Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE TOT TIMPUL
Rezultatele 541 - 550 din aproximativ 646 pentru PE TOT TIMPUL.
Grigore Alexandrescu - Unirea Principatelor
... Unirea principatelor de Grigore Alexandrescu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 Note I Pe antice monumente am văzut ades sculptate Acvila ce poartă crucea, zimbrul țării-nvecinate, Sub o mână, o coroană, întrunite figurând; Și în vechea capitală, o ... de urile interne mult a profitat străinul; Căci în suflete și-n inimi el a infiltrat veninul, Ce corumpe, ce îneacă tot instinctul generos; Căci slăbiți prin moliciune, umiliți prin apăsare, În furtune și în intrigi balotați fără-ncetare, Am uitat noi vechea cale și trecutul glorios ... mâna bunei provedinți. V Români! Dulce e unirea! Ascultați... glasu-i răsună... De la fiii României cere patria comună... Steaua merge înainte-i, simbol sacru pe pământ; Cum în Vitleem odată stea din cer mântuitoare, Conducea pe-ncoronații cavaleri, din depărtare, De le marginile lumii, către leagănul cel sfânt. VI Când citim în vechea carte a istoriei străbune Virtuți mari ... nemișcat? Cine n-are dor să vadă țara sa în fericire, Cu legi bune, cu legi drepte, în tărie și-n unire, Cultivând artele păcii pe ...
Constantin Stamati - Cum era educația nobililor români, în secolul trecut, când domneau fanarioții î
... neneaca și să mai lase cititul. ( Către dascăl. ) Dacă citește mult sara, îl dor ochii, pentru aceea îl sfătuiesc să se ducă serile la preumblare pe ulița mare măcar că și dacă se duce mulțumirea lui este să dea tot ce are pe lângă sine la săraci și mai ales la bietele văduve, încât deosebit de 100 galbeni leafa lui pe an, de la băbacul său, și afară de aceea ce-i mai dau eu, apoi alaltăieri au venit acasă făr’ de șal, cu care era ... au trimis să vă spui că acest cuconaș al domniilor voastre, întovărășinduse cu alți tineri de treapta lui, în toate nopțile tulbură orașul, primblându-se pe ulițe cu lăutari, făcând zeiefeturi pe la locuri rușinate, jucându-se în cărți pe la tractiruri până în ziuă și până ce prăpădește tot ce are de lângă sine, iar mai ales astă-noapte și-au dat în biliard șalul, orologhiul și straiele, rămâind numai în cămeșă; și tocmai ... Eva numai; apoi Eva au făcut pe Cain și Avel, precum maica mea m-au făcut pe
... lucrări, piatra fundamentală a unei opere vaste și nebănuite... Proiecte imense, așteptare, viitor, așa se numesc diavolii sub gheara cărora se alintă dureros tot diletantul! Mi-am făcut idoli din zdrențele neputinței mele... și caut, caut întruna, și parcă nu mai știu ce-am pierdut... astfel se amplifică până ... se simțea mângâiat. Diletantul este un fals izolat. El se joacă de-a singurătatea, ca un copil care, sătul de răsfățuri, se supără pe mama și nu vrea să vie la masă. În bețiile sale de visări imprecise, în indolența care fuge de forma hotărâtă și responsabilă, diletantul se ... difuze, roditoare sau înșelătoare. Spiritul diletant este o fredonare. La cântarea adevărată el nu ajunge; până acolo drumul e prea inconfortabil. Îi place să întârzie pe treptele sentimentului pur, acolo unde, prin excelență, se operează mirajul pernicios al unei minți prea încărcate, al unei himerice abundențe. Lumea de perpetue avorturi, opacă ... cu un caracter de studiu bine susținut. Să subliniem tare o pagină de virtuozitate discretă, dar de excelentă calitate: jocul de imagini interioare și externe pe care le proiectează călărețul, în trecerile sale periodice, pe ...
