă în câte feluri se ... răposatul până s-a lăsat perdeaua... Se scoală-n sfârșit Mihaileanu turbat, aleargă pe scenă, află cine fusese „mișelulâ€� și-i arde lui Iorgu cu sete câteva perechi de palme de-i strămută căpriorii. După aceea mai vine și celălalt director, Costache Caragiale, și-i trage altele, ca ...
Constantin Cantacuzino - Istoria Țării Rumânești
... a cerca și a iscodi adevărul alții au dat — aducând și pildă și pe un Timotheu muzicașul, ce era în zilele lui Filip-craiul, tatăl lui Alexandru celui Mare, (foarte iscusit într-acĂ©ia), zice dar: de n-ar fi fost Timotheu, n-am avea multă muzică. Iar de n-ar ... și ne iaste a le ști, pentru ca să putem și traiul vieții noastre a tocmi. Cum Nafclir în prologul Hronografului lui, ce face, zice: că frumos lucru iaste den greșalele altora să tocmim viața noastră și nu ce alții au făcut să cercăm, ci ce bine ...
... TINEREȚE 6 ISPITA 7 ZBUCIUMARE 8 DATORIA 9 INIMA, SĂRACA 10 CINE CE POATE 11 ALTĂ LUME 12 DOUĂ PORUNCI 13 DATORII VECHI 14 ROSTUL LUI BANDI 15 ISPRĂVILE LUI TRICĂ 16 GREUL VIEȚII 17 BIRTUL DE LA SĂRĂRIE 18 BLESTEMUL CASEI 19 VERBONCUL 20 NOROCUL CASEI 21 PACE ȘI LINIȘTE SĂRĂCUȚII MAMEI A ... deși creștină adevărată, se duce și ea câteodată la biserica aceasta, dar se închină creștinește, cu cruci și cu mătănii, cum se cuvine în fața lui Dumnezeu. Că icoana face minuni, asta n-o crede; știe prea bine că o Maică Precistă nemțească nu e o adevărată Maică Precistă. E însă ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Apus de soare
... Război... că de mult nu fusese... Aproape de doi ani... Și se-mplinesc douăzeci de ani de când pârcălabii Gherman bietul tata și Oană, tovarășul lui, picară din turnul Cetății-Albe... Și-a zis Oană lui Gherman: Scapă tu!... Și-a răspuns Gherman lui Oană: Ba tu!... Și s-au grijit amândoi, și și-au iertat păcatele unul altuia... Și-a zis Oană lui Gherman: Ție-l Dumnezeu pe Ștefan!... Și-a zis Gherman lui Oană: Amin!... Ș-au pierit ei cu toți ai lor... IRINA: Sunt douăzeci și șapte de ani încheiați de când pieri floarea Moldovei la Războieni ... stat bătălia, mărturisind lumii: Aici, eu am fost frânt, să cunoască și să știe toată suflarea din țară că a fost cu voința lui Dumnezeu ca să mă pedepsească pentru păcatele mele, și lăudat să fie numele lui în veacul vecilor. TOATE: Amin! REVECA: În patruzeci și șase de ani, treizeci și trei de bătălii, două fără izbândă și treizeci și una de ... una o văd... pe cealaltă... Scena V ȘTEFAN și MARIA. DOAMNA MARIA: Stăpânul meu, toamna a sosit, soarele apune trist și, în urma ...
... la părinții mei O din vechime povestire: Pentru un om ce a trăit Aici de Roma surghiunit; Dar am uitat a lui numire; Împodobită însă fire Avea acel bătrân vioi, Viețuind el între noi Pe lângă Dunăre, spunea De ale lui nenorociri Și alte multe povestiri Cu mintea sa închipuia. Dar alții pentru dânș' prindea Prin mreajă peștii și vânat Și pentru iarnă-i pregătea Din ... nici c-a putut deprinde Nevoii îngrijăluiri, Și blestemând cu mari cuvinte, A soartei lui învăluiri, Zicea că dumnezeii grea Certare lui au rânduit Și moarte, drept bun dar, cerea. Din sânul patriei răpit, Ca un copil plângea cumplit El la aducerea aminte De zilele de mai ... firească desfătare. Cu dânșii bine s-a deprins Și rareori el, ca prin vis, Abia mai aducea aminte Petrecerea de mai nainte. Vieții lui soție bună Cu dâns' Zamfira dimpreună Se duc cu ursul pe la sate, Alecu prea frumos mi-l joacă, Moșneagul daireaua bate, Toți pentru bun ... raze. Țiganii toți au adormit; Alecu vis prea greu visează Și se trezește mult uimit: Zamfira lângă dânsul nu-i! Dar unde e?!.. În pieptul ...
