Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI TÂNĂR
Rezultatele 541 - 550 din aproximativ 770 pentru MAI TÂNĂR.
Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu
... se lupta să intre sub coș, caii mișcarătrăsura. Vălătuc, Stoica se rostogoli în noroi. — Na!... avu el vreme să rostească. Furia lui Scatiu nu mai cunoscu margini. Crucile, dumnezeii și toți sfinții părinți îi trecură prin gură, ca la un surugiu. Fără a mai sta mult la gânduri, dete bici cailor șiplecă, lăsându-și vizitiul în noroi. Când ajunse în oraș, se înnopta de-a binele. Casele ... învețice să fac. — Nu te învăț nimica, te rog numai să nu mănânci lucruri care-ți fac rău. — Adu-mi oloi, băiete. Nu mai zise nimeni nimica. Se auzeau furculițele în farfurii, glasul fetiței care vorbea încet cu bona în nemțește, tusea Tincuței și lingura lui Tănase care bătea ... Profira mânca de dulce. — Da' ce faci, bătrâno, zise el zâmbind. Baba scăpă furculița din mână, speriată. — A, bată-te potca, mai mare spaima îmi fu... — Mănânci carne, ha? — Poi de, măiculiță, adăugă ea miorlăindu-se din nou, ce să fac, dacă așa vrea Tincuța ... este, am rugat-o să mănânce carne, fiindcă mi-a zis doctorul. Lucrul păru că face plăcere lui Tănase. Baba era, ca și
Alexandru Vlahuță - România pitorească
... teatru. Dunărea, lărgită, taie o curbă-n țărmul românesc și-mpinge orașul pe-o înălțime acoperită de arbori, din desișul cărora ies la iveală, tot mai sus, tot mai mari, case albe-nvălite cu olane roșii. Fumuri groase, negre clăbucesc din coșurile fabricilor. De departe s-aud bocănind în șantiere ciocanele de fier. Pe ... curs, acum optsprezece veacuri, legiunile romane, menite-a răsădi un popor nou în câmpiile pustiite ale Daciei. Aici și-a întemeiat mai târziu Septimiu Sever straja răsăriteană a împărăției lui, "Castrele Severiane", din cari se mai văd și astăzi urme (Turnul lui Sever) în grădina publică a orașului, așezată deasupra portului, pe-o terasă-naltă, de unde se deschide ... amintiri dintr-o lume de neasemănați viteji, cari-au adus ș-au împânzit în câmpiile Dunării lumina, graiul și falnica putere a celei mai mari și mai slăvite împărății din câte-au stat sub soare. Ce urme de uriași au lăsat legionarii lui Traian pe unde-au trecut! Pașii lor se cunosc ... temeliile caselor cu cărămizi scoase din vechile zidiri romane, admirabilă simbolizare a închegării regatului român de azi, pe urmele și din vlăstarele celei mai ...
... văd că fiecare Născându-se-și începe un cântec de-ngropare, Când știu că-i dat să fie viața pe pământ, Al fericirii noastre cel mai adânc mormânt, Când și pe poarta vieții ca și pe-a morții poartă S-a scris cu slove negre aceeași vorbă ... Să-mi ducă suferința pe-a valurilor cale, Și piară tinerețea-mi într-un ocean spumos Cum piere-n dimineață un vis, cel mai frumos!â€� O... Dante! de pe ușea infernului s-a șters Și-acum pe ușea vieței s-a scris celebru-ți ...
Nicolae Gane - Fluierul lui Ștefan
... pas, un mușchi răcoros care se întinde ca un covor verde pe pământ: piscuri cu figuri capricioase; într-un cuvânt, tot ce poate natura produce mai frumos, mai drăgălaș adunat într-un singur loc, ca și cum Dumnezeu ar fi voit să facă din Brădățel un mic paradis pământesc. Când vii acolo, o ... de el. — Nu știu bine ce simțeam, dar eram neliniștită și slăbeam văzând cu ochii. De ce zilele treceau, de ce dorul mă cuprindea mai tare și un urât mă apăsa. Apoi într-o noapte auzii nu departe de casa noastră o doină din fluier; și era așa de mândră ... gura să-i vorbesc, îmi amorțea glasul în gât. A treia zi, când mi s-a părut a fi mai vesel, am început vorba cu el așa: — Tată, câți ani am eu? — Optsprezece ani ai împlinit la Florii. — Tată, se zice că ... te-am crescut, ca să te dau acum pe mâna unui venetic fără loc, nici foc! Dar tu ți-ai ieșit din minte, copila mea! Mai ...