Nicolae Filimon - Rașela și Ristori
... asigur daca se duce în America sau nu, întrebai pe ministrul Fuld daca, cu ocaziunea marei espozițiuni, o să avem fericirea a asculta pe primul tenor Roger, cel mai briliant cîntăreț al Franciei, și pe prima tragediană Rașela. Ministrul surîse. Este știut că miniștrii, cînd sînt întrebați, nu zic nici da, nici nu; ei răspund totdauna printr-un surîs, și ... în America? S-a cufundat America? Nimeni nu știe ce să crează! Dar lucrul e prea lesne de ghicit: Rașela se cam supărase pe Paris, pe Franța întreagă și pe imperiu; precum se mai supărase odată pe republică și pe restaurație, ce zise? Nu veți avea pe Rașela! Ei bine, nu veți avea o tragediană! Dar bunul Dumnezeu ordonă îndată unui vîntișor să sufle; acest vîntișor era chiar acela care făcuse odată ... al lui Ariosto, din galeriele lui Michel Angelo, Leonardo da Vinci și Rafael d’Urbino. Ce voiește ea? Nimic mai mult decît să vă puie pe scena infernul, purgatoriul și paradisul lui Dante; ea vă aduce suspine și lacrime, amor, ură și desperare, în fine, durerea și tot ...
Constantin Stamati - Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovene
... au ajuns, Și iată un nouraș Despre rumănul apus, Ca din a soarelui disc, Au ieșit și s-au pornit. Și mergând se tot mărea, Se împrăștia pe cer. Soarele îngălbenea Și ziua întuneca; Deci nourul se lățea Și fețele își schimba Ca a fumului clăbuci, Ieșind iarna din hogeag, Când ... la fugă se porni, Iar soarele începu Spre sfințit a se pleca; Aerul se limpezi Ca cel mai curat cristal; Și-n acel timp liniștit Altă nu se auzea, Decât numai sfârâind Nisipul ce arunca Calul cu al său picior Sau vreun țânțar flămând Bâzâind pe la urechi. Însă deodată zări Obositul călăreț, În pustiul acel sterp, Pe un troian de nisip, Înălbind un șirag lung De călăreți înarmați; Deci scuturând din dârlogi, Dă știre negrului său Ce are de petrecut; Și nepregetatul ... nu se tem, Nici de cruce au pierit! Dar când s-au apropiat, Văzu înaintea sa Cavaleri încremeniți, Înzăuați și înarmați, Și stând toți călări pe cai. Atunci el au înțeles Că acești nenorociți S-au fost pornit ca și el Să-și afle ursita lor Tot ...
Mihai Eminescu - Sonete (Eminescu)
... Dar și mai bine-i, cînd afară-i zloată, Să stai visînd la foc, de somn să picuri. Și eu astfel mă uit din jeț pe gînduri, Visez la basmul vechi al zînei Dochii; În juru-mi ceața crește rînduri-rînduri; Deodat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins ... mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii. II Sunt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece Din ceasul sfînt în care ne-ntîlnirăm, Dar tot mereu gîndesc cum ne iubirăm, Minune cu ochi mari și mînă rece. O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi, Privirea ta asupra mea să plece ... Te pleacă iar zîmbind peste-a mea față, A ta iubire c-un suspin arat-o, Cu geana ta m-atinge pe pleoape, Să simt fiorii strîngerii în brațe — Pe
Ion Luca Caragiale - O făclie de Paște
... Este lungă și nu prea veselă istoria vieții lui Zibal; dar așa cum e prins de friguri, tot e o petrecere pentru el să ia pe rând una câte una fazele ei mai însemnate... Precupeț, vânzător de mărunțișuri, samsar, câteodată și mai rău poate, telal de straie vechi, apoi croitor și ... i arde tare. La căldura soarelui de primavară, care începuse să încingă fața mlaștinelor, o moliciune plăcută coprinse nervii omului, și gândul începu să depene pe fusul conștiinței bolnave mai rar, tot mai rar și înmuind treptat formele și colorile închipuirilor... Gheorghe... Noaptea Paștelui... Tâlhari... Ieșii... O crâșmă în miezul târgului... O dughiană veselă, care merge bine ... larg împrejurul lui. Nebunul dă un ocol cu ochii și-și oprește privirile care ard spre ușa lui Zibal; scrâșnește din dinți, se repede țintă pe cele trei trepte, și într-o clipă, apucând în palma dreaptă capul copilului, în cea stânga pe al Surei, le izbește pe unul de altul cu atâta putere că le confundă ca pe niște ouă moi... Un zgomot s-auzi, o trosnitură care cu nimic nu se poate compara, la întâlnirea celor două titve smăcinate una ...