... la părinții mei O din vechime povestire: Pentru un om ce a trăit Aici de Roma surghiunit; Dar am uitat a lui numire; Împodobită însă fire Avea acel bătrân vioi, Viețuind el între noi Pe lângă Dunăre, spunea De ale lui nenorociri Și alte multe povestiri Cu mintea sa închipuia. Dar alții pentru dânș' prindea Prin mreajă peștii și vânat Și pentru iarnă-i pregătea Din ... nici c-a putut deprinde Nevoii îngrijăluiri, Și blestemând cu mari cuvinte, A soartei lui învăluiri, Zicea că dumnezeii grea Certare lui au rânduit Și moarte, drept bun dar, cerea. Din sânul patriei răpit, Ca un copil plângea cumplit El la aducerea aminte De zilele de mai ... firească desfătare. Cu dânșii bine s-a deprins Și rareori el, ca prin vis, Abia mai aducea aminte Petrecerea de mai nainte. Vieții lui soție bună Cu dâns' Zamfira dimpreună Se duc cu ursul pe la sate, Alecu prea frumos mi-l joacă, Moșneagul daireaua bate, Toți pentru bun ... raze. Țiganii toți au adormit; Alecu vis prea greu visează Și se trezește mult uimit: Zamfira lângă dânsul nu-i! Dar unde e?!.. În pieptul ...
... — A murit, mamă! știu c-a murit! Urlă câinele. — Cine-a murit? — Pascu! Ia, acesta e câinele lui. — Care Pascu? — Pascu, care era cioban. — Aha, îmi aduc aminte, bălanul! răspunse naica Marta. Dar de unde știi tu? — Urlă câinele ... Unde e Pascu? întrebă Sanda încă o dată. Câinele începu iarăși să urle. Muma și fata stăteau privind cu înduioșare la câinele ce în limba lui se plângea de singurătate. — Da, nu e a bine! grăi naica Marta într-un târziu. Dumnezeu să-i ierte păcatele! Era băiat ... privegherii sale, și se întoarce încet lângă stăpânul său. Aci se întinde, își pune capul pe labele dinainte și rămâne urmând cu ochii săi mișcările lui Pascu. Din când în când, ciulește, tresare, ridică capul ori mormăie, parc-ar fi simțit ceva nepriincios. Pascu nu-l vede. El se simte singur ... vreme a fost în cătănie, adeseori și-a adus aminte de el. Muntele, turma și Scormon au fost prietenii din revărsatul tinereților lui. Acuma însă, de când a sosit acasă, parcă e sătul de traiul de mai nainte. De patru săptămâni își paște turma și încă ...
Ion Luca Caragiale - Abu-Hasan
... negustor de la Musul, care s-ar fi dat chiar atunci jos de pe corabie în partea dimpotrivă a podului, și în urma lui mergea un rob mare și voinic, o namilă de om. Califul, sub îmbrăcămintea lui, se vedea a fi un bărbat de seamă, vrednic de toată cinstea. Abu-Hasan s-a ridicat de unde ședea jos ... l îndatoreze și mai mult a pofti la el, i-a spus în cîteva cuvinte ce obicei are dînsul cu musafirii lui. Califul a făcut haz de gustul lui Abu-Hasan, și a voit să cunoască mai de aproape pe acest om ciudat. I-a spus numaidecît că de la ... o odaie foarte curată și l-a poftit să șadă pe divan la locul de cinste. Cina era gata și masa pusă. Mama lui Abu-Hasan, pricepută la bucătărie, le-a dat trei feluri de mîncări: niște porumbei gătiți cu zarzavaturi și cu orez, apoi o gîscă ... la masă în fața musafirului; au mîncat amîndoi din toate pe tăcute și pe nebăute după obiciul locului. După ce au isprăvit de mîncare, mama