... din curtea împărătească, ca de ale dânsei; după ce deschidea cotețele, și le da de mâncare, apoi le cuibărea, punea cloștile și vedea de pui, mai cu milă decât cloștile. Mâncarea și apa, mai cu seamă, nu le lipsea niciodată. Iară daca isprăvea treaba cu găinile, venea pe lângă bucătăreasă și-i da și ei ajutor. Toți slujbașii curții ... horei. Bucătăreasa o certă că prea zăbovise. Ea își ceru iertare și se făgădui că altă dat nu va mai face așa. Fiul împăratului nu mai putea de inimă rea, că-i scăpase așa bucățică bună. După nițel timp, acest împărat fu iarăși poftit la o nuntă de împărat. Fiul împăratului ... Găinăreasa, îndată ce se întoarse acasă, iute, iute, se îmbrăcă iarăși cu pielea de măgar, și căuta de găini cu voie bună și tot cântând. Mai trecu ce mai trecu, și iarăși fu chemat împăratul la o nuntă a altui împărat. El se duse iarăși cu fiul său. Se ceru și găinăreasa ... ziua aceea. Dară bucătăreasa nu mai voia să-i dea drumul. Abia, abia, după multe rugăciuni, și cu făgăduința de a nu se ...
Elisabeta de Wied - Mihai Eminescu
... Elisabeta de Wied - Mihai Eminescu Mihai Eminescu () n. 15 ianuarie 1850 , Botoșani d. 15 iunie 1889 , București Cel mai cunoscut poet din literatura română Biografie în limba română Citate în limba română Multimedia la Commons Mihai Eminescu , poet român Cuprins 1 Opere 1.1 ... Ureche Sonet satiric Ai noștri tineri... În liră-mi geme și suspin-un cânt Ah, cerut-am de la zodii Azi e zi întâi de mai Ce șoptești atât de tainic... Femeia?... măr de ceartă Când te-am văzut, Verena... Pierdut în suferința... M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire ... ți adaogi... Peste vârfuri Somnoroase păsărele... De-or trece anii... Lasă-ți lumea... Te duci... Din valurile vremii... Ce te legeni... La mijloc de codru... Mai am un singur dor De-oi adormi (variantă) Nu voi mormânt bogat (variantă) Iar când voi fi pământ (variantă) Criticilor mei Ștefan cel Mare (schițe ... S-a dus amorul... Departe sunt de tine... Freamăt de codru De-or trece anii... Peste vârfuri Somnoroase păsărele... Revedere Când amintirile... Doină Mai am un singur dor De-oi adormi Nu voi mormânt bogat Iar când voi fi pământ Epigonii Călin Strigoii Satira I Satira II Satira III ...
Dimitrie Bolintineanu - La Danubiu
... Recheamă celor tineri mărirea strămoșească! Dar rechemând virtutea străbunilor eroi, În timpuri de cădere, cât dor deștepți în noi! II În aurora timpului, În zile mai senine, Nu cunoscuseși fiarele Popoarelor străine. Pe malurile fragede Creșteau flori parfumate, Eroi și blânde vergine, De grații cununate. Iar undele cu vasele Se-ncununau ...
... se-ntină, De voinici tineri s-anină, Dau prin apă, nu se-neacă, De copile se tot leagă, Trec prin foc, nu se topesc, Ci mai
Petre Ispirescu - Pasărea măiastră
... să se ducă pomina. A împodobit-o cu aur, cu pietre nestemate și cu tot ceea ce meșterii din acea țară au socotit mai scump și mai frumos. O mulțime de stâlpi de marmură și poleiți erau prin biserică și pe dinaintea ei. Zugrăvelele cele mai prețioase, policandre de argint suflate cu aur, candele de argintul cel mai bun și mari cât donița, cărțile cele mai alese erau zestrea monastirii aceleia. Cu cât se bucura împăratul de frumusețea ei, cu atât se întrista că nu putea să o săvârșească pe deplin ... vulpoiul, ci voia să-l prinză ca să-i ia pielea. Împăratul se puse pe gânduri văzând că după atâta mare de timp nu se mai întoarse fiii săi nici cu pasărea măiastră, nici fără dânsa, când fiul cel mai mic îi zise: - Tată, iată este acum destul timp de când frații mei cei mari au plecat să aducă pasărea măiastră și nu s-au ... l aducă înaintea lui. Nu s-a mulțumit pe atât, ci și însuși s-a dus la biserică în sărbătoarea cea mai ...
Vasile Alecsandri - Buruiana de leac
... a amețit; Liniștea mi-am prăpădit! ↑ În toate satele sunt babe care au specialitatea de a lecui bolnavii cu buruiene culese mai cu seamă în ziua de Sânziene după Rusalii. Ele întrebuințează cu destulă dibăcie unele leacuri ce se numesc doftorii băbești; dar mai totdeauna acele leacuri sunt întovărășite cu descântece. În notele baladei Cucul și turturica am dat două descântece, acela de deochi și de iele ; mai adăugăm aici altele trei. Acele de pocitură , de săgetătură și de mușcătura șerpilor . Descântec de pocitură Păsărică albă Cu aripa albă! Din piatră-ai crescut ...
Ion Luca Caragiale - Traian Demetrescu (Caragiale)
... considerată ca o pagubă pentru literele noastre. Pentru aceia cari au avut plăcerea să-l și cunoască personal părerea de rău trebuie să fie și mai mare. Era un caracter cu deosebire afabil și apropiat, maniere de domnișoară blândă, sfioasă și prea simțitoare, distincție și politețe de adevărat gentilom, apucături poetice ...