Vasile Alecsandri - Deșteptarea României
... Se cerc vesek ca să zboare Cătră soarele ceresc! Numai tu, popor române, să zaci vecinic în orbire? Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator? Numai tu să nu iei parte la obșteasca înfrățire, La obșteasca fericire, La obștescul viitor? Până când să creadă lumea, o! copii de Românie ... s-a stins din voi? Până cind să ne tot plece cruda, oarba tiranie Și la caru-i de trufie Să ne-njuge ea pe noi? Hai, copii de-același sânge! hai cu toți într-o unire Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim. Pas, români! lumea ne vede ...
Petre Ispirescu - Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
... se întoarseră acasă. Țugulea acum se culca afară în toate nopțile, și tot plănuia cum să facă să-și ia vinele. El se ducea mereu pe la zmeoaică, fără să știe cineva, și pândea vreme cu prilej când să-i vie bine să-și ia vinele. Într-o seară se făcu ... meargă la vânat. Când văzură frații caii se minunară. îl întrebară, dară el nu voi să le spuie nimic, zicând că nu știe. Încălecară frații pe caii zmeilor și porniră. Țugulea însă încălecă pe calul zmeului celui mic, căci era mai vânjos. Zmeoaica, văzând că întârzie ginerii, zise fiicelor sale: - Asta nu e lucru curat. Ia vedeți vinele lui ... Țugulea intră într-o peșteră să se adăpostească până va trece zmeoaica. Urgisita de zmeoaică, unde venea, măre, venea turbată de mânie, trecu ca fulgerul pe lângă peșteră și apucă înainte, că nu vedea cu ochii de cătrănită ce era. Țugulea îndată ieși din peșteră, încălecă și pe ici ți-e drumu. O luă la sănătoasa înapoi spre răsărit și merse, și merse, până ajunse la curtea unui împărat care de douăzeci de ... înspre partea moșiei zmeoaicei, nici el, vezi nu avea pace de dânsa, și tocmai atunci îl isprăvise. Cum ajunsese acolo Țugulea, spuse împăratului că omorâse ...
Nicolae Gane - Fluierul lui Ștefan
... limpede în care se văd jucându-se păstrăvii; apoi cascade și izvoare la fiecare pas, un mușchi răcoros care se întinde ca un covor verde pe pământ: piscuri cu figuri capricioase; într-un cuvânt, tot ce poate natura produce mai frumos, mai drăgălaș adunat într-un singur loc, ca și cum Dumnezeu ar fi voit să facă din Brădățel un ... dorm. A doua zi m-am dus la biserică să mă rog la Dumnezeu, ca să-mi deie nopți mai bune, și iată că pe pragul bisericii întâlnii tot pe Ștefan, care îmi zise: — Mario, roagă-te și pentru mine!... Atunci am simțit picioarele că-mi tremurau sub mine, iute am intrat în biserică ... și tu. — M-oi duce la tata, i-am răspuns eu, ș-oi cere voia lui, și... bun e Dumnezeu! Așa am șezut împreună, tot vorbind și plănuind, până când a răsărit luna pe ceri. Vorbele lui erau dulci și, cât am stat lângă dânsul, mi s-a părut că lumea-i a mea. După ... prin tine; el iubește girezile și banii mei, iar nu pe
Alexei Mateevici - Către Ioan G. Pelivan
... românimii băsărăbene razele sale strălucitoare și înviorătoare. Și fără îndoială, la urma urmelor, cu ajutorul generoșilor și înțelepților săi conducători, și ea se va porni pe calea luminii și a propășirii, înfruntând toate piedicile. Mult ne mai rămâne de lucrat pentru atingerea acestui scop. Dar să ne fie lozinca ... are mare interes și nu corespunde trebuințelor ei; ori poate nu i-au fi plăcut condițiile bănești. Nepublicarea acestui articol foarte m-ar descuraja. În tot cazul, te rog cu insistență, dragă domnule Ioane, să mă înștiințezi despre soarta lui, cum și a traducerii mele Primejdia, nu de mult ... vor avea un titlu comun, Scrisori către frații moldoveni sau cumva în acest fel, și prin forma lor vor fi niște articolașe cu caracter amestecat, pe jumătate nuvele, pe jumătate scrieri cu caracter publicistic. Negreșit că, pe cât posibil, voi publica și alte articole, după împrejurări. Îmi permit să vă încredințez că sunt în curentul evenimentelor vieții contemporane ce se petrece în ... trăiesc acuma la Chișinău, ci în Zaim, inima Bugeacului. La Chișinău voi fi la 20 octombrie curent. Încă o rugăminte: mă rog, de veți avea timp